FUEGO - "Mama, cea mai dragă fiinţă mie" -
"Mama este începutul tuturor începuturilor." (Grigore Vieru)
"Dintre toate religiile, cea mai frumoasă este mama.
Mama este începutul tuturor începuturilor. De ce mai suflu dimineaţa în
promoroaca geamului, dacă nu se mai văd prin zăpadă urmele mamei?!
Maică-mea nu mă bătea, făceam câte-o şotie, se mai stropşea la mine, dar îi
eram drag, pentru că era singură şi eram şi ajutorul ei bărbătesc, ca să zic
aşa. Eram ascultător, mă jucam în luncile câmpului, acasă; şi eu într-un mod
deosebit am iubit-o. Eu nu pot spune că mi-am iubit mama mai mult decât
dumneata, decât orice copil; eu am iubit-o într-un mod deosebit pentru că eu am
crescut în prejma ei, fără tată, şi am simţit căldura ei întotdeauna, o mare
căldură; şi eu i-am răspuns cu aceeaşi căldură. Atunci când a murit maică-mea,
în ziua când a murit maică-mea, pentru mine murise întregul Univers…"
Lăsăm ca mărturie în acest mesaj doar câteva din cuvintele pe care le scria
poetul Grigore Vieru despre mama Domniei Sale şi ne oprim doar la acestea
pentru că le găsim cuprinzătoare în rostirea numelui sfânt. Tot aşa le rosteşte
şi Paul Surugiu - Fuego când pronunţă numele mamei - Eugenia Surugiu, foarte
rar public, dar cu rostul cuvenit, cu aceeaşi intensitate, cădere, respect şi
dragoste nemărginită pentru „cea mai dragă fiinţă” lui şi dragă-i este. Mulţi
dintre admiratorii artistului au avut ocazia s-o cunoască personal şi lauda
noastră, consemnată aici, sau spusă făţiş ar jena-o, căci cu ruşine ar privi-n
pământ. Aceasta este Eugenia Surugiu! Îi iubim simplitatea şi modestia. Cu
aceste două spicuite vorbe, din multe altele ce-ar fi de spus, dar cu onoare,
nu ştim cum altfel să o povestim. Dintre noi, cei mai timizi, mai de departe am
privit-o, dar ne-a apropiat chiar dânsa şi i-am vorbit, ca mamei noastre i-am vorbit.
Atât de dragă este celor ce-o cunosc! Şi tot aşa şi-a crescut şi fiul, aidoma,
cu-acelaşi adevăr... Acolo, în Ardealul nostru istoric încărcat de farmecul
anilor trecuţi, cum spune Paul.
Şi dacă ne-ar lipsi?! Ce-am fi sau cine? Fără de care doar o parte, mai
singuri, mai puţin din noi, cu ei întreg. Şi-atuncea, da, n-am fi copii, am fi,
la rându-ne, poate părinţi şi-am înţelege, pe ei i-am înţelege, mai mult decât
atunci când erau vii.
Şi, Doamne, cine-i poate înlocui?! Cine?!
Aici, pe această pagină - FUEGO MUSIC Official, timpul vă va dezvălui o parte a totalităţii - Fuego, o
ţesătură însăilată cu profesionalitatea lui, în jurul propriului destin.
Povestea lui, a celui cu o personalitate artistică impresionantă, un exponent
caracterial erudit, universalist, o poveste de cântec durativă care-şi întinde
aripile în călătoria celor 21 de ani, desfăşurată procesual, în etape
succesive, marcată existenţial de dorinţele, aspiraţiile, determinarea şi
credinţa mamei - Eugenia Surugiu, valorificată şi hrănită, în taina cunoaşterii,
prin conştiinţa tatălui - Ion Surugiu, dar şi a acelora care i-au fost mentori.
„Vă mărturisesc că mama este cea mai dragă fiinţă mie. Îmi găsesc
bucuria şi forţa de a merge mai departe prin ea.
Deşi stă mai mult cu mine de când tatăl meu a plecat către stele, mă reîntorc, într-adevar,
cu drag, acasă. Acolo unde întotdeuna a rămas acasă, indiferent de locurile în
care m-au purtat paşii. În Turda oamenilor calzi şi deschişi la suflet , în
Ardealul istoric încărcat de farmecul unor ani trecuţi.
Prietenii şi vecinii ce au rămas acolo, pe care îi preţuiesc cu aceeaşi
intensitate, îmi sunt punte către perioada adolescenţei, în care visam să fac
lucruri mari, să cânt, să dăruiesc.
Atât timp cât mai aveţi părinţi, trebuie să le fiţi sprijin şi echilibru, până
nu va fi prea târziu.“
Reproducem integral o poezie a poetului Grigore Vieru pe
care artistul o interpretează magistral în spectacolul eveniment „Testament”,
care a însumat numeroase reprezentaţii în cele mai importante oraşe din ţară,
cu plecare teatrul „Al. Davila” din Piteşti, în premieră, spre alte destinaţii.
Amintim acest moment, convinşi fiind că cei prezenţi la acest eveniment l-au
memorat şi arhivat în casa sufletului cu emoţia mesajul transmis de artist prin
opera poetului. Cu această „autobiografică” îl definim pe artistul Paul Surgiu
- Fuego şi ne autodefinim, noi, fanii şi admiratorii lui.
Mama mea viaţa-ntreagă
A trăit fără bărbat.
Singurei eram în casă
Ploi cu grindină când bat.
Mama mea viaţa-ntreagă,
Stând la masă, ea şi eu,
Se aşază între mine
Şi Preabunul Dumnezeu.
Oh, şi crede-aşa într-însul,
Că-n albastru văzul ei
Chipul lui de pe icoană
Se străvede sub scântei.
Şi eu ţin atât la mama,
Că nicicând nu îndrăznesc
Dumnezeul din privire
Să mă vâr să-l mâzgâlesc
"Unde mă poartă gândul când spun bucurie, când spun
lipsă de griji ori copilărie? Acasă… Acolo, în locul în care am vrea toţi să
mai fim copii, cu mintea noastră de-acum...
Şi, credeţi-mă, nu e nimic mai emoţionant decât să descoperi că imaginile
cuprind ani, poveşti şi experienţe şi că undeva, pe tot parcursul formării
tale, părinţii ţi-au vegheat paşii, din umbră. De asta trebuie ca, atât timp
cât mai trăiesc, să ne putem bucura de prezenţa lor, pentru că apoi,
fotografiile nu ne vor reda bucuria glasului şi-a privirii..."
(Paul Surugiu - Fuego)
„Părinţii n-au să moară niciodată,
Mereu vor fi aici, sunt flori de fân...
Ei vor pleca numai cu noi odată
Şi-atunci icoane-n suflet ne rămân!”
(Carmen Aldea Vlad)
Publicat de:
Fan Club Fuego Romania
30 septembrie 2014