IN MEMORIAM GRIGORE VIERU
(n. 14 feb. 1935 - d. 18 ian. 2009)
(n. 14 feb. 1935 - d. 18 ian. 2009)
DOCUMENTAR – Grigore Vieru, poetul care nu a visat să ajungă în Cosmos, ci doar să treacă Prutul, agerpres.ro, 18 ianuarie 2014
Un chip blând, o minte strălucită, un om bun şi iubitor de oameni, iubitor de ţară. Aşa era Grigore Vieru, poetul român născut dincolo de Prut. Aşa l-au perceput nu doar apropiaţii, ci şi aceia care şi-au intersectat drumul cu al său. ''Există trei prilejuri de a te cunoaşte pe tine însuţi: munca, iubirea şi cumpăna''. ''Patria este ca un copil: dacă uiţi de ea, poate să plece de acasă''. Sunt două dintre credinţele poetului de la a cărui plecare în veşnicie se împlinesc cinci ani la 18 ianuarie 2014.
Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, satul Pererîta, fostul judeţ Hotin, în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru. A absolvit şcoala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care a urmat şcoala medie din oraşul Lipcani pe care a finalizat-o în 1953.
În 1957 a debutat editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, ''Alarma'', apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic ''Ion Creangă'' din Chişinău, facultatea Filologie şi Istorie. În 1960 s-a angajat redactor la revista Nistru, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960-1963 a fost redactor la editura Cartea Moldovenească.
A fost un oaspete frecvent al ''Căsuţei Poeziei'' din satul Cociulia, raionul Cantemir, unde a scris celebra carte pentru preşcolari ''Albinuţa''.
În 1964, Vieru a publicat în revista Nistru poemul ''Legământ'', dedicat lui Mihai Eminescu. Poemul începe cu versurile: ''Ştiu: cândva, la miez de noapte,/ Ori la răsărit de Soare,/ Stinge-mi-s-or ochii mie/ Tot deasupra cărţii Sale''.
Anul 1968 a adus o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice ''Numele tău'', cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea a fost apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. În chiar anul lansării a devenit obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuşi, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apăreau pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.
În volumul de poezii pentru copii ''Trei iezi'', ieşit de sub tipar în 1970, se găsea şi poezia ''Curcubeul'', în care Vieru, prin metafora curcubeului cu trei culori, elogia drapelul tuturor românilor. Peste câteva zile de la difuzare, cenzura sovietică a retras cartea din librării, dând-o la topit, iar autorul a fost acuzat de diversiune. Tot în 1970, a apărut şi Abecedarul, elaborat de Vieru în colaborare cu scriitorul Spiridon Vangheli. De pe acest manual, modificat întrucâtva de-a lungul timpului, învaţă şi în prezent micii basarabeni în clasa I. În 1989, Vieru şi Vangheli au realizat varianta în grafie latină a Abecedarului.
În 1973, Grigore Vieru a trecut Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici şi a participat la întâlnirea cu redactorii revistei Secolul 20: Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban, Tatiana Nicolescu. A vizitat mănăstirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Dragomirna, Văratec şi s-a întors la Chişinău cu un sac de cărţi. Mai târziu poetul făcea următoarea mărturisire: ''Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul''.
În anul 1974, scriitorul Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, i-a adresat o invitaţie oficială din partea societăţii Uniunii, căreia poetul i-a dat curs. A vizitat Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci. În 1977, tot la invitaţia Uniunii Scriitorilor din România, a vizitat, împreună cu soţia, mai multe oraşe din România: Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca, Iaşi.
În 1988 i s-a acordat cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen. În acelaşi an, în ziarul din Chişinău ''Literatura şi arta'' apare primul text cu grafie latină din Basarabia postbelică. Autor - Grigore Vieru.
În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
Implicarea în Mişcarea de Eliberare Naţională din Basarabia
La sfârşitul anilor '80, Grigore Vieru se afla în prima linie a Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deşteptarea conştiinţei naţionale a românilor din Basarabia. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular şi se află printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989. A participat activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează limba română ca limbă oficială şi trecerea la grafia latină.
