FUEGO - “Sâmbăta Mare e prilej pentru rememorare,
pentru
moralitate, pentru a ne acoperi cu simplitate.”,
FUEGO
MUSIC Official, 11 aprilie 2015
“Azi se încheie o etapă și începe sărbătoarea. Poate că nu
mai e ca altădată, dar păstrează din farmecul începutului. Știți c-am fost în
Israel săptămânile trecute. Acum, la Ierusalim, slujba e în toi, iar creștinii
din toate colțurile lumii trăiesc o speranță, o revelație, o lumină, fie ea
doar și în gând.
Locurile acelea, deși sunt străbătute permanent de zeci de pași, au amprenta de
atunci, au un mister pe care noi îl conferim, au lacrimi și dorințe.
Am vizitat toate popasurile sfinte, de la cetatea Ierusalimului privită de sus,
până la Grădina Ghetsmani, Zidul Plângerii sau Râul Iordan. Mai jos, vă ofer
dovezi ale trecerii mele pe acolo, unde am dus și o fărâmă din gândurile
voastre.
Sâmbăta Mare e totuși prilej pentru rememorare, pentru moralitate, pentru a ne
acoperi cu simplitate.
De asta, provocat de prietena mea, jurnalista Tatiana Solomon, am conturat un
interviu sincer, pe care sper să-l citiți. Așadar, bucuria să vă fie țel, și
toate zâmbetele să vă luminize, ca într-o biserică a omeniei. Ce-mi doresc mie,
nutresc și pentru voi! Zi de pace!”
Paul Surugiu - Fuego
11 aprilie 2015
FUEGO: “Toate zâmbetele să vă lumineze, ca într-o biserică a
omeniei”,
7life.ro, 11 aprilie 2015
Paul Surugiu alias Fuego este un artist îndrăgit, de la cel
mai mic, la cel mai mare. Melodiile lui ajung imediat, la sufletul publicului.
Şi, dacă ai prilejul să îl cunoşti personal, îţi dai seama că este acelaşi om
cald, care aduce bucurie şi pe scenă.
La ceas de sărbătoare, l-am rugat pe Paul să ne răspundă la câteva întrebări şi
să ne împărtăşească, câteva din gândurile sale, pentru care îi mulţumim.
Se apropie Paştele. Ce semnificaţie are pentru tine această
mare sărbatoare creştinească?
Paștele-i feerie. Paștele are un anumit farmec de poveste. Poartă venirea
primăverii și are acea calmitate a vremilor. Pentru mine, e un prilej în plus,
prin care pot să mă gândesc, la frumusețea interioară și la felul în care pot
lucra la asta și la moralitatea mea. De Paște mă bucur, ca într-o duminică
veșnică!
Ştiu că eşti un gurmand. Ai reuşit să ţii post?
Într-adevăr, la capitolul acesta nu excelez. Dar, nici nu mi-am dorit asta. Eu
consider postul un motiv pentru a ne hrăni interior, nu neapărat o înfrânare de
la anumite alimente. Plus că, sunt permanent pe drumuri, și-atunci mi-ar fi
greu să pot face asta.
Credința vine la pachet cu sufletul meu, cu inspirația, cu tot ce mă face să mă
opresc o clipă în loc și să spun o rugăciune. Și nu, credința nu e
demonstrativă!
Ce faci de Paşte?
Anul acesta îl voi consacra liniștii. Voi căuta liniștea din mine și voi
încerca să pun la punct toate detaliile pentru spectacolul TRĂIESC. Voi vedea
un film bun, am rămas în urmă cu vreo două luni, voi citi și voi scrie pentru
voi. Din a treia zi, reluăm activitatea!
Ce amintiri păstrezi din copilărie, legate de Paşte?
Asociez Paștele, orice s-ar întâmpla, cu mirosul de cozonac rumen și de drob,
cu ouăle roșii, cu atmosfera regală, cu pioșenia și cu momentele în care ne
distram cu toții, copii fiind , în toată seara de Înviere, după ce luam lumină.
Și apoi eu cred că Paștele e despre mulțumire. Despre mulțumirea ta și a celor
ce ți-au stat aproape. Așa că eu, chiar dacă acum nu mai împodobesc bradul ca
la Crăciun, mulțumesc de Paște pentru tot ce sunt! Prieteni de nădejde, maeștri
ai vorbelor, poeți, colegi, profesori, oameni ce mi-au așternut drumul,
familie, părinți, compozitori, fotografi, impresari, textieri, jurnaliști,
sponsori, tuturor le mulțumesc pentru împlinirea așteptărilor mele. Și nu în
ultimul rând, vouă, celor ce mă ridicați, mă iubiți, mă comentați, îmi
ascultați muzica și mă păstrați în sufletul vostru. MULȚUMESC!
Te-ai născut in Ardeal. Reuşeşti să mergi de sărbători aici?
