FUEGO - “Nu există viaţă îndeajuns pentru câta poezie este pe lumea aceasta” - FUEGO

Dragostea şi poezia nu mor niciodată. Ele se cer mereu reinventate. Muzica şi poezia sunt crezul meu.

În poezie mă regăsesc şi doresc să aşez o oglindă curată în faţa spectatorilor, pentru a descifra realitatea interioară a fiecăruia. Publicul îmi raspunde de fiecare dată cu aceeaşi dragoste, demonstrând o acută nevoie de sensibilitate poetică, vibrând la versurile lui Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Ana Blandiana, Omar Khayam.

Versurile care reprezintă cartea mea de vizită sunt :

“Dacă vrei cu tine, lumina s-o-mpart

Lasă-mă să ard, lasă-mă să ard,

Dacă vrei să ştii ce-am în suflet şi-n gând

Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt!”

Dacă nu aş fi fost artist, cred ca eram preot într-o biserică mică, albă, inundată de flori, pe o colină însorită, mirosind a tămâie şi busuioc, cercetând viaţa prin sensurile ei profunde şi adevărate: viaţă şi moarte, adevăr şi minciună, bine şi rău, eternele valori creştine şi morale, a căror semnificaţie, azi, din păcate, s-a pierdut.

Un om sentimental nu poate trăi fără dragoste. De altfel, cine poate trăi fără ea, mă întreb... Sufăr că nu prea mai am vreme să-i am mereu aproape pe oamenii pe care-i iubesc. Este un preţ scump pe care-l plătesc.

Sunt fericit că oamenii se bucura când mă asculta, iar eu mă încarc de bucuria lor. E plăcut să ştii că ai ceva în comun cu ei, ceva atât de sensibil cum e un cântec. Le mulţumesc tuturor şi singurul meu gând este să nu-i dezamăgesc!

Şi cum aş putea altfel să le mulţumesc, decât prin aceste umile versuri ale lui Constantin Cârjan, cuprinse de vocea sublimă a Pompiliei Stoian:

"Prieteni dragi, ne cunoaştem de-o viaţă.
De ani şi ani lângă mine vă ştiu.
Mi-aţi dat mereu, c-un surâs, o povaţă
Şi-n ceasul greu, mi-aţi fost sprijinul viu.

Prieteni dragi, ce-mi apăraţi drumul în tăcere,
M-aţi însoţit la fericire şi durere.
Vă chem din nou, stând cu gândul de vorbă
La ceas târziu, cu iubire vă scriu."