La mulţi ani, PAUL SURUGIU - FUEGO,
până când
iarbă o da, dar ARTĂ vei rămâne!
Fan Club Fuego Romania, 23 august 2014
Azi te sărbătorim şi nu uităm s-o facem şi
nici nu vom uita...
Adeseori ne-am întrebat: Cine a îmbrăcat cămaşa
lui?
Şi ne răspundem, repetat: N-a ars el, Doamne,
pentru noi?
Noi cum l-am cunoscut pe-acest făptuitor de
bine şi cum să-l dăruim deplin, cum este?
Te-am luat atunci în suflet şi-am clădit, în
timpul tău, o artă. Cu dorul de frumos făcut-am
rost, credinţă sunătoare de-adevăr, din ce-i desăvârşit cu glasul tău. Şi nu le
povestim în glorie şi premii, chiar dacă adunat-ai multe, ci-n muzică le
povestim cum este, zi de zi...
Raiul ce-l vezi şi-l simţi în cânt e primăvara
ta, a noastră este, a celor ce-i iubeşti - iubim. Lumea, dragostea asta, e precum
ploaia, ce cu blândeţe mângâi, când cade peste...
Şi-abia acum am înţeles că „pe-o frântură de
idee, luminată-n ani lumina, răsfrângând ce-n sens e timp, ce a fost si va mai
fi, nu e zi-ntr-altă noapte care-n noaptea va fi zi.”
Povară de va fi iubirea, din frunza ei cea veşnic
nouă, ce dă ireversibil floare, sau modestia, cu simplitatea ei - cea fără
de-ndrăzneală, ori bunătatea - ea, de-atâtea înţelegeri nefireşti, când poate-n
zile grele, ce ochii n-au culcat devreme gânduri, o „datorie” vom chema, dar
asumată-n măreţia unui zbor.
De-o bate vânt, de-o bate soare, de ger o bate,
cu tine, alăturea, vom împlini călătoria.
De la-nceput pân’ la sfârşit...
Atuncea iarbă o da, iar noi - simpli, ca ea...
Vorbind în gol... cu zidurile ce n-au suflet,
ce vremuri năruit-au legea lor, în arcuri încordate de izbândă, ne-ntoarcem
să călcăm pământul, în zbateri - trecătoare, efemere, fărâme spulberate-n vânt,
c-un singur gând: De n-ai fi tu, n-ar fi şi n-ar fi fost nimic...
Căci n-am văzut în lumea asta mare om care nu poartă-n aripi propriile gânduri, văzduhul sfânt, atât de-nflăcărat şi-nsufleţit - ca noi...
La mulţi ani, PAUL SURUGIU - FUEGO, până când
iarbă o da, dar ARTĂ vei rămâne!
Sunt cel ce pleacă din izvor, din infinit.
Păşesc, cu braţele, ce-ntind la cer, să cer,
Dintr-un
întreg imens, divers, compus din el,
S-ajung sfârşit, într-un nemărginit...
Cu preţuiri adânci şi-ndelungate, şi tot aşa
te-mbrăţisăm, ca-n prima zi!
Publicat de:
Fan Club Fuego Romania
23 august 2014
