Discursul lui Fuego în faţa Preşedintelui Republicii Moldova
Există momente în viaţa unui artist în care recunoaşterea publică şi decorarea cu un ordin onorant devin oaze de bucurie, determinare şi emoţie, mai ales atunci când acestea completează o muncă deosebită şi o dragoste imensă primită din partea publicului.
Joi, Fuego a fost decorat de către preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti cu cea mai înaltă distincţie pe care o poate primi un interpret, şi anume, „Ordinul de Artist al Poporului”.
Manifestarea de decernare a fost una încărcată de sentimente pure şi nobile, ea fiind completată şi de acordarea a 32 de ordine speciale învăţătorilor şi profesorilor din Basarabia.
Debordând de sentimente contrastante şi intense, Fuego a rostit un discurs înţesat cu nuanţe de patriotism care conturează ideea că acest titlu şi cel de ambasador sunt responsabilităţi, dar în acelaşi timp şi onorante realizări, construite treptat, în etape clare, în gând cu iubirea faţă de muzică şi public, iar în inimă cu talentul şi dăruirea totală.
Discursul complex a emoţionat asistenţa şi a insuflat involuntar, trăiri identice cu cele ale artistului. Copleşit fiind de greutatea cuvintelor, de durabilitatea sensibilă a bătăilor inimii şi de efemeritatea clipelor, Fuego a lăcrimat, a vorbit cu vocea tremurată, dar a transmis, cu fragilitatea din voce, caracteristică de altfel, ideea că fiinţa lui este dedicată în totalitate muzicii şi artei, promovării valorilor naţionale.
Totodată, discursul a atins o zonă de naţionalism, căci Fuego a amintit că pe scena lumii el este un simplu foc ce arde şi ce se regenerează constant prin public, dăruind artă în stare neviciată, iubind şi slăvind limba românească, indiferent de plaiul de lume, conştientizând astfel, că de 10 ani de când a păşit prima oară peste Prut, a îmbrăţişat o misiune nobilă şi sublimă care va fi perpetuată până la inevitabilul sfârşit.
Onorurile, decorarea şi întreaga atmosferă a fost caldă şi a demonstrat că în Republica Moldova, ceremoniile sunt mai mult decât nişte manifestări oficiale. Sunt momente în care simţirea se contopeşte cu onorea şi întreaga audienţă e prinsă de sensibilitatea clipelor.
Fuego a mulţumit preşedintelui Nicolae Timofti pentru întregul suport acordat, pentru susţinere şi apreciere din partea publicului pe parcursul celor 10 ani de cântec pe scena basarabeană şi a dăruit preşedintelui un volum special, lansat în premieră la Chişinău.
Este vorba despre ediţia de colecţie “Testament pentru Fuego”, un mănunchi de versuri şi trăiri intense, cu atingeri de genialitate care nu doar că transmit şi promovează opera lui Grigore Vieru, dar şi înrădăcinează viziunea că relaţia dintre cei doi a reprezentat un moment de intensitate extremă, un nou început şi un sfârşit complet.Fuego a prezentat cartea şi a înmânat-o preşedintelui Nicolae Timofti într-o formă specială, într-o cutie deosebită din piele, de o execuţie ireproşabilă.
Artist al poporului, artist al sufletelor pe vecie. Asta a primit Fuego. Şi poate mai important decât orice distincţie, este medalia primită la fiecare spectacol, la fiecare întâlnire cu cei ce îl iubesc, medalia emoţionantă înmânată cu focuri de trăire de către public.
Mai jos regăsiţi întregul discurs rostit de Fuego la REŞEDINŢA DE STAT,în momentul manifestării de decernare a titlului onorific de „Artist al Poporului”:
„Excelenţă, domnule preşedinte Nicolae Timofti! Distinsă asistenţă!
Cu toată bucuria mă simt onorat ! Prin distincţia acordată de către dumneavoastră, mie, la cei 36 de ani, în ziua aniversării acestora, 23 august, sunt copleşit de greutatea şi responsabilitatea titlului de “ Artist al Poporului Moldovei”.
Cu sufletul deschis şi inimă de roman ardelean, dar prin tată, cu rădăcini moldave, fac legământ, pe viaţă, că voi milita cu arma cuvântului şi muzicii, cu toată fiinţa mea, pentru aducerea şi menţinerea frumosului prin artă, pe marea scenă a lumii!
Confraţii basarabeni m-au congratulat cu sintagma ambasador!
Este o misiune pe care mi-am asumat-o, de cum am trecut pentru prima dată, în urmă cu un deceniu, Prutul! În aceşti 10 ani, am încercat, indiferent în ce colţ de lume m-am aflat, să fac cunoscută spectatorilor mei, puternica legătură de limbă, conştiinţa şi sânge dintre românii neamului meu, indiferent în ce punct geografic i-a menit istoria.
Ne leagă un destin incontestabil, redat cu dramatism în balada Mioriţa, picior de poveste, de epopee naţională. Şi cum „tot ce-i românesc nu piere”, prin artă, prin armonia ei, artiştii, printre care mă aliniez şi eu, devin ambasadorii Mesei Rotunde, cei care determină armele să tacă.
Prin glasul meu şi eşarfa multicoloră cu care îmi înfăşor umerii, voi purta dulcea povară a portului şi melosului ce vine din pilda marelui Voievod Ştefan, atât de inteligent reliefată de către scriitorul Barbu Ştefănescu Delavrancea, cu mai bine de un secol în urmă, în opera „Apus de soare” – „Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor”.
Cu gratitudine şi condescendenţă, cum m-a crescut Ardealul istoric, al dumneavostră, Paul al lui Surugiu.”
Sursa: Elena Rodica Lupu
Articol aparut si in urmatoarele publicatii:
SUA Detroit
Armonii Culturale
Germania Nurenber
Niuzer
Romania din diaspora
