“România are o încărcare sublimă, care serveşte drept scenă pentru rolul tainic pe care natura îl plămădeşte pentru oameni.”
Liniştea sufletului, a minţii, a spiritului creator e desăvârşită de ceasurile ce vin după un zbucium deplin, după emoţiile intense, după momentele de muncă asiduă şi roditoare. Această stare de relaxare completă naşte noi şi noi pasiuni şi, mai presus de toate, te face să redescoperi şi să acorzi o altă însemnătate valorilor proprii.
Turneul naţional de primăvară “O lacrimă de cântec” a poposit în 10 oraşe, înregistrând succes după succes, Fuego reuşind să aducă fragmente de iubire, de linii melodice ample, de emoţie şi nu în ultimul rând, de bucurie, pentru cei ce au venit să-l asculte şi să-l aplaude.
Periplul prin ţară a reprezentat o perioadă agitată pentru artist, plină de momente neprevăzute, de reîntoarceri ale iernii, de satisfacţii supreme oferite de public.
Tocmai de aceea, după încheierea turneului, după lansarea celor două proiecte importante ale primăverii, CD-ul “O lacrimă de cântec” şi DVD-ul “Un suflet românesc în cântece de odinioară”, Paul Surugiu s-a hotărât să îşi acorde câteva clipe de relaxare, în care să simtă şi să cunoască minunile ţinuturilor româneşti, să poată descoperi teme variate pentru cântece noi.
Şi pentru că inspiraţia izvorăşte din momentele de introspecţie în care tăcerea capătă nuanţele creative ale unui cântec despre oameni şi lume, Fuego s-a retras pentru câteva zile în lumea plină de mister a Carpaţilor. Din tărâmul nobil al Făgăraşilor, artistul a scris o scrisoare virtuală fanilor săi:
“Dragii mei,
dintr-o margine de lume, deasupra norilor şi-a veacurilor şi parcă peste toate minunile vieţii, aştern pentru voi, un sincer gând. Din culmile cele mai înalte ale României, vă transmit cele mai nobile simţiri, mulţumindu-vă, încă o dată, că mi-aţi fost alături atât de mult timp, păstrând în inimi cântecele mele.
Iarna, anotimpul dimineţilor şi destinul gândurilor mele, e încă prezentă în Făgăraş, iar tăcerea cuprinsă de lumina sufletului, îmi aminteşte că ţara aceasta măcinată de vremi, de dureri înăbuşite, de zâmbete frânte, e una dintre cele mai frumoase ale întregului pământ, prin toate locurile-i mirifice, care respiră seninătatea.
E atât de mândră şi semeaţă zona Făgăraşului încât dorul său păleşte în faţa furtunilor şi luna, soarele, marea sărută inima acestui pământ enigmatic.
Casă a sufletului meu sunt Carpaţii fascinanţi, în care mă descopăr în alte şi alte forme, ce capătă, de fiecare dată, noi valenţe. Cu horele istoriilor apuse, cu pământul împovărat de lacrimi, de sclipirea picurilor de viaţă şi a fulgilor de nea, de vers şi joc, Carpaţii româneşti reprezintă, pentru mine, locul în care pun luminii zăvor şi în care îmi aşez trăirile şi gândurile, acordându-le importanţa cuvenită.
Îmi place să descopăr locuri şi sensuri noi în ţara mea, să îmi găsesc inspiraţia în vrăjitele fereastre către asfinţit, căci România are o încărcare sublimă, care serveşte drept scenă pentru rolul tainic pe care natura îl plămădeşte pentru oameni.”
Articol semnat de “Asociaţia Culturală REGAL D’ART”
