Gânduri de turneu... de la TEO TRANDAFIR, “Romaniada”, Israel, teotrandafir.com, 08 ianuarie 2014

Teo Trandafir - Gânduri de turneu, “Romaniada”, Israel, 08 ianuarie 2014

Când înveţi lucruri concrete, e uşor să verifici dacă le stăpâneşti cu adevărat. Le repeţi până când le poţi reproduce, apoi, dacă încă eşti nesigur pe formule sau conjugări, în aproape egală măsură, ceri ajutor.

Cineva te poate “asculta” ca şi când ai fi nevoit să demonstrezi unui profesor că stăpâneşti materia. Credeţi-mă, e uşor să înveţi chimie, oricât de bizară ar părea aserţiunea. Greu e să înveţi bunul simţ, generozitatea, altruismul. Nu te “ascultă” nimeni.

Meseria asta chiar că se fură, cum obişnuim să spunem despre atâtea altele. În Israel, am fost pusă în situaţia de a învăţa, cu surpriză şi încântare, ce trebuie să facă artiştii strălucitori, de pe scenă, pentru a proteja spectacolul pe care îl vedem, învăluindu-l în secretele pe care acum le-am înţeles. Artiştii care pleacă în turnee obişnuiesc să spună că abia la drum înţelegi cum e construit un om. Aşa e.

Am fost înconjurată de oameni atât de cunoscuţi, că nu se pot duce să cumpere o pâine fără să fie opriţi pentru zece poze şi cinsprezece autografe. Ceea ce nu se ştie, însă, e cum se tratează unul pe celălalt, cu câtă grijă, drăgălăşenie şi suport.

Am descoperit un Temişan care poate glumi după patru ore de somn, un Fuego care nu se duce să bea apă fără să întrebe dacă mai e cineva însetat, o Cristina Stamate preocupată de starea mea fizică, mai degrabă decât de a sa. Impresionant.

Raoul m-a dus de mână prin magazine, doar ca să mă mişc suficient, dar fără grabă, ca să protejăm operaţia pe care tocmai o suferisem. Încă o dată, impresionant. Faima şi succesul scenelor sunt lăsate la o parte. Contează doar ceilalţi. Zâmbetul lor, starea lor.

Abia asta am învăţat, în aceste cinci zile, în Israel. Şi o să mă las ascultată la lecţia asta superbă… la prima deplasare împreună, pe care o aştept cu emoţie şi respect.