FUEGO - “Cândva, scrisorile ascundeau, după litere,
emoții
pe care le simțeai, le vedeai din tremuratul scrisului”,
FUEGO
MUSIC Official, 13 martie 2015
“Ce bine era când ne scriam scrisori, când adăugam o fărâmă
de sentiment în acele rânduri pe care ne chinuiam să le formulăm. Am pierdut
din bucuria descoperirii. Cândva, scrisorile ascundeau, după litere, emoții pe
care le simțeai, le vedeai din tremuratul scrisului. Acum totul e pe repede
înainte. Nu mai vorbim nici la telefon. Ne aruncăm câteva vorbe, multe din ele
scrise greșit, pe un e-mail, fără a simți nevoia să fim sinceri sau să ne
gândim cu adevărat la cei cărora le transmitem gânduri.
Scrisorile de cândva păstrau legăturile, aveau un oarecare
farmec și mister și erau, în același timp, un exercițiu al imaginației. Cât ne
chinuiam să găsim noi formulări, să scriem caligrafic și să nu greșim ceva
pentru a nu rescrie din nou. Nu știu cât s-ar mai citi acum scrisorile, dar am
certitudinea că undeva, printre rânduri, nostalgia noastră, a celor ce-am
crescut cu metodele clasice de comunicare, va rămâne intactă.
Am găsit acum câteva zile ceva asemănător cu ale voastre
comentarii frumoase de pe Facebook, pe care le citesc zilnic și care mă bucură.
Scrisori. Gânduri de admirație așternute pe hârtie de la fanii mei.
Le-am citit
și mi-am dat seama că tehnologia nu doar că ne-a transformat, ne-a și furat din
fericire. În ton cu scrisorile, o capodoperă a maestrului KERESTELY, pe versuri
de Marian Stere, vă ofer azi…”
Paul Surugiu - Fuego
13 martie 2015
Nu ştim cum faci, dar ne atingi în punct sensibil. Iar
subiectul azi ales e chiar o provocare, nostalgică am spune. Scrisori... Ca o
piesă de teatru sau ca un cântec. Ce inspiraţie şi câtă bogăţie în cuvinte!
Cădea din cer... Răstălmăciri de stări, în răzvrătiri de suflet, cu
patimă, cu sete şi nevoi. Bucăţi de suflet învelite în poeme, pictate-n
sentimentele cu rimă, cu fericiri, durere în cuvinte şi liniştea tăcerii
printre ele. Sorbeai emoţia, trăirea, te vindecai de dor în roua umezită de
suspine şi respirai iubirea. Curată ca o lacrimă - iubirea. Şi o scriai pân’ se
albea de ziuă, mijea pe la ferestre lumina celei noi, dar ţi-adăpai privirea cu
mângâierea ei, dulci aburi ce se ridicau din adâncimi. Cea mai frumoasă
perioadă a lumii noastre. O regretăm enorm, gândind la tot ce vezi
şi se întâmplă azi. Da, ne-au furat din fericire...
Nu ne vorbim, nu ne sunăm şi nu ne scriem... Nu ştim, nu vrem, nu ne cunoaştem
între noi. Sau prea puţin e interesul. Şi ce-i real din virtual?! Cine
eşti tu? Cine sunt eu? Cine mai ştie! Pe lângă ce-i util mai adunăm şi ură.
Tragem concluzii! În care secol ne-am născut? Ce căutăm în ăsta?! Seară
frumoasă! Ai observat, tot navigând pe
facebook, că tu eşti singurul artist care primeşti, în mărturii de suflet,
constant, în fiecare zi, scrisori... Părelnic virtuale, nu vezi ce-ascunde
tremuratul scris, dar simţi emoţia, TRĂIREA... Iar asta e frumos... E universul
tău, al nostru. E altfel, e ca noi, ca tine... Unde-ai văzut o pagină ca asta?
Fan Club Fuego Romania
Postat de:
Fan Club Fuego Romania
14 martie 2015
