FUEGO a înălţat un omagiu pentru
Ion şi Doina Aldea
Teodorovici
“Inimile gemene ale cântecului limbii române”,
la “Răi da’ buni”,
Antena Stars,
11 februarie 2014
„Ca să punem flori pe el/ Şi umbruţă de drapel/ Să dormi,
Ioane, liniştit/ Neamul tău nu a murit!“
(Adrian Păunescu: „Bocet pentru Ion cel fără de mormânt“)
În semn de respect şi preţuire pentru tot ce înseamnă arta
românească, dar şi ca o dovadă că marii artişti ai neamului nu au fost uitaţi, în
seara zilei de 11 februarie 2014, alături de prietenii şi colegii săi de
scenă, Mirabela Dauer, Alesis şi Andrei Păunescu, Paul Surugiu - Fuego a
fost prezent în platoul emisiunii "Răi da' buni", moderată
de Mihai Morar şi transmisă de Antena Stars, într-o ediţie specială, de
colecţie, un omagiu adus, prin cântec şi vers, celor ce au fost “inimi gemene
ale cântecului limbii române” - Ion şi Doina Aldea Teodorovici, două
suflete-pereche cu resurse nelimitate, care nu au apucat să spună totul pe
scena lumii.
Invitaţii prezenţi în această ediţie omagială, au izbutit,
pe deplin, să creeze cadrul corespunzător, de mare simţire românească, pentru
a-i comemora, cu respect şi dragoste adevărată, pe Doina şi Ion Aldea Teodorovici, care, prin
iubirea de glie, prin talentul şi dăruirea lor, au reuşit, cât au fost în
viaţă, dar şi după moartea prematur şi nedrept venită, să ridice şi să
reaprindă, în sufletul românilor, dragostea de ţară, de plaiurile româneşti,
dar şi dorinţa de unire într-o singură Românie.
Fuego a reuşit să stabilească o legătură tainică cu
Basarabia, atât prin colaborarea avută cu Grigore Vieru, care a scris pentru el
în ultimii ani ai existenţei sale, cât şi prin puterea pe care muzica a
exercitat-o în promovarea spiritului naţional, a valorilor autentice.
Artistul a povestit despre ce au însemnat şi înseamnă cei
doi pentru muzica şi cultura românească: “Ion şi Doina Aldea Teodorovici sunt
suflet, sunt un singur glas al celor mai emoţionante fapte ce ne pot atinge: ţară , limbă, poezie, iubire, prietenie. Sunt onorat să
fac parte din această istorisire a memoriei lor, celebrând două voci de aur,
două lacrimi gemene, doi interpreţi cu adevarat valoroşi pentru cultura
românească. Din toate timpurile!”
Dintre toti cei care au militat, la propriu, cu orice preţ,
prin muzică, prin simţire, pentru ţară, pentru limba română, pentru artă,
alături de Grigore Vieru, în tablou îi putem încadra şi pe marii Ion şi Doina
Aldea Teodorovici, un cuplu de excepţie, două voci pătrunzătoare, ce au dat
glas celor mai spectaculoase şi măreţe versuri scrise de simbolurile neamului
românesc, Adrian Păunescu şi Grigore Vieru.
Să ne amintim ce spunea marele poet Grigore Vieru, la
dispariţia fizică a celor doi artişti: „Doina şi Ion, trecuţi în legendă, s-au
topit în suferinţele acestui pământ, iar noi, la rândul nostru, ne vedem şi mai
clar propria fiinţă rănită în oglinda neasemuitului lor har. Artistul nu poate
inventa bucuriile, nici durerile poporului său. Asta au înţeles-o Doina şi Ion.
Ei n-au inventat nimic, ei, pur şi simplu, au ars în cântecul lor”.
Fuego ne-a oferit, şi de această dată, un moment special,
prin interpretarea plină de sensibilitate a melodiei “Inimă de mamă, inimă de
tată”, compusă de Ion Aldea Teodorovici, pe versurile marelui poet Dumitru
Matcovski, drept plecăciune adusă celor care au reaprins candelele în
căscioare, care au făcut o horă cu numele limba română şi care au
încălzit vetrele părinteşti cu focul sfânt al dragostei - Ion şi Doina
Aldea Teodorovici.
