FUEGO - „Părinții ne sunt adevăratele icoane”,
FUEGO
MUSIC Official, 11 martie 2015
Au trecut 5 ani de când nu-i mai pot auzi vocea, de când
nu-mi mai poate oferi sfaturi, de când nu pot să mă bucur cu adevărat de
fiecare succes. 5 ani de când s-a stins o parte a copilăriei mele, un motiv
de-a continua, omul căruia îi datorez ce sunt, tatăl meu, căci el și mama și-au
pus toată viața și devotamentul în slujba mea și-a realizării mele.
Vedeți, timpul trece, vindecă rănile, noi o luăm de la capăt
și ajungem oarecum să ne detașăm de durere, de obișnuință, rămânând cu
amintirile. Dar imaginea și toate acele frânturi de sentiment nu le poate fura
nimeni vreodată. Despre tatăl meu pot să vă spun că era tipul acela de om pe
care nu aveai cum să nu-l îndrăgești. Te captiva și avea un umor și-o
spiritualitate cum rar se întâmplă să vezi.
Îmi pare rău că nu am apucat să-i spun mai mult cât îl
respect, câte îi datorez și că îmi e icoană. Da! Părinții ne sunt adevăratele
icoane și datorită lor suntem ce suntem, cum și noi trebuie să-i facem pe ei să
fie ce sunt datorită nouă! Am mai spus-o, dar vreau de fiecare dată să o repet.
Oricât de stresantă ar fi viața, oricât de multe probleme am avea, nu trebuie
să ne trecem părinții și bunicii la capitolul „și altele”, căci se vor duce,
și-atunci va fi prea târziu.
Dragă tată, rămâi cu bine. Ești încă aici!”
Paul Surugiu - Fuego
11 martie 2015
“Am cunoscut durerea. Nu am ce mai cunoaşte.” “Durerea nu-i
un stil artistic. Durerea e durere.” „Durerea poţi s-o mângâi, iar bucuria s-o
preschimbi în cânt.” ”(Grigore Vieru)
Tezaur - amintirea sa, ce-n rugă sufletul invocă azi. Căci ea veghează paşii
tăi! Şi TU cu EL o amintire, ştiute doar de tine. El - cel plecat... departe,
azi înger, stea sau cine ştie... TU - fiul pentru EL, EL pentru tine TATĂ. Aşa
rămâne-va pân’ la sfârşitul tău. Iubirea lui - a ta putere. Iar conştiinţa unui
tată - destinul împlinit al fiului de azi. Odihnă veşnică să aibă, împărăţia
cerului - lumină l-a primit şi cei plecaţi ‘naitea Sa!
Trăit-am toate astea... Cu-al meu durut, plecat un tată - drag, cândva, în altă
zi. Rămaşii - noi, secătuiţi, în neputinţă, pierduţi şi şfâşiaţi, cu dor şi
lacrimi, regrete, temeri, mii de gânduri, multe încep cu “Dacă!”. Sunt zile
triste. ... Mai mult nu spunem. N-am îndrăzni mai mult... Nici gându-i mai
departe decât ieri. Cu-a lui durere şi nopţile de lacrimi - amintiri. Dar le
trăim şi mergem mai departe... Seară cu pace-n suflet şi binecuvântată de
lumina lui!
Postat de:
Fan Club Fuego Romania
11 martie 2015
