Se LASĂ de MUZICĂ? FUEGO - DEZVĂLUIRI
ULUITOARE despre NOUA
sa PASIUNE,
ziarulring.ro, 28 iulie 2015
Pe lângă muzică, Paul Surugiu, cunoscut publicului larg sub
numele de Fuego, şi-a descoperit o nouă pasiune: pictura. Într-un interviu
“ring”, artistul vorbeşte deschis despre muzică, romantismul cu care şi-a
cucerit publicul, dar şi ce-l menţine încă în atenţia publicului.
Ai multe
evenimente private. Sunt unii care spun că e o rușine pentru un artist care se
respectă să cânte la nunți și botezuri.
Cred că asta e cea mai mare, mă
scuzați, prostie pe care am auzit-o. Nu faci tot un act artistic la evenimentul
respectiv? Până la urmă, din asta ne întreținem și tot asta ne păstrează viu
spiritul de interacțiune cu oamenii. Dimpotrivă, eu sunt onorat să cânt la
nunți și merg pe oriunde cu plăcere. Nici nu sunt ipocrit să nu recunosc asta,
cum mai fac unii. Aici pot interacționa cu cei care-mi iubesc muzica. Pot să
fac atmosferă, să creez, cu muzica mea, petrecerea de neuitat. Și am eu grijă
să fie așa cum trebuie – le cânt și de dragoste, și piese ample, apoi etno,
populară, apoi latino și un dance melodic.
Ți-ai descoperit o nouă pasiune,
pictura. Cum se îmbină cu muzica?
Pictura nu a venit așa, din senin, cu vreo
voce care să-mi șoptească. Pictez de ani de zile, dar, mai nou, dau mai multă
atenție acestei pasiuni. Am scos-o oarecum de la naftalină. O fac din relaxare
și cred că e pe aceeași filieră cu muzica. Voi avea, în toamnă, o expoziție și
voi lansa un site național cu tot ce-am realizat în perioada aceasta, dar până
atunci am tot timpul să mă joc de-a culorile și formele pe pânză. Nu sunt mare
pictor și nici nu mi-am propus să devin. Doar fac ce-mi place și vă încurajez
să faceți la fel.
“Fără heavy rotation, sunt pe buzele multor oameni”
Industria
muzicală din România este haotică. Au succes cei care debutează în detrimentul
numelor importante. Tu ești apreciat de către marea masă, dar se pare că cei
din industrie consideră că n-ai fi în trend. În această lume a showbizului,
care-i locul tău?
Locul meu, fie că mă vor unii sau nu, este în fața publicului
meu. Acela care mă vrea, mă ascultă, mă urmărește, îmi cumpără muzica și vine
la spectacolele mele din țară. Eu nu mă bag cu forța pe gâtul nimănui. Cât
despre industrie, lăsați-mă să am niște rezerve! Ar trebui, ca sistemul să
funcționeze, cel care naște industria să fie publicul. Și eu aș iubi și-aș
asculta o piesă de-a mea, din cele pop, dacă ea ar fi difuzată cel puțin o dată
pe zi. Înțeleg comercialul și cred în el, atât timp cât el nu doboară din start
nișa mea. Ce fac eu e altceva. Mi-am permis luxul de a cânta ce-mi place, fără
să mai intru în trenduri. Am fost în topuri, am scos hituri, gen “Toată lumea
dansează”, “Eu nu te-ntreb”, “Cântă Lore Lora”, “Vino iubito” sau remixul
piesei “Chitara mea”. Acum am trecut la capitolul șlagăre. Și uite-așa, fără
vreo piesă în heavy rotation, sunt pe buzele multor oameni, pregătind noi
surprize admiratorilor mei, lansând an de an câte un album ce se bucură de
succes. Așa că spuneți voi, care-i trendul și care nu? Nu sufăr de complexul
confirmării, cum mai spun unii și alții. Vă asigur că am trecut de mult de
această etapă. Dar până la urmă, oamenii ne judecă, ei ne cumpără și ne vând,
ei ne aplaudă ori ne hulesc. Și permiteți-mi ca aici să menționez că publicul e
mare, mult mai mare, nu e format doar din categoria 18-25. O să râdeți, dar la
spectacolele mele vin mulți tineri, semn că mai cred în romantism.
