FUEGO - Interviu pe-o filă de poem,
Revista "TAIFASURI", august 2012
Deşi pentru marea majoritate dintre noi e vremea vacanţelor,
a relaxării, a detaşării de problemele cotidiene, de lumea zbuciumată de
contradicţii, pe prietenul nostru, Paul Surugiu - Fuego, l-am găsit trudind,
preocupat să-şi pregătească scenariile pentru următoarele două concerte de
muzică şi poezie.
Ştiind că se apropia ziua lui de naştere, cu gândul de a
respecta tradiţia şi de a-i lua un interviu, răspunzând astfel curiozităţii de
a afla ce mai e nou în viaţa sa personală şi artistică, de la ultima întâlnire,
am pătruns în sanctuarul său, un elegant birou având un aer aristocratic,
invadat de trofee, diplome, afişe, materiale muzicale, precum şi de preţioase
volume ale marilor poeţi ai lumii. Printre acestea, la loc de cinste, cele două
cărţi care i-au fost dedicate şi pe care am avut bucuria să le primesc în dar.
Le-am răsfoit cu interes şi cu mare emoţie.
„Manual de iubire pentru Fuego” – darul de lumină al
talentatei şi eruditei poete Carmen Aldea Vlad – mătăsuri fine de cuvinte
pereche, un cântec pentru cei nesinguri într-un spectacol fără măşti, un album
de artă înnobilat cu poemele ce au rezonat cu muzica lui Paul, rod al
colaborării fructuoase, de peste 10 ani.
Succesul acestui volum elaborat şi cu o prezentare grafică
originală, a determinat Asociaţia Culturală „REGAL D’ART” să editeze în
colecţia „REGAL DE POEZIE”, volumul intitulat sugestiv „Testament pentru
Fuego”, cu poemele Maestrului Grigore Vieru, pentru cel pe care l-a considerat
ca un fiu. O ediţie de colecţie, pentru bibliofili, ce emoţionează prin
realizarea grafică de excepţie, dar şi prin profunzimea versurilor Marelui
Vieru, o invitaţie pentru cititor de a descoperi poezia muzicii şi muzica
poeziei. „Mesajul versurilor Maestrului mi-a lăsat drum deschis liniei melodice
şi imaginaţiei creative, m-a provocat, mi-a dat aripi... şi aşa s-au născut
multe cântece îndrăgite de public, ce au unit armonios valenţele literare cu
melosul şlagărului. Acest volum va fi lansat la Salonul de Carte de la Chişinău
şi reprezintă un modest omagiu adus părintelui meu spiritual, pe care îl
regăsesc alături de sufletul meu, plenar, aspaţial, atemporal. Materialul
muzical de la sfârşitul cărţii, având imprimată şi vocea Poetului, am ţinut
să-l dăruiesc tuturor celor care au înţeles că suntem două lacrimi gemene ale
aceluiaşi destin.”, a mărturisit, emoţionat, Paul.
N-am rezistat tentaţiei de a răsfoi împreună câteva pagini
şi aşa, fără să ne dăm seama, trăind metafora, dialogul nostru s-a transformat
într-o confesiune ce se doreşte a fi un altfel de interviu, inedit şi atipic,
în care răspunsurile artistului au reprezentat vitralii din gândirea şi
înţelepciunea celor ce s-au zidit în templul cuvintelor şi pe care Paul îi
venerează. Astfel, veţi descoperi universul lăuntric al unui artist pregătit să
dăruie candoarea.
Cine este, de fapt, Fuego?
„Dacă vrei să ştii ce-am în suflet şi în gând,
Cine este, de fapt, Fuego?
„Dacă vrei să ştii ce-am în suflet şi în gând,
Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt!” (Marcel Breazu)
Ce păstrează memoria copilăriei?
„Eu privind pe geamuri de duminici,
Ce păstrează memoria copilăriei?
„Eu privind pe geamuri de duminici,
Râs întors prin vreme, ca un junghi,
Lacrimile lunecând pe mâneci
Şi fiinţa arsă în genunchi.” (Maria Baciu),
căci, întotdeauna „ne va aştepta la poarta copilăriei lacrima pierdută de o
mamă”. (Carmen Aldea Vlad)
Ce anotimp te revendică mai cu dreptate?
„Iubesc toamna, mă purifică iarna, mă răscoleşte primăvara, dar m-am născut
vara.” (Ana Blandiana)
Ce rugă înalţi Divinităţii?
„Dă-mi, Doamne, viaţă ca să pot cânta!” (Carmen Aldea Vlad)
Pentru ce ar trebui să-I ceri iertare?
„Iartă-mă, Doamne, pentru chipul îngălbenit uneori de tristeţe şi învaţă-mă să
râd măcar din când în când, prin somn, de toate cele lumeşti!” (Cristian
Bădiliţă)
şi
„Dezleagă-mă, Părinte, de ce-am jurat să fiu
Şi iartă-mă că-n viaţă n-am fost decât ce sunt:
Un cântec prea devreme sau poate prea târziu,
Un ropot scurt de ploaie şi-un mic vârtej de vânt.” (Ion Minulescu)
Dincolo de scenă mai e timp...?
„Să preţuiesc tot ce poate fi real şi frumos în priviri... să hoinăresc... să
mă pierd de mine... şi să mă regăsesc mereu altfel.” (Irina Bonsai)
Pe unde te poartă paşii?
„Merg uneori pe un drum lung, inimaginabil de lung, şi nu reuşesc să descopăr
la capătul lui cântecul râvnit.” (Eugen Frunză)
Ce faptă reprobabilă ai făcut?
„N-am restituit gândurile împrumutate.” (Eugen Frunză)
Ai fost judecat?
„Sunt dezmembrat... pretutindeni, în săli de judecată sau în micile pieţe, cad
aşchii din mine.” (Victor Teişanu)
Ce te sperie cu adevărat?
„O zi nouă a risipei de sine. Nedumerit şi singur în faţa unui cer gol, pe un
pământ tot mai lipsit de speranţă, mă sperie lumea în care nimeni nu iartă pe
nimeni. Absenţa iubirii, a prieteniei, a luminii din noi, a vieţii fără de
viaţă – ar trebui să ne înspăimânte.”
(Victor Teişanu, Eduard Rudolf Roth
(Victor Teişanu, Eduard Rudolf Roth
Ce te-a dezamăgit?
„Într-un zbor deasupra curcubeului, am fost împuşcat pe la spate. Trădătorii
există peste tot.” (Irina Bonsai)
Ai urmat învăţătura biblică, întorcând şi celălalt obraz?
„Dacă ceilalţi lupi ar şti că urletul meu e, în realitate, un plâns, m-ar
sfâşia...” (Octavian Paler)
„Contra imposturii la rang de virtute,
Contra marilor regi de nimic,
O chitară-mpuşcată ridic!”
(Adrian Păunescu)
(Adrian Păunescu)
Te macină vreo suferinţă?
„De la o vreme am început să şchiopătez... mi s-a agăţat drumul de gleznă!”
(Irina Bonsai)
Care e limanul de linişte?
„În ceşti de cafea, armistiţii pe care le ştiu numai eu, un mănunchi de iluzii
şi o clipă de stat pe gânduri.” (Emil Brumaru, Irina Bonsai)
Ce regreţi?
„Că tatăl meu a plecat prea devreme, înainte să-nvăţ a nu mă mai teme.”
şi totuşi...
„Părinţii n-au să moară niciodată,
Mereu vor fi aici, sunt flori de fân...
Ei vor pleca numai cu noi odată
Şi-atunci icoane-n suflet ne rămân!”
(Carmen Aldea Vlad)
(Carmen Aldea Vlad)
Eşti un jucător la bursa vieţii?
„Îmi asigur la bursa trăirilor cote egale de zâmbete şi tăceri. Cad şi mă ridic
deopotrivă, iubesc şi urăsc echidistant tot ceea ce mă înconjoară, vând lumea
şi o cumpăr înapoi, în numele echilibrului.” (Eduard Rudolf Roth)
Crezi în noroc?
„Cred în noroc, dar mă sprijin pe trudă. Norocul nu preţuieşte nimic fără
mărgăritarele sudorii de pe fruntea truditorului.” (Grigore Vieru)
Între două zbateri de gene, spre ce alergi?
„Eu am fugit de pe o cruce
Şi-am dat de alta repetat,
Ştiu că oriunde m-aş mai duce,
Am o Golgotă de urcat.”
(Maria Baciu)
(Maria Baciu)
Ce vise te cutreieră?
„Visez că port imperii de lumină-n aripi,
O curgere, un cântec, un destin...
Sunt dintr-o, dincolo de suflet, lume,
Şi numai fericirii mă închin.”
(Maria Baciu)
(Maria Baciu)
Ce ţi-ai dori?
„Ca în fiecare zi, Dumnezeu să ne dea odată cu soarele şi o clipă în care ar fi
cu putinţă să schimbăm tot ce ne face nefericiţi.” (Eduard Rudolf Roth)
Ce-ţi conferă cu adevărat sentimentul împlinirii?
„Trăiesc pe scenă zile de plenitudine, de fericire, de lumină, zile de neuitat,
sub semnul unei permanente şi neobosite căutări.” (Radu Beligan)
Eşti artistul care ai urcat „dealul şi sarea lacrimii”, purtând îngândurarea şi
durerea. Acestea nu ţi-au încruntat cântul, deşi cel mai recent album al tău se
numeşte „Lacrimi”. Poate pentru că „tu nu plângi lacrima, ci o naşti”...
„Suferinţa naşte frumuseţi, sufletul rănit naşte mărgărit...”, căci „un stol de
lacrimi a trecut pe deasupra sufletului meu, în drum spre mare.” (Grigore
Vieru)
Care este teoria vieţii?
„Existăm vremelnic prin ceea ce luăm din jur, dar vom trăi veşnic prin ceea ce
dăruim.” (Douglas M. Lawson)
Dacă ar fi să concentrezi într-un singur poem, mesajul tău pentru semeni, care
ar fi acesta?
Dacă nu aveţi nimic împotrivă,
mi-aş aduna restul cuvintelor, cu care
plâng şi râd eu, pentru vremuri mai bune,
pentru prieteniile mele sfinte, pe care
le port în trupul acestor cuvinte,
pentru că numai lor am putut să le spun
te iubesc, mi-e dor, mă doare,
însăilând un joc superb al vieţii,
cu luminile aprinse în cer,
pribegind împreună spre iubire,
spre nemargini, spre altundeva
unde credem noi că fericirea ne cheamă,
chiar dacă acest drum nu are sfârşit
şi ne va asfinţi.
Dacă nu aveţi nimic împotrivă,
veniţi cu noi să gustaţi
splendoarea risipirilor frumoase,
a dăruirilor dumnezeieşti,
pentru cât aveţi de rămas în această trecere.
Nu aveţi nevoie decât de fragmentul
de fiinţă care vă dă insomnii,
flămând de fărămargini,
şi de o nebunie frumoasă
aveţi nevoie!
(Maria Baciu)
(Maria Baciu)
„Şi, totuşi, în această lume plină de lucruri atât de însemnate şi atât de
lipsite de vină, mai fericit decât mine, nu poate să fie nimeni!” (Eugen
Jebeleanu)
A fost o încântare să hoinărim împreună prin lumea metaforelor, descoperind
astfel un artist atât de sensibil, talentat, iubitor de poezie şi creator de
frumos, care ne înnobilează existenţa.
Autor: Andreea BARBU
Revista"TAIFASURI"
23 august 2012