''Pentru prima oară am luat în serios moartea''
Vieru a scris, printre multe altele, versurile pentru coloana sonoră a filmului cu desene animate ''Maria Mirabela'', iar poezia lui Vieru ''Dragă Otee'' a fost pusă pe muzică şi interpretată de Iurie Sadovnic. Ulterior, piesa a fost preluată şi de Zdob si Zdub.
Mulţi compozitori basarabeni s-au inspirat din poezia lui Grigore Vieru (culegeri de cântece "Poftim de intraţi", "Cine crede" ş.a.). Grigore Vieru însuşi este autor al unor melodii de cântece pentru copii ("Să creşti mare" ş.a.), fiind ştiută strânsa lui colaborare cu compozitoarea Iulia Ţibulschi ("Soare, soare", "Clopoţeii", "Stea-stea, logostea", "Ramule-neamule", "Cântînd cu iubire" ş.a.) Poate cele mai cunoscute piese pe versurile lui Vieru sunt cele interpretate de soţii Doina şi Ion Aldea Teodorovici, iar cea mai îndrăgită este ''Eminescu''. La fel de cunoscută este şi piesa ''Reaprindeţi candela'', interpretată cu multă sensibilitate de Dida Drăgan.
A scris versuri despre moarte, chiar despre propria-i moarte, pentru a demonstra că nu se teme de ea. În "Litanii pentru orgă", poetul spunea: "Nu am, moarte, cu tine nimic,/ Eu nici măcar nu te urăsc/ Cum te blestemă unii, vreau să zic,/ La fel cum lumina pârăsc./(...) Nu frică, nu teamă/ Milă de tine mi-i,/ Că n-ai avut niciodată mamă,/ Că n-ai avut niciodată copii", iar în poezia "Doină", Grigore Vieru spunea: "Vesteşte-L, mamă, pe Dumnezeu/ Că am murit!/ Din pâine iau, să pot zbura,/ Cât de pe flori albina ia./ (...) Ajuns-am a umbla mereu/ În braţe cu mormântul meu./ Şi nu ştiu unde să-l mai pun/ Să am un somn mai lin, mai bun./ Nici nu ştiu, iată, în chinul meu,/ De-am mai trăit!/ Vesteşte-L, mamă, pe Dumnezeu/ Că am murit!".
''În viaţa mea am trecut prin mai multe cumpene. Bunul Dumnezeu m-a ajutat să ies din ele. (...) Pentru prima oară, poate, am luat în serios moartea şi am căutat să dialoghez cu ea. Pe un ton destul de senin. Gândurile însă mi s-au îndreptat mai mult spre Dumnezeu. (...). Mă bucur că s-a redeschis biserica din satul meu de pe malul Prutului. Prin anii '50-'80 glasul clopotului ei fusese înăbuşit. Sătenii noştri sfinţeau pasca în zvonul clopotului bisericii de pe malul drept al Prutului - din Miorcanii lui Ion Pillat, zvon care zbura peste sârma ghimpată. (...) Teoretic şi ''constituţional'' (?!) suntem închişi în ţarcul ,,limbii moldoveneşti'. Practic, însă ne mişcăm în interiorul limbii lui Eminescu, în spaţiul limbii române, pe care, prin voia lui Dumnezeu, suntem datori s-o apărăm. La ora actuală, principalul obiectiv moral şi politic este apărarea Bisericii naţionale, a limbii române şi a istoriei românilor. Nu putem zbura peste Prut fără aceste aripi esenţiale'', spunea Vieru într-un interviu acordat AGERPRES, în februarie 2008.
Un an mai târziu, la 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie şi a fost internat la Spitalul de Urgenţă din Chişinău. Accidentul a avut loc pe traseul R-3 Chişinău-Hînceşti-Cimişlia-Basarabească, când poetul de întorcea de la o manifestare dedicată lui Mihai Eminescu. La două zile după accident, la 18 ianuarie, poetul a murit la Spitalul de Urgenţă din Chişinău.
Epitaful pe care şi l-a ales chiar Vieru, când a realizat că va pleca, în curând, în aceleaşi stele în care era şi Mihai Eminescu, este: ''Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi''.
Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional ''Steaua României'' în grad de Mare Cruce "în semn de recunoştinţă şi înaltă apreciere pentru dragostea şi talentul cu care a militat, de-a lungul întregii sale vieţi, prin puterea cuvântului, pentru convieţuirea oamenilor în pace şi înţelegere, rămânând în sufletul tuturor românilor ca un simbol al legăturilor dintre fraţii de aceeaşi limbă".
