FUEGO - “Scrisoare de bun rămas”, Focşani, 23 martie 2013 - FUEGO

“Câtă lume e-ntre noi,

Numărători de ploi din doi în doi…

Şi dintr-un ochi de dor necunoscut

Câte zăpezi pe buze ne-au crescut…”

În periplul muzical desfăşurat în cadrul turneului “O lacrimă de cântec” există, în fiecare spectacol, un moment de o intensitate maximă a trăirilor, atingând sublimul.

Unul dintre aceste momente memorabile este reprezentat de interpretarea magica a lui Fuego, ce are şi calitatea de compozitor, a piesei “Scrisoare de bun rămas”, un cântec ce desăvârşeşte întreaga sa carieră, ca o carte de vizită a sensibilităţii ce-l caracterizează.

Vineri, 23 martie 2013, Ateneul Popular din Focşani a vibrat la mesajul înălţător al versurilor unui mare poet, George Ţărnea, versuri ce au rezonat cu ritmul perfect aşternut pe icoana tainică a armoniilor muzicale.

Piesa s-a născut într-o noapte târzie de vară, când Fuego se afla în studioul de înregistrări al bunului său prieten, compozitorul şi orchestratorul Alexandru Malschi, alături de care a compus cele mai frumoase şlagăre. Acea seară a fost umbrită de dispariţia prematură şi nedreaptă a pianistei Mihaela Ursuleasa, un nume pregnant în peisajul artei contemporane, un destin de veghe, o candelă ce-a ars şi va mai arde pentru muzică.

Tristeţea împărtăşită de cei doi artişti s-a transpus atât de sonor şi profund în piesa ce avea să se nască din imensitatea creaţiei, spre a cuceri definitiv lumea nevăzută a sentimentelor umane.

O sală ce s-a dovedit a fi neîncăpătoare, a murmurat, în acord solitar, ca o voce unică, împreună cu artistul care creează, de fiecare dată, un nou tablou de lumină, o stare divină, o rugă visată.

Melodia “Scrisoare de bun rămas” este piesa de referinţă pentru albumul “O lacrimă de cântec”, cel ce adună înlăuntrul său, o colecţie de 32 de creaţii ample, piesă la care ne vom reîntoarce, cu umilă condescendenţă, ori de câte ori vom simţi nevoia să vindecăm răni, să ne înlăcrimăm tristeţea.