Genul tău muzical
se adresează romanticilor. L-ai considerat vreodată învechit?
A devenit
romantismul ceva învechit și eu nu știu? Cei care spun asta uită să facă un
lucru. Esențial din punctul meu de vedere. Să asculte tot ce cânt, pentru că
mie îmi place să mă joc cu stilurile și cu soundurile. Desigur, cred în melodia
care emoționează. Dar mi-ar face plăcere să îmbin stilurile și să ne putem
juca, să rezulte o muzică romantică în care să se regăsească şi o parte
modernă. Plus că, niciodată, ceva ce simte toată lumea nu se va învechi.
Devine, cred eu, precum vinul.
Cum arăta lumea muzicală când ai debutat tu? Pe
ce se punea accent acum 20 de ani?
Fără doar și poate, pe voce, pe atitudine,
pe felul în care încercai să dai din coate. Nici atunci nu era simplu. Mi-aduc
aminte de mine. Eram un tânăr slab, fără prea multă nebunie, dar care era
suficient de determinat ca să facă ceva. Și mergeam la toate festivalurile din
țară. Pe unele le-am câștigat, pe altele nu, dar asta m-a călit și m-a făcut
să-mi doresc să fiu mai bun. Dacă la toate acestea adăugam și o piesă scrisă de
vreun mare compozitor – ăsta era trendul și spre asta tindeam toți –, succesul
era garantat. Deveneam nume și apoi ne construiam singuri traseul. Eu am avut
norocul și șansa să cunosc trei mari maeștri - Jolt Kerestely, George Grigoriu,
Petre Gălușanu. Ei mi-au compus la început și datorită lor exist ca artist. Eu
am început prin anii `92-`93, dar succesul mare, cu piese în topuri și la
televizor a venit abia în 1998, cu “Toată lumea dansează”. Până atunci am
muncit, am crescut, mi-am văzut de treabă și am scos albume.
Maestrul Jolt Kerestely ( foto), ajuns la vârsta de 83 de
ani, mare compozitor, scrie la ora actuală doar pentru tine, pregătind un nou
material. Despre ce e vorba?
Maestrul e un fenomen. La vârsta sa scrie și
compune, merge pe bicicletă, dansează și nu este niciodată obosit. Eu uneori
sunt total depășit de el. Știți ce-i cel mai interesant? Că pot să vă dau azi
interviu datorită lui. El este cel care m-a ambiționat, m-a susținut și m-a încurajat
să fac această meserie. Iar acum, mai ales că l-am pierdut și pe tata acum
câțiva ani, a ajuns să-mi fie ca un al doilea părinte, sfătuindu-mă,
dezvăluindu-mi din secretele sale legate de meserie. Pregătesc cu el o premieră
absolută pe piața muzicală din România – un musical audio, cu o poveste
captivantă și o mulțime de melodii unice prin peisajul autohton, ca
sensibilitate și mesaj.
Cu ce-ai de gând să ne mai surprinzi vara asta?
Păi, nu e în
firea lucrurilor să stau. Am un album de colecție ce va ieși la jumătatea lunii
august, cu mine cântând muzică populară împreună cu maestrul Nicolae Botgros și
orchestra Lăutarii, din Chișinău. Vin spre toamnă și cu ceva premiere în zona
de pop, dance, apoi expoziția şi, desigur, ca în fiecare an, de mai bine de 10,
să pornesc în turneul de colinde, toată luna decembrie, prin țara românească.
Între timp punctăm și-un nou DVD, prin noiembrie.
“Nu sufăr de complexul
confirmării, cum mai spun unii și alții. Vă asigur că am trecut de mult de
această etapă.”, FUEGO
“Nu am piese electronice, deși nu resping ideea. Poate
că e un stil învechit. Cred în mesaje, cred în valoare, cred în dragoste de
ceva vreme.”, FUEGO
Sursa: Ziarul "RING"
28 iulie 2015
Postat de:
