FUEGO - "Iubirea este cheia vocaţiei mele..."
Publicul meu are o singură inimă, care arde întru iubire, mă
cuprinde într-un suflet şi mă înalţă în taina fericirilor. Iubindu-mi publicul,
mă dăruiesc pe mine, cu totul...
Iubesc muzica cu patimă
şi, pentru voi, o cultiv cu trudă. Ea este calea strălucitoare prin care vă
împărtăşesc minunile vieţi...
Prin vocea armonioasă a creaţiei mele, muzica devine
refugiul universal al sufletelor sensibile, o vibraţie a iubirii în portativul
inimii voastre... Limbajul sufletului meu e muzica, o stenografie a emoţiei,
prin care deschid porţile raiului.
De-ar fi să fac un bilanţ clar al lucrurilor ce mă
emoţionează zilnic, în fruntea listei s-ar afla, cu siguranţă, pe lângă muzică
şi teatru, zâmbetul oamenilor, al celor dragi, bucuriile pe care aceştia mi le
dăruiesc constant şi lumina din ochii celor ce îmi urmăresc şi apreciază
activitatea. Pentru ei îmi port paşii în viaţă, alergându-mi destinul prin
tabloul artei.
Nu există bucurie şi
împlinire mai mare decât aceea de a ştii că munca ta, că pasiunea şi
intensitatea pe care le consumi în a contura fracţiuni artistice, sunt
admirate, împărtăşite şi iubite de cei ce percep la adevărata valoare sunetele
reale şi complexe, exprimându-se prin intermediul fascinantelor trăiri
conturate de muzică.
Publicul mi-a oferit şansa de a avea acces liber la
imaginaţie şi de a o folosi fără nicio restricţie. Încercând să-mi menţin
echilibrul pe sârma încinsă a timpurilor, publicul mi-a dăruit libertatea de a
crea şi a-mi exprima creaţia, sincer şi curat, reuşind, împreună, să legăm
frumosul de absolut.
Pentru mine, publicul reprezintă totul. Pentru ei realizez
fiecare proiect şi credeţi-mă, nu există o satisfacţie mai măreaţă decât aceea
de a ştii că muzica ta, că visele şi idealurile tale au un scop precis.
Publicul mă ajută să evoluez, iar asta mă responsabilizează.
Consider că sunt un om bogat, tocmai pentru că averea mea o
reprezintă familia şi prietenii mei, cu care îmi irosesc cu folos şi plăcere
clipele, mult mai mulţi şi mai devotaţi decât aş merita, deşi Grigore Vieru
spunea: “să ai un prieten în familie, unul în ţară, unul în lume şi unul în
cer. Mai mulţi, numai Dumnezeu poate avea. Suntem un amestec ciudat de stări şi
de lucruri: trădăm plângând şi râdem trădând.
Din imensa poartă către răsărit, oamenii aplaudă arta şi o
percep ca fiind o bucată din inima lor, atârnată de o voce, cuprinsă într-o
filă de poem nemuritor, ce se scrie, cu litere de-o şchioapă, în tomul
românesc, în lumea aceasta plină de contraste şi prejudecăţi.
Firescul, naturaleţea şi bunul simţ, decenţa, timbrul vocii
şi starea pe care o transmit cântând, e o încărcătură emoţională care atinge
inimi. Şi-atunci sunt fericit. Cred că sinceritatea şi respectul faţă de public
constituie cheia succesului. Singurul gând este să nu îi dezamăgesc. E plăcut
să ştii că ai ceva în comun cu atâţia oameni, ceva atât de sensibil cum e un
cântec. Le mulţumesc tuturor. Vreau să fiu sănătos ca să mă pot dărui în
continuare celor care mă iubesc şi au nevoie de mine.
Găsesc în fiecare moment câte o bucurie, câte un motiv
pentru a merge efectiv mai departe, într-un spaţiu haotic, în care spiritul e
perimat, iar arta ocupă un loc din ce în ce mai îndepărtat.
Cu ajutorul vostru, al admiratorilor mei, şi pentru voi efectiv, mă străduiesc să mă menţin aşa cum mă perceţi voi şi să fiu cu fiecare reprezentaţie şi proiect, mai bun, mai performant.
Vă mulţumesc, aşadar, pentru susţinere şi pentru gândurile voastre pozitive, pentru apreciere, pentru toate mesajele şi urările şi pentru faptul că sunteți cu mine în fiecare clipă, împlinindu-mi armonios misiunea şi implicit pe mine, căci doar pentru voi, publicul meu, construiesc fiecare filă a parcursului meu.
Cântecul meu fie-vă alinare!
Cântecul meu fie-vă alinare!
Paul Ciprian Surugiu - FUEGO
13 septembrie 2013
13 septembrie 2013
Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!...
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!...
( Ion Minulescu - „A XI-a poruncă”)
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!...
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!...
( Ion Minulescu - „A XI-a poruncă”)
Fantezia muzicală şi magia, create de Fuego pe scenă, în cânt, grai şi vers de dor, completate prin inspiraţie şi romantism, nu fac decât să îmbogaţească şi să împlinească, pe deplin, actul artistic al aceluia care este pentru noi dragoste şi alinare.
Contopindu-ne cu muzica şi versul interpretului, ne resfrângem în trăiri şi sentimente, lacrimi şi emoţii, zâmbete şi nostalgii, trecut, prezent şi noi începuturi. (Fan Club Fuego Romania)
Fan Club Fuego Romania
