In memoriam: ADRIAN PĂUNESCU -
(n.20 iulie 1943, Copăceni,
plasa Bălți, Republica Moldova -
d. 5 noiembrie 2010, București),
20 iulie 2014
20 iulie 2014
De-atâtea zilnice-ncercări mizere,
De-atâta umilinţă şi păcat,
De-atâta moarte câtă ni s-a dat,
E prea puţin o singură-Nviere.
Şi, totuşi, pe pământul îngheţat,
Lumina lunii drepturile-şi cere
Şi-n stupi lucrează vechiul dor de miere
Şi vânturile primenirii bat.
E ca un fel de rupere de ere
Şi ca un întuneric luminat,
E lupta-ntre femeie şi bărbat,
Ca la un alt scandal pentru putere.
Şi, vai, în tot ce, zilnic, s-a-ntâmplat,
E prea puţin o singură-Nviere.
(Adrian Păunescu – „E prea puţin”)
FUEGO - RUGĂ PENTRU POET
S-a stins şi ultimul reprezentant al Sfintei Treimi a
literaturii române: MIHAI EMINESCU, GRIGORE VIERU şi ADRIAN PĂUNESCU.
ADRIAN PĂUNESCU - asemeni fratelui său, GRIGORE VIERU, a
fost mai mult decât un poet, a fost un destin, o mare conştiinţă a timpului nostru,
care a trăit în spiritul dreptăţii şi al iubirii ce poate birui totul.
Un simbol al redeşteptării inimilor şi sufletelor noastre,
un portdrapel al generaţiei sale, “ce s-a zidit de viu în templul poeziei
româneşti”, un apostol al cuvântului şi al adevărului, iubitor de valori şi de
neam, un tribun, un bun de patrimoniu naţional, “poetul fără vină, ce a dus în
mâini lumină”.
Sunt trist şi pentru faptul că în luna septembrie (2010),
hotărâsem împreună realizarea unui marterial muzical pe versurile domniei sale.
Nu pot să-mi iert faptul că nu am făcut-o mai demult. Voi păstra însă, ca pe o
Biblie, volumul “Cartea Cărţilor”, cel mai de preţ dar pe care l-am primit anul
acesta (2010), de ziua mea, cu dedicaţia:
“În fiinţa cosmică, îmi amintesc să fi găsit, acum câţiva
ani, suficientă vocaţie, la o antenă. La mulţi ani, copil talentat!”
Cu prietenie,
Adrian Păunescu
Voi “reaprinde candela”, rugându-mă pentru sufletul său
ales, îngenunchind în faţa măreţiei sale şi nu voi putea să-mi exprim
recunoştinţa decât, ducându-i mai departe, cu evlavie, versul către eternitate,
veşnicindu-l!
Adâncă şi pioasă plecăciune, MAESTRE!
Dumnezeu să vă ridice în Lumină şi să vă odihnească în sfere
înalte, ca spiritual dumneavoastră”
(Paul Surugiu - Fuego, 6 noiembrie 2010)
“Păunescu face parte din însăşi viaţa mea.
Eu nu mă pot lepăda de propria-mi viaţă.”
(Grigore Vieru)
Eu nu mă pot lepăda de propria-mi viaţă.”
(Grigore Vieru)
Doamne, Dumnezeul nostru,
Dă-ne nouă iarăşi rostul,
Dă-ne linişte şi milă,
Duh în trupul de argilă.
Dă-ne ţara iar în ţară,
Dă-ne dreptul să ne doară,
Dă-ne mamă, dă-ne tată,
Că ni s-au furat odată.
Dă-ne frate, dă-ne soră,
Ce din lanţuri Te imploră
Şi, într-o blîndeţe nouă,
Viaţa noastră dă-ne-o nouă.
(Adrian Păunescu - "Rugă pentru neam")
Publicat de:
