Concertul aniversar „Destin”, care celebrează 10 ani de cântec pe scena basarabeană, este un omagiu adus aceluia care a fost o „Lacrima de-a lui Eminescu, dar şi o lacrimă, în ziua de azi, contează...”. Şi a contat, pentru că maestrul Grigore Vieru a fost acel "creştin din Basarabia", care l-a sunat pe artist, „nu ca să-i ceară ceva, ci ca să-i dăruiască nişte versuri” şi dragostea lui pentru poporul moldovean. El l-a învăţat că: „Casa părintească nu se vinde”. El l-a învăţat să înţeleagă adevărul şi dreptatea. El l-a învăţat să dea forţă cuvântului. Tot el l-a îndemnat să cânte de dorul Limbii Române, să creadă în Ţară, în marile ei valori, precum şi în Cel de Sus.
Fuego şi noi toţi suntem ostaşii lui, care, prin testamentul poetului ce a „ dat impuls, constanţă, viaţă ideilor, care au trecut peste ani şi au spus adevărul” păşim cu putere şi vigoare într-un mâine mai frumos, convinşi fiind de adevărul lucrului bine făcut, de esenţa faptului just şi împlinit.
Fuego a sărbătorit acest „Destin” alături de publicul basarabean, care îl iubeşte cu sufletul, frumos, etern, curat şi simplu, aşa cum îl iubeau pe marele Grigore Vieru, şi alături de artişti de marcă, care i-au onorat invitaţia: Zinaida Julea, Mihai Ciobanu, Mioara Velicu, Nicolae si Isidor Glib, Igor Cuciuc, Lidia Bejenaru, Adriana Ochişanu.
Pe parcursul celor două seri de spectacol, artistul a fost acompaniat de Orchestra Naţională de Muzică Populară "Lăutarii", condusă de maestrul Nicolae Botgros, şi de Orchestra Municipală a Primăriei Chişinău, condusă de fraţii Vasile şi Vitalie Advahov.
La fiecare cuvânt spus sau scris despre artist se adaugă spovedanie la spovedanie ..., pentru că este al nostru şi pentru că de fiecare dată când îl vedem pe scenă îl regăsim cu aceeaşi lumină vie în ochi, cu România în suflet, cu umerii înfăşuraţi de tricolorul românesc, cu inima plină de Ştefan cel Mare şi de oameni frumoşi, cu iarba verde de acasă şi cu pomii înfloriţi în braţele lui.
Când vulcanic, ca o lavă revărsându-se peste versanţi, când lin ca o apă limpede care curge cu tot cerul de deasupra şi sălciile înflorite de pe maluri, cântul lui i-a însoţit pe basarabeni în ultimii 10 ani şi i-a învăluit într-o dragoste veşnică.
Hrana vieţii lui e bucuria spectacorilor.
Publicul de la Chişinău a gustat cele două concerte, unice ca şi concept, stil şi abordare, cu emoţii intense, cuprinşi fiind de această bucurie a cântului.
Această dragoste şi bucurie dăruită mereu necondiţionat, pentru că ne cuprinde aşa... o stare de beatitudine ascultând această voce cu har, care cântă cu dor poezii de dragoste şi poezii închinate ţării şi mamei, un artist care rosteşte numele României cu mândrie şi conştiinţă, un român adevărat.
Când s-a născut Dumezeu L-a sărutat pe frunte şi-apoi L-a ţinut în braţele iubirii...
„Din clipa în care a simţit povara acestei dragoste, de atunci a început să nu-i mai fie frică de moarte...”, ceea ce nu e un lucru puţin, pentru că