FUEGO - In Memoriam: DAN SPĂTARU, 8 septembrie 2014 - FUEGO

FUEGO - In Memoriam: DAN SPĂTARU

8 septembrie 2014

„Cine sunt eu?
M-am întrebat adesea
În drumul către casă,
Când peste focul scenei
Cortina iar se lasă?!”

În urmă cu 10 ani, pe 8 septembrie, la Bucureşti, s-a stins din viaţă Dan Spătaru, unul dintre cei mai importanţi cântăreţi de muzică uşoară din România, supranumit „Regele Aplauzelor”.

Există perle, bijuterii, ce fascinează prin forma lor sublimă, desăvârşită prin arta adevăraţilor maeştri. Dan Spătaru este unul dintre aceştia, un spirit care a însufleţit materia, şlefuind-o prin frumuseţea cântului şi timbrului său, o „comoară” care trăieşte şi rodeşte peren, învingând anii, ca o rădăcină împământenită în trupul acestui neam.
În căutarea acelui ideal care m-a ajutat să ating noi şi noi înălţimi, cântecul său a rezonat ca un ecou în inima mea, m-a fascinat şi m-a inspirat, regăsindu-mi, prin el, resursele continuităţii mele în slujba artei.

E atât de amplă şi melodioasă muzica uşoară românească, încât nu mă pot abţine să nu spun că spectacolul cântecului se regăseşte în ea. Dan Spătaru a fost în sine un spectacol, emanând decenţă, verticalitate, perseverenţă, reuşind, astfel, cu timbrul său inconfundabil, să creeze un anumit tip de folclor urban, de piese care se cântă oricum, peste tot, de oricine, la orice oră.

Turneul „SERENADA MEA” înseamnă felul prin care eu mă-nclin în faţa unei personalităţi remarcante, un artist pentru care publicul a însemnat totul, acesta acordându-i şi succesul, faima, memoria, aprecierea, valoarea şi, nu în ultimul rând, aplauzele. Serenada mea către Dan Spătaru şi, totodată, serenada dânsului către voi, se va auzi în această primăvară, într-un regal al muzicii româneşti.

Dan Spătaru n-a murit! Nici muzica sa, nici versurile, nici "fanfara", "ţărăncuţa" ori "drumurile". Am evoluat în meseria aceasta, am cântat, am muncit şi am perseverat, avându-l drept model. Cred că spectacolele ce vor veni sunt mai mult decât un simplu omagiu pe care eu îl înalţ.

Ele reprezinta exact mulţumirea pe care eu o aduc maestrului, reverenţa pe care simt că trebuie să o fac, nu doar lui Dan Spătaru, ci întregii muzici uşoare româneşti, care mi-a alinat copilăria, gândurile, destinul.

Pe lângă performanţa de a fi în “CARTEA RECORDURILOR” pentru aplauze, pe lângă minunatele cântece, Dan Spătaru înseamnă, pentru întreaga Românie, un model, un motiv de mândrie, un erou real la care ne raportăm şi pe care îl oferim drept exponent atunci când suntem întrebaţi de marile figuri ale muzicii.

Trubadurul dragostei, picurând stropi rourali de iubire şi fericire, a oferit tuturor ceasuri de rară încântare sufletească. În ce mă priveşte, spune Fuego, m-a făcut să mă regăsesc în muzica sa. Am fost onorat să îmi dea spre interpretare şlagărul „Chitara mea”.

Cu un surâs ascuns, neironic, frumos, uşor timid, m-a avertizat că îmi încredinţează piesa doar dacă o interpretez mai bine decât el. A fost o provocare. M-am străduit să nu-l dezamăgesc.

Cântecele lui Dan Spătaru sunt un crâmpei din sufletul românilor. Ele oglindesc iubirea, prietenia şi candoarea, tandreţea şi rafinamentul expresiei, simbioza elegantă şi necondiţionată între interpret, compozitor şi autorul versurilor, sunt bijuterii melodice cu lustru şi ieri, şi azi, şi mâine, pe salba neantului. Dan Spătaru a semănat cu iubire câmpia din noi şi a rodit harul său în lume. Era fermecător, cânta magic, sensibil, trăia cântecul. Scena era pentru el un templu. A fost romantic, şarmant, un lord de o eleganţă care impunea respect, un artist de incontestabilă valoare. Atrăgea publicul, ca o lumină în noapte, către care zboară fluturii, dar era blând, modest şi demn. Era un menestrel autentic, dominând scena cu personalitatea sa, cu o fantastică expresivitate, era îndrăgostit iremediabil de muzică şi de frumos. A fost un magician al şlagărelor, ce iubea adevărul, oamenii şi marea, radiind în jurul său iubire şi încredere, pentru mine.

Maestre Dan, împreună, să reînviem şi să cântăm spiritul tău, “Serenada ta”, într-o serenadă continuă numită simplu - SPĂTARU.

Paul Surugiu – FUEGO