Astăzi, prin intermediul acestei emisiuni, am omagiat nume, gânduri, muzică, poezie, care au atins eternitatea portativului românesc şi au reuşit să ajungă la inimile oamenilor simpli, şi pentru asta vă mulţumim, îţi mulţumim ţie, Mihai Morar! Am urmărit artişti care, prin excelenţă, au omagiat un testament, care ne aparţine, şi-l duc mai departe, cu sufletul, din generaţie în generaţie, dincolo de orice alte amănunte simpliste, umane, derizorii, şi, mai ales, dincolo de orice interese materiale. E trist şi nedrept să ştii că două maluri, două inimi, două lacrimi gemene, astăzi, sunt încă despărţite de o graniţă fizică, geografică. Dar... în adâncul albiei noastre curge acelaşi sânge - românesc, care ne păstrează unite sufletele. Același cântec, aceeaşi limbă, ne trezeşte fluidul element existenţial, al apartenenţei, ne murmură, și unora și altora, de-o parte şi de alta a Prutului, cui aparţinem, privim în limpezimi sau profunzimi aceeași ţară, şi unii și ceilalți, aceiași nori ne întunecă fața şi acelaşi soare ne-o luminează, şi pe unii și pe ceilalți.
Astăzi, nume sonore ale artei româneşti au vorbit despre gloria unui trecut, puncte de tristeţe și de umbră, hotare stropite de picături de sânge, cărora numai luminile lunare li se mai cuvin... Ei călătoresc lumina, înrămează astrele, în tovărăşia iubirilor ce i-au legat de oameni, de nevoi, de pământ, rupând prin magia lor învelişul care îmbracă neantul.
Din puncte de cerneală aşternute pe paginile nemuririi, s-au născut piese memorabile, izvoare nesecate care, prin puteri necunoscute, schimbă și vor schimba necontenit fața nemărginitului românesc.
Noi, prin opera şi creaţia acestora, am păşit pe tărâmul marilor Doina şi Ion Aldea Teodorovici şi al poetului luminii, Grigore Vieru, părintele spiritual, mentorul şi prietenul artistului Fuego, simbol al limbii române în vers.
Am văzut-o pe marea artistă Mirabela Dauer îndurerată, rechemând, în amintirile ei, sfera magică a timpului trecut şi petrecut cu prieteni dragi, oameni simpli, dar minunaţi, care-au zugrăvit România, legănați de farmecul lor şi de dragostea pentru ea. Fraţi despărțiti de fraţi de un Prut şi o sârmă ghimbată... Români separaţi de familie şi de acasă, care şi-au căutat originile într-o icoană, poate singura în faţa căreia rosteau dureri și bucurii. Şi limba le-a fost furată, graiul strămoşesc, dar l-au regăsit, l-au reînvățat, l-au păstrat şi l-au cântat cu dor, cu inima, cu preţul vieţii, aşa cum, din respect, o vom face şi noi, și eu, şi tu, şi voi...
Felicitări, Mihai Morar, Mirabela Dauer, Fuego, Andrei Păunescu, Alesis!
Articol semnat de:
Astăzi, nume sonore ale artei româneşti au vorbit despre gloria unui trecut, puncte de tristeţe și de umbră, hotare stropite de picături de sânge, cărora numai luminile lunare li se mai cuvin... Ei călătoresc lumina, înrămează astrele, în tovărăşia iubirilor ce i-au legat de oameni, de nevoi, de pământ, rupând prin magia lor învelişul care îmbracă neantul.
Din puncte de cerneală aşternute pe paginile nemuririi, s-au născut piese memorabile, izvoare nesecate care, prin puteri necunoscute, schimbă și vor schimba necontenit fața nemărginitului românesc.
Noi, prin opera şi creaţia acestora, am păşit pe tărâmul marilor Doina şi Ion Aldea Teodorovici şi al poetului luminii, Grigore Vieru, părintele spiritual, mentorul şi prietenul artistului Fuego, simbol al limbii române în vers.
Am văzut-o pe marea artistă Mirabela Dauer îndurerată, rechemând, în amintirile ei, sfera magică a timpului trecut şi petrecut cu prieteni dragi, oameni simpli, dar minunaţi, care-au zugrăvit România, legănați de farmecul lor şi de dragostea pentru ea. Fraţi despărțiti de fraţi de un Prut şi o sârmă ghimbată... Români separaţi de familie şi de acasă, care şi-au căutat originile într-o icoană, poate singura în faţa căreia rosteau dureri și bucurii. Şi limba le-a fost furată, graiul strămoşesc, dar l-au regăsit, l-au reînvățat, l-au păstrat şi l-au cântat cu dor, cu inima, cu preţul vieţii, aşa cum, din respect, o vom face şi noi, și eu, şi tu, şi voi...
Felicitări, Mihai Morar, Mirabela Dauer, Fuego, Andrei Păunescu, Alesis!
Articol semnat de:
Fan Club Fuego Romania
11 februarie 2014
