E un mire de toamnă în anul de graţie 2012, cu un octombrie neîmbrumat şi negrăbit, oprit în viile voievodale ale Cotnariului o lună întreagă, printre şirurile de butuci prin care, de câteva veacuri urcă la strugurii de aur mierea pământului, de unde, toamnă cu toamnă ajunge înveselitoare, cu gust de viaţă şi frumuseţe de rai, la inimile oamenilor buni!
E un miez de toamnă ieşeană întinsă ca o cuvertură de aramă şi platină, peste Moldova, e miezul toamnei plânse de tulnicele Cernăuţiului, de baladele Bacăului, de doinele Basarabiei, de mărgăritarele monastice, Putna, Agapia, Voroneţul, Văratecul..., de clopotele Focşaniului, de dorul poetului Grigore Vieru !
În oraşul unei mari iubiri, de pe Bahlui, oraşul dintre grindinile de biserici feudale, de aşezăminte domneşti şi garnizoane neaoşe culturale, în oraşul cu tei aromitori fermecător şi meditaţii eminesciene, cu galerii statuare de cărturari... în oraşul cu altare medievale sub care a aşternut ghirlande şi smirnă voievodul Ştefan, amintirea, dorul şi iubirea de Grigore Vieru cutreieră în cântec, în poezie, în rapsodii de toamnă ieşeană, în cerul de cobalt înmuiat de către pictori pe peneluri şi aşternut pe pânzele simezelor ieşene, în cenacluri literare, în ghiozdanele şcolarilor, în inimile care iubesc şi veghează româneşte...!
Prin Iaşiul unei mari iubiri trece umbra poetului cu lacrima alipită de inima Basarabiei, Grigore Vieru. Seacă Prutul, de plâns şi de dor şi îl umple cu lacrimile Basarabiei! Îl cântă pe poet, România vecină cu o ţară românească, îl cântă Moldova cu bucăţi de Moldovă luate de-acasă, îl cântă ţara întreagă de la amvoanele de bronz ale Bibliotecilor Metropolitane ale Bucureştiului, Chişinăului şi Cernăuţiului. Toate şi toţi l-au cântat pe poet la a IV-a ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie „Grigore Vieru”, organizat în tonusul unei primiri de frăţească românitate a unui popor român, vecin de jur-împrejur cu părţi de Românie! Nici un poet nu este cântat cu mai multă dragoste, decât este cântat poetul Grigore Vieru, de către Fuego.
Nici o patrie nu e iubită de nimeni, cu atâta inimă, cum e Basarabia iubită de către Fuego (poate doar marea Eladă, de către anticii atenieni)!... Prin Fuego, prin melodiile sale, ca şi prin continuă pomenire de către el, poetul Grigore Vieru este mereu şi oriunde sunt cei ce simt, cântă şi trăiesc româneşte.
În zilele Festivalului de lirică şi dureroasă solemnitate, închinat poetului, Fuego l-a omagiat în recitalul nerepetabil „Taina care mă apără”. Evenimentul a ocazionat pentru interpretul de curând distins cu meritul „Artist al Poporului”, de către preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, încă o conferire de suflet, de „Cel mai bun interpret român al versurilor lui Grigore Vieru”.
Grigore Vieru şi Fuego „s-au întâlnit”, cum observă academicianul Nicolae Dabija în prefaţa volumului de poeme „testament pentru Fuego”, „s-au întâlnit la mijloc de drum, porniţi parcă de la naşterea fiecăruia, unul în întâmpinarea celuilalt, acolo unde s-a întâlnit poezia cu muzica, pentru ca aceasta să devină o singură respiraţie, un singur cântec, un singur dor. Colaborarea dintre cei doi mari artişti a fost ca cea dintre firul de rouă şi floare, ca cea dintre raza de soare şi mugurele în care frunza stă îngenuncheată ca într-o catedrală, menită să aducă împliniri şi să fructifice bucurii!”.
În inima „poporului de stele”, denumit într-o astfel de colosală frumuseţe metaforică de către Daniel Corbu, Grigore Vieru trăieşte încă, se ridică asemeni unui arbore ce taie sus vântul şi se leagănă în baia soarelui ce-i încălzeşte şi luminează pe toţi. Ţara lui Grigore Vieru e sus, la clopotele cerului, ţara de jos e azi atât de încenuşată şi rari sunt cei ce o iubesc până la lacrimi, ca viaţa, aşa cum a iubit-o poetul Vieru. Între cei rari este şi va fi interpretul Fuego.
Sala Atrium de la complexul Palas Mall Iaşi a răsunat ca un cafas de catedrală la recitalul omagial susţinut de Fuego, melodia şi poezia urcând şi aninând ca de pandantivii sfintelor vetre moldoveneşti, de toate inimile celor prezenţi. Visul neclintitului unionist a retrezit în zilele festivalului speranţa alunecată în meditaţia senină a îndelungatei şi încătuşatei istorii, prin cuvintele soţiei poetului, Raisa Vieru care a mărturisit crezul întipărit în sângele inimii lui Grigore Vieru, până la despărţire, că ţara se va uni prin anul 2012.
Scurtele cuvinte spuse de academicianul Mihai Cimpoi au redezvelit de sub cortine istorice drumul întâlnirii muzicii cu poezia pe care sunt lăsate urmele poetului Grigore Vieru şi ale lui Fuego. O prezenţă şi un recital memorabil, în festival, au fost ale actorului Dorel Vişan, fire poetică şi făptuitor al versului frumos, subtil, de sublimitate. Festivalul Internaţional de Poezie „Grigore Vieru” aduce an cu an, în lumea sufletească, poezia şi melodia, frumoase ca viaţa, cum le-ar fi înţeles şi trăit cel căruia-i sunt închiate: neuitatul Grigore Vieru!
Aurel V. Zgheran
Sursa: Radio Romania Iaşi
