INTERVIU FUEGO – “Sunt un om ca oricare altul”,
Ziarul “Ring”,
27 ianuarie 2015
Revenit din Israel, unde a susţinut câteva concerte, Fuego
şi-a deschis sufletul şi a dezvăluit, pentru "ring", ce "gest
extrem" a făcut. În faţa unui ceai, Paul Surugiu ne-a vorbit despre el,
despre oamenii din jurul lui, despre ce-i place să facă atunci când nu e pe
scenă, dar şi despre proiectele sale.
Dacă ar fi să schimbi ceva la lumea care ne înconjoară, ce ai elimina?
Ura, răutatea şi uşurinţa care-i face pe unii să judece. E uşor a pune etichete
şi a face umor dintr-un fotoliu. Şi nu neapărat pentru că aş fi eu un pacifist,
ci, pur şi simplu, cred că lumea mare e destul de obosită ca să o mai încărcăm
şi noi cu drame, răzbunări şi judecăţi fără acoperire.
Care este cel mai frumos cântec din toate timpurile, în opinia ta?
Povesteam pe Facebook, zilele astea, că muzica, pentru mine, e terapie. Fiecare
cântec, dacă e construit din emoţie şi cu scopul de a crea emoţie, câştigă din
start publicul. Sau, cel puţin, o anumită parte a lui. Totuşi, ca să îţi
răspund, cred că cel mai înălţător cântec, cea mai cuprinzătoare şi ponderată
melodie, cu mesaj, linie şi voce, este "My Way", în varianta marelui
Frank Sinatra.
Ce artişti îndrăgeşti şi cu cine ţi-ar plăcea să colaborezi?
Eu ţin la toţi colegii mei. Fiecare îşi face treaba bine şi cântă pentru categoria
sa de public. Îi iubesc pe cei care sunt conştiincioşi, asemeni mie. Admir
vocile bune şi pe cei care găsesc resurse pentru a se reinventa. Am toată stima
pentru cei care fac spectacole mari sau turnee şi vând bilete într-o perioadă
în care toată muzica e pe internet, iar oamenii nu mai au răbdare şi nici
resurse pentru a-i vedea pe artiştii pe care îi iubesc. Aş colabora cu Andra,
alături de care am mai cântat, cu Nico, Paula Seling, Delia, Horia Brenciu…
Provocările muzicale ne fac întotdeauna să vrem mai mult de la noi şi să fim
mai buni.
Ce crezi că îi face pe oamenii să te iubească?
Sinceritatea mea de pe scenă, simplitatea mesajului şi faptul că promovez
mesaje de viaţă comune, calde, frumoase, de care e nevoie în permanenta
nelinişte. Sunt un om ca oricare altul. Deloc spectaculos, aş zice eu. Îmi
place să-mi fac treaba temeinic, în felul meu, să compun, să cânt, să caut în
permanenţă noi şi noi simboluri, noi motive pentru a continua şi pentru a-mi
duce mai departe visul.
Care este ultima mare "nebunie" pe care ai făcut-o?
Nu sunt amator de lucruri extreme şi, sincer, nici nu prea am timp de aşa ceva.
Dar dacă e ceva nou şi spectaculos şi reprezintă o provocare artistică sau de
viaţă, nu ezit să spun "da". Totuşi, ultimul "gest extrem"
pe care l-am făcut a fost în perioada aceasta, când, la recomandarea prietenilor,
am vizionat un serial. Cum sunt mare cinefil, nu las să-mi scape tot ce merită
văzut, căci filmul, deşi e ficţiune, are simbol şi esenţă pentru realitate.
Revenind la serial, l-am urmărit în şase zile, adică cinci sezoane! În total,
62 de episoade. M-a captivat şi am zis că trebuie să descopăr cât mai rapid ce
şi cum. Puteam trişa şi trece direct la final, dar pierdeam bucuria de a afla
sfârşitul după ce am văzut toate momentele. Serialul este "Breaking
Bad".
Care este ultimul loc din lume ce l-ai vizitat şi unde nu ai
fost şi ai vrea să mergi?
La începutul lui ianuarie am fost în Israel. Îmi place să călătoresc, să
descopăr noi lumi şi orizonturi, tocmai de asta accept fiecare părticică de
lume nouă pe care o văd ca pe o provocare. Şi chiar dacă am mai văzut un loc,
nu-i nimic. De fiecare dată e altceva, iar eu sunt altul. Se întâmplă ca în
viaţă. Timpul ne schimbă şi percepem diferit sentimente, oameni şi spaţii în
fiecare moment al existenţei noastre. N-am apucat încă să ajung în Rusia, deşi
este aproape, şi n-am călătorit încă în spaţiile de lume care vin cu altă
tradiţie, gen India sau Thailanda.
Ce crezi despre fericire? Când şi unde te-ai simţit cel mai fericit?
Nu există un top al fericirii. Mă simt cel mai fericit pentru că fac ceea ce-mi
place, pentru că mă pot bucura de mama, pentru că sunt un om liber, pentru că
mă pot trezi dimineaţa fără dureri... Fericirea este fix acel lucru pe care
nu-l avem, dar ni-l dorim. Nu poate fi descrisă în cuvinte şi este diferită de
la om la om. E ca şi cum ai avea un pahar care e aproape plin, dar căruia îi
lipseşte ceva.
Pentru ce greşeală manifeşti cea mai mare toleranţă?
Pentru greşelile mele (râde). Oamenii sunt făcuţi să greşească. Important este
să şi le asume, să extragă lecţia potrivită din fiecare şi, ulterior, să
încerce să nu le repete. Iert greşelile involuntare, care se petrec din
necunoaştere, fără o direcţie anume.
Unde ţi-ar plăcea să trăieşti?
Oriunde aş putea face acelaşi lucru ca aici. Să cânt.
Oriunde aş avea alături de mine prietenii dragi şi familia. Dar mie îmi place
în România. Mă regăsesc şi mă regăseşte, iar muzica mea aici are ecou.
Ce faci acum? Ce planuri ai pentru perioada următoare?
Câte pagini îmi oferiţi pentru acest răspuns?! Pot să-ţi
spun că nu-mi place să stau, asta e cert. Publicul mă aşteaptă şi trebuie să-i
fac pe plac. Astfel, începutul de an se arată plin pentru mine. Plec într-un turneu
mai mic, în februarie, cu piesa de teatru "Testament", în Republica
Moldova, exact în perioada în care maestrul Grigore Vieru, mentorul meu, ar fi
împlinit 80 de ani. Şi cum toţi spun, râzând, că sunt într-un permanent turneu,
nu vreau să-i dezamăgesc şi să rămână fără glume şi subiecte, aşa că, în luna
aprilie, plec într-un alt turneu naţional. 10 oraşe, orchestră mare, cele mai
frumoase cântece de dragoste. Lansez atunci şi un "best of". Pe 1
februarie, pe pagina mea de Facebook, voi anunţa în premieră proiectul, afişul
şi toate detaliile. Vedeţi voi, atât timp cât oamenii vin, cer, plătesc bilet,
eu nu pot fi decât fericit. Între timp, am şi piese noi, un single la care
lucrez de zor şi alte surprize pentru admiratorii mei.
"Nu aş renunţa niciodată la bun-simţ. E pe cale de dispariţie şi, cu cât
trece mai mult timpul şi văd ce e în jurul meu, îmi dau seama că e o bogăţie
căreia îi creşte valoarea înzecit.", PAUL SURUGIU.
sursa: zirulring.ro
27 ianuarie 2015
Postat de:
Fan Club Fuego Romania
27 ianuarie 2015