FUEGO la Gala Crucea Roşie 2011,
unul dintre cele mai importante evenimente
cu caracter umanitar,
prezentat de Iuliana Tudor, 3 iulie 2011, TVR1
Gala Crucea Roşie 2011, unul dintre cele mai importante evenimente cu caracter umanitar, prezentat de Iuliana Tudor, transmis în direct de postul naţional de televiziune TVR 1, în 3 iulie 2011, care printre alţi artişti de renume l-a avut ca invitat pe artistul Paul Surugiu - Fuego, a avut ca scop principal organizarea unui teledon, în vederea lansării noului proiect "Asistenţa la domiciliu pentru vârstnici". Beneficiari acestui proiect social au fost bătrânii singuri, cu afecţiuni cardiace. Acest program a fost realizat atât cu sprijinul voluntarilor Crucii Roşii Române, cât şi cu ajutorul îngrijitorilor specializaţi în acest tip de activitate, care au oferit vârstnicilor suport psihologic şi diferite servicii la domiciliu.
Voluntarii au avut în
dotare un kit pentru evaluarea şi monitorizarea stării de sănătate a
pacienţilor, care le-a permis transmiterea datelor medicale către un centru de
monitorizare.
FUEGO a recitat versuri din poezia „Părinţii" a marelui poet basarabean Dumitru Matcovschi şi a interpretat melodia "Inimă de mamă, inimă de tată" (Muzica: Ion Aldea Teodorovici/ Versuri: Dumitru Matcovski).
Pentru cei care nu au văzut acest eveniment, vă informăm că
Fuego a ales să fie voluntar Crucea Roşie pentru proiectul "Asistenţa la
domiciliu pentru vârstnici" şi a primit oficial însemnul de voluntar din
partea organizatorilor.
Vă invităm să vizionaţi aceste imagini, nu înainte de a vă
ruga să citiţi poezia „Părinţii" a marelui poet Dumitru Matcovschi şi a vă
adresa îndemnul artistului Fuego şi al Galei Crucea Roşie:
IUBIŢI-VĂ PĂRINŢII!!
FII VOLUNTAR!
FII CRUCEA ROŞIE!
Părinții
De ce nu știm să ne iubim părinții?
De ce nu știm copii cuminți să fim?
Părinții noștri luminoși ca sfinții,
coborâtori din dor și suferinți...
De ce nu știm, copii, să-i prețuim?
Ei seamănă cu pomii din câmpie
ce cresc în timp neobosit și demn,
să adumbrească pui de ciocârlie
și gura de izvor cu apă vie
la rădăcina unei cruci de lemn.
...Și astăzi mama vine ca o mamă
la fiul ei cel mult risipitor
și îi aduce strugure de poamă,
pâine și nuci legate în năframă
din sărbătoarea grea a anilor.
..Și astăzi tata vine ca un tată
din câmp, de la cosit, de la arat,
copila cea plecată să și-o vadă...
Și o găsește iar înlăcrimată,
nebun îndrăgostită de-un soldat...
Bătrana toamnă, iarna mai bătrână,
cu spulber, cu pădure în frământ...
Și intră-ncet părinții în țărână,
până la brâu și mai departe până
la suflet, la oftat și la cuvânt.
Dea Domnul pace și dea Domnul ploaie,
auru-n spic să fie cu noroc
și ramul, doldora de rod, să se îndoaie,
și niciodată să trăiți războaie
cu toată lumea asta la un loc!
Dea Domnul casa să vă fie casă,
nicicând străină, tânără în veac:
cu frate așezat în cap de masă,
cu prunc lângă povestea cea frumoasă
despre-un cioban în tundra, cu toiag.
Dea Domnul s-aveți parte de-o iubire
mereu senină cum e lacrima,
spre rătăcire și spre regăsire
în vorba nerostită, în privire,
în fir de iarbă și în fir de stea.
Întoarcere din lut în soartă nu e!
Am fost copii, dar n-am rămas copii...
Și ei, părinții, către ceruri suie,
și cerurile porțile-și descuie,
și clopotele bat din veșnicii...
O iarbă verde și o coasă nouă,
un strop de apă și un nesfârșit...
La miez de noapre luna pietre plouă...
Câd picături de sânge, nu de rouă...
Și răsăritul curge-n asfințit...
De ce nu știm să ne iubim părinții?
De ce nu știm copii cuminți să fim?
Părinții noștri, luminoși ca sfinții,
coborâtori din dor și suferinți...
De ce nu știm cinstit să-i prețuim?
Bătrâni părinții, pătimiți, împovărați
de ani; și de copii demult uitați.
Batrâni părinții... Și coboară în pământ,
și parca-au fost cândva, și nu mai sunt...
Bătrâni părinți. Ca doi moși, ca doi strămoși.
Frumoși ca sfinții și ca sfinții inimoși.
Batrâni părinții. Ca părinții, ca ai mei.
Și-atât de singuri, și atât de puțintei!
Bătrâni părinții. Și ca fulgii de ușori.
Și fulgii cad încet-încet, luminători:
din ceruri cad, din nesfârșire, din nămiezi...
Și eu rămân, și eu aștept alte zăpezi.
Se duc părinții, duc-se-duc... Nu la arat.
Nu la cosit. Și nu la treierat!
Încet se duc, bătrâni se duc de lângă noi:
se duc de tot, se duc la ultimul război.
Dincolo de este, dincolo de-a fost
cântă cucuvaiul răgușit, anost.
Dincolo de cântec și de paradis
îngerul meu doarme cu un ochi deschis.
Dincolo de toate grijile lumești
nu mai spune nimeni pruncilor povești.
(Autor: Dumitru Matcovschi)
Postat de:
Fan Club Fuego Romania
14 iunie 2014
Fan Club Fuego Romania
14 iunie 2014
