“Dumnezeu, prima oară
Când a plâns printre astre,
El a plâns peste ţară
Cu lacrima limbii noastre”
(Grigore Vieru, “Pentru ea”)
În acest început de primăvară (anul 2013) care pare că a uitat de noi şi lasă încă iarna să mai smulgă zile din ea, pe 27 martie “Sala Mihail Jora” a Ateneului din Bacău, găzduitoare a spectacolului cu Fuego “O lacrimă de cântec”, a fost martoră a mărturisirii că iubirea de ţară e răspunsul la rugăciune. Niciodată acest artist nu poate fi acuzat de exclamaţii argotice cu parfum patriotic indus, combinat cu parada, zdrobind în aclamaţii simţirea, ca politicienii. Fuego este unul dintre cei ce cântă despre ţară împrăştiind ca dintr-o floare scuturată neîsemănată aromă de dor şi iubire de Basarabia. Cântecele acestea nu se ascultă printre palme bătute ca scuturate de praf.
Cântecele acestea nu sunt făurite pentru un tip de spectacol controversabil şi nu au un chip vizibil artificializat, şlefuit şi lăcuit, ca un lemn geluit care pierde din el superbitatea pornită de la natură.
Foto: Roxana Atudorei
Ceea ce s-a întâmplat la Ateneul din Bacău e un argument că spectacolele lui Fuego în care domină poezia, melodia romantică şi iubirea, au o prezenţă tutelară: surpriza. În timp ce artistul cânta, sunetistul Costin Lungoci i-a întins un bileţel după a cărui citire orchestra a tăcut şi Fuego a cântat melodia “Pentru ea”, scrisă de Grigore Vieru şi interpretată, cândva, de Ion Aldea Teodorovici.
“Pentru ea la Putna clopotele bat/ Pentru ea mi-i temă de păcate,/ Pentru ea e bolta mai albastră/Pentru limba noastră.” Cântecul a fost o nouă mireasmă de dor de Basarabia, o torţă aprinsă din luceafăr, un memento elegiac de lumină aprinsă din biruinţa celei mai umane iubiri, iubirea de mamă, de grai, de ţară. Era scris pe bileţelul trimis de un spectator: “azi sărbătorim Unirea Basarabiei cu România”.
Mesajul a readus acele clipe în care Fuego atrage nevoia împlinirii în real a iubirii sale pentru Basarabia, unde este cel mai iubit artist din afara Basarabiei, unde preşedintele Nicolae Timofti i-a decernat meritul “Artist al Poporului”, în Basarabia e mormântul neuitatului Grigore Vieru, Basarabia e tărâmul căreia, simţindu-i trăirile ca ale unei inimi, Fuego îi închină atâtea cântece purtând în ele o a doua viaţă, o a doua iubire pe lângă cea de mamă.
Foto: Ana Maria Halalai
“Pentru ea ninsori se cern din spaţii/ Pentru ea puternici sunt Carpaţii/ Pentru ea e caldă vatra poamei/ Pentru limba mamei”. Alăturând în programul de spectacol acest cântec, Fuego a evocat pentru spectatori un moment istoric neamintit azi, dându-i-se o mică importanţă, împotriva unei cruciale semnificaţii pe care o are.
Foto: Ana Maria Halalai
“Pentru ea noi văruim pereţii,/Pentru ea mai sunt răniţi poeţii,/Pentru ea cresc florile visării/Pentru limba ţării”. La 27 martie 2013 s-au împlinit 95 de ani de la înfăptuirea Unirii Basarabiei cu România. În urmă cu 95 de ani, Sfatul Ţării a hotărât istoria Marii Uniri de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, unificând Basarabia cu Transilvania, Banatul, Maramureşul, Crişana şi Bucovina. La Bacău, seara, pe 27 martie 2013, pe când orele galopau spre miezul nopţii, luna îşi lăsa geana pe sub norii ierni care rătăcise drumul prin timp, un luceafăr al poeziei şi muzicii îşi pornea călătoria prin versurile lui Grigore Vieru şi glasul lui Fuego, spre inimile spectatorilor.
O zi din istorie căzută în eroarea proaspătă a vremii de acum era dezvăluită şi pomenită la Bacău de artistul Fuego! Într-„O lacrimă de cântec”, a curs o lacrimă pentru întoarcerea Basarabiei acasă!
Autor: Aurel V. Zgheran
Sursa: Radio Romania Iași