În fiecare an ajung acasă. Pentru că acolo e copilăria, pentru că regăsesc,
pentru că o revăd pe bunica, care-i singura imagine caldă și plină, înțeleaptă
și rumenă din pruncia mea. E oarecum un obicei de la care încerc, să nu mă
abat. Cred că oricât am fi de ocupați, de oricât ne-ar solicita lumea pe care
ne-am ales-o, nu trebuie să renunțăm la ideea, de a fi alături de cei dragi.
Cei care ne-au format și din sânul cărora am plecat!
În unele zone ale ţării se merge la stropit. Băieţii merg să
stropească fetele cu parfum… Ai fost şi tu?
Era un obicei, la care nu prea puteam lipsi, în copilărie. Rosteam poezioara și
ne plăcea tare rău, că ziua toată n-aveam griji. Legenda spune că de mergi în
cea de a doua zi de Paște la udat fetele cu parfum, vei avea spor și vei reuși
să ai parte de noroc. Și tare îmi mai doream eu să adun norocul către mine atunci!
Nu există ardelean care să nu respecte tradiția. E deja un obicei serios, o
stare de fapt și în ani, de la parfumuri simple s-a ajuns la diverse branduri.
Cert e un fapt. Că lumea vede în această sărbătoare un motiv de veselie. Iar eu
cred că viața e clădită pe zâmbet din zâmbet. Că orice hop e de trecut, dacă-i
călăuzit de optimism, iar rațiunea poate fi cosmetizată, dacă ai cu tine răsul
și voia bună.
Spuneai că bunica ta ar fi vrut să devii preot, şi nu
artist. Regreţi? Dacă ar fi să alegi din nou, pe ce drum ai păşi?
Nu regret nici o acțiune, nici o decizie, nici o etapă prin care am trecut. Am
mai povestit despre felul în care mă vedea bunica mea, cea care m-a crescut
până la vârsta de 10 ani. Dar n-am spus niciodată motivele. Ei bine, pe lângă
toate, bunica mea, care era o femeie de ținut minte, un basm de povestit o
viață, își dorea ca eu să fiu respectat. Se uita la mine și spunea că voi ajuge
om mare.
Mă vedea preot, pentru că ea credea că aceștia impun, prin ținută și profesie,
respect, iar oamenii au cu adevărat o apreciere deosebită pentru ei. Iată că,
dându-mi seama că nu e drumul potrivit pentru mine, am renunțat la idee, dar am
reușit să-i îndeplinesc visul bunicii mele. Nu mai e cazul să mă gândesc la
ce-aș face dacă aș porni iar de la zero. N-am vocații multiple. Știu și-am
învățat să fac artă. Să cânt, să transmit, iar asta mi-a planificat destinul.
Ai cântat vreodată de Paşte pe undeva? Dar în biserică?
Noi artiștii, nu prea avem sărbători tradiționale. Nu de puține ori mi s-a
întâmplat să cânt de Paște, și-am făcut-o cu cea mai mare deschidere, lăsând în
plan secund dorința mea de a fi cu cei dragi, căci nu-i nicăieri mai bine decât
în mijlocul celor ce-ți sunt grai, îți sunt destin, și anume publicul tău.
Într-un an, mi-aduc aminte că am făcut un Paște tradițional ca la carte la o
cântare, cântând. Nu știu cum se face de nimeresc de fiecare dată, la
manifestări ale oamenilor care știu să petreacă, care iubesc muzica bună și
apreciază arta.
Copil fiind, mergeam împreună cu bunica mea și cântam la strană, imaginându-mă
pe scenă. Sigur, muzica bisericească are un alt registru, iar muzicalitatea sa
m-a atras întotdeuna, fiind cu adevărat un gen, care-ți poate forma tehnica
vocală. Când am crescut și am venit în București, am format, aproape un an, un
cor la biserica catolică din Piața Muncii. Făceam repetiții și ne doream să fim
exemplari, în fața celor ce veneau special pentru noi. Cred că acea etapă mi-a
șlefuit, oarecum, sensibilitatea, și-am învățat de acolo, că în glas, în
tehnică, trebuie să adaugi ceva miere, pentru a putea îndulci sufletele.
Ce mesaj le transmiţi cititorilor?
Bucuria să vă fie țel, și toate zâmbetele să vă luminize, ca într-o biserică a
omeniei. Ce-mi doresc mie, nutresc și pentru voi. Așadar, îi punem în ecuație
pe cei dragi, lor le adăugăm liniștea. Ulterior venim, după cum e firesc, cu
masa îmbelșugată, cu pozitivism și câteva momente în care nimic să nu conteze
mai mult decât familia. Muzica de calitate să nu vă lipsească, normal. Aș
prefera, dacă prin playlist, adăugați și piesele mele. HRISTOS A ÎNVIAT!
11 aprilie 2015
Postat de:
Fan Club Fuego Romania
11 aprilie 2015
