FUEGO – „Limba română este patria cântului meu!”
Fuego, interpretul din Romania
care permanent a promovat limba şi versul românesc, este singurul artist care s-a gândit astăzi, 31 august 2013, să omagieze „Ziua
Limbii Române”, oferind, în
exclusivitate, publicaţiei „Luceafarul.net”, o scrisoare deschisă, prin care
celebrează graiul strămoşesc, marcând un moment crucial de regăsire a
rădăcinilor, consemnat prin poezie, cântec şi joc, prin repunerea în drepturi a
tradiţiilor populare seculare, a momentelor şi valorilor care ne-au scris
istoria.
Limba română este patria cântului meu!
Limba română! Este atât de măreață și fascinantă! Acest grai în care
poeții şi-au făurit trăirile, în care muzica şi-a găsit dorurile, în care simţirile,
gândurile, idealurile capătă formă, este fără doar şi poate simbolul care ne
uneşte peste timp, un simbol fără graniţe, fără bariere.
31 August este ziua în care se cuvine să celebrăm limba română, căci
este ziua naţională dedicată acesteia, perioadă în care toţi cei ce simt,
gândesc şi vorbesc limba română, indiferent de colţul de lume în care se află,
aduc un omagiu liantului ce i-a desăvârşit, format şi şlefuit.
Deşi nu ar trebui să existe un motiv anume pentru a dărui limbii române
toate meritele, de această dată există un prilej oficial pentru care românii,
cu respectul cuvenit, să omagieze graiul strămoşilor, al gliei străbune, al
propriei conştiinţe ce solidarizează inimile, căci „a vorbi despre limba
română este ca o duminică. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine,
muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de
aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte.”
( Nichita Stanescu ).
Cu această ocazie, simţind, trăind şi cântănd în, cu şi despre limba
română, am creionat o scrisoare deschisă, aducând un elogiu celei ce mi-a
servit drept inspiraţie, celei ce a completat pe deplin opera mea artistică,
limba română, pe care o slujesc cu încăpățânarea românului autentic, fiind de
asemenea cunoscută şi încurajată misiunea mea prin care contribui la formarea şi
educarea patriotismului.
Dragă mi-e limba română, iar pentru ea „mai sunt răniţi poeţii” şi tot
pentru ea „Dumnezeu a plâns, printre astre, peste ţară, cu lacrima sa” (Grigore
Vieru).
Pentru mine se potriveşte ca această celebrare a limbii române să vină
pe fondul unei legături speciale. Am considerat în permanenţă că mesajele mele,
că muzica şi trăirile mele pot ajunge la public, prin intermediul acestei forme
divine, care conferă nuanţe ideilor şi care înalţă idealurile.
Limba română trebuie să servească drept armă pentru promovarea culturii
noastre. Să cântăm în limba română, să iubim în limba română! Şi nu am avut o
împlinire mai puternică decât aceea de a primi titlul de „Artist al Poporului”
Republicii Moldova, într-o sală în care dascăli emeriţi primeau distincţii
pentru activitatea lor didactică prodigioasă şi pentru sprijinul în promovarea şi
menţinerea flăcării ce arde pentru limba română.
Cu sufletul deschis şi inima de român ardelean, am facut legământ, pe
viaţă, că voi milita cu arma cuvântului şi a muzicii, cu toată fiinţa mea,
pentru aducerea şi conservarea frumosului prin artă, pe marea scenă a vieţii!
Indiferent de colţul de lume în care m-am aflat, am încercat să fac
cunoscută spectatorilor mei puternica legătură de conştiinţă, limbă şi sânge
dintre românii neamului meu, spunându-le că în acelaşi grai trăim cu toţii şi
că preţuirea acestei limbi este esenţa dăinuirii noastre.
Şi cred că nimic şi nimeni nu poate fura dreptul românilor de a trăi şi
a gândi româneşte. Modernizându-ne, ajungem să uităm că graiul este cel care ne
defineşte şi că oriunde ne-ar purta timpul paşii, vom simţi acest glas cu o
intensitate şi mai puternică.
Mai mult decât atât, limba română este patria cântului meu, a românilor de pretutindeni şi nu există o formă mai intensă pentru a ne striga iubirea şi măreţia, pentru a ne slăvi neamul, pentru a ne admira minunile, pentru a ne exprima uimirea decât cea pe care limba română o dă fiecărui cuvânt măreţ din sufletul nostru.
Ca într-un basm etern, limba română îşi scrie, cu foc, istoria vremilor
sale, a dorurilor şi a strigătului jertfei pentru un singur ţel, un cântec
comun al fascinantei lumi numite simplu: România.
Şi tot în această zi, unul dintre cele mai importante vise ale mele
prinde contur. La mormântul poetului ce a militat pentru acest grai, pentru
libertatea lui, mentorul meu, Grigore Vieru, se va dezveli monumentul realizat
din bronz, reprezentându-l în marime naturală.
Şi orice cuvânt aş folosi pentru a descrie ceea ce simt cu privire la
limba română, orice urare aş putea să fac, nimic nu ar exprima mai înălţător
decât versurile maestrului Grigore Vieru, poetul ales al neamului românesc, cel
pe care Creatorul nu l-a înzestrat cu talent, ci cu o urmă de dumnezeire,
versuri care au conturat şi „Imnul Neamului ”:
Care veşnic ne adună,
Vatra ce-a născut pe lume
Limba noastra cea română.
Pe pământ străvechi şi magic
Numai ea o să rămână,
Limba doinelor de aur,
Limba noastra cea română.”
Articol semnat de: Paul Ciprian Surugiu - Fuego
Sursa: „Luceafărul.net”
Fan Club Fuego Romania