Gânduri despre poet
''Grigore Vieru mi-a fost ca un părinte pentru că mi-a prefaţat cartea de debut în literatură, dar şi pentru că am fost mereu împreună, mai ales în ultimii ani (...) Vieru va rămâne pentru totdeauna cu acel mănunchi al său de poeme nemuritoare în spiritualitatea noastră naţională şi universală'', spunea scriitorul Valeriu Matei.
''A fost ca un apostol al cuvântului şi adevărului, rege şi slugă a poeziei. Este un dar ceresc pe care ni l-a dat Dumnezeu'', aprecia preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Gheorghe Duca.
''Un simbol al renaşterii naţionale, conştiinţa unităţii spaţiului cultural românesc, unind prin opera sa cele două maluri ale Prutului'', spunea preşedintele Uniunii Scriitorilor, Mihai Cimpoi.
"Era un mare poet şi un extraordinar prieten. Cred că rareori am văzut în viaţa mea un om care să-şi iubească ţara cum o iubea el. Grigore trece definitiv să asculte cântecul Prutului la el în sat. Ştiu că-l va auzi mereu şi-şi va uni glasul cu el şi acolo, sub pământ. Ce îndurerată se vede azi Basarabia, privită din satul lui natal, Pererîta! Sunt convins că Podul de flori, pe care l-a iubit atât de mult, azi începe să se schimbe în Pod de aramă, cu deschidere spre inima Dunării şi, de asemenea, spre inima Nistrului!", declara scriitorul Fănuş Neagu.
''Grigore Vieru a fost un mare român, un mare poet şi un adevărat prieten'', mărturisea actorul şi regizorul Sergiu Nicolaescu.
''Grigore Vieru rămâne o conştiinţă a locului şi un împătimit de românism.(...) Pot să vorbesc despre Grigore Vieru ca prieten. L-am cunoscut în 1988, la Chişinău, când m-am dus pentru o colaborare cu teatrul 'Luceafărul' din oraş, pentru a monta piesa lui Marin Sorescu 'A treia ţeapă'. (... ) M-am apropiat de el extrem de mult, pornind de la simţirea lui românească autentică şi dorinţa extraordinară de a reveni acasă, la casa românească a fiinţei noastre. (...) Apoi a venit 1989, iar întâlnirile au devenit mai dese'', rememora actorul Ion Caramitru câteva dintre întâlnirile sale cu poetul Grigore Vieru.
''Puterea sa venea din credinţă. Era profund credincios şi credea că are o datorie şi o misie în naţia sa. Şi s-a purtat ca atare, ca purtător al unui mesaj divin. (...) Pentru el, mama a fost şi mama adevărată, dar şi România întreagă. Grigore Vieru a reuşit să ne sensibilizeze şi asupra ideii de mamă, şi asupra ideii de ţară. El a fost şi rămâne în literatura română poetul mamei. Lacrima mea pentru el pică pe o întreagă substanţă umană care ne-a legat", declara poetul Adrian Păunescu.
''Singuratic, cu plete lungi, romantice, cu capul puţin aplecat într-o parte, cu faţa suptă, uşor resemnată, cu privirile vii, curioase şi neliniştite, cu vorba înceată, moale, bine cumpănită, dar care poate căpăta tonuri aspre, biblice'', îl descria academicianul Eugen Simion.
''Cuvântul lui tună, ca să strălumineze bolţi, şi plouă, pentru ca lanul să lege rod şi mugurul să scoată frunze şi flori'', scria scriitorul Nicolae Dabija.
Poezia lui Grigore Vieru, la fel ca piesele muzicale scrise pe versurile lui, rămân nu doar în patrimoniul literaturii sau al muzicii din Republica Moldova, ci şi în memoria tuturor românilor, pentru că Vieru a fost poetul român de dincolo de Prut pentru care trecerea peste Podul de flori a fost cea mai mare bucurie''.
Sursa: AGERPRES (Documentare - Marina Bădulescu, Editor - Cristian Anghelache)
Postat de:
Fan Club Fuego Romania
18 ianuarie 2013
18 ianuarie 2013
.JPG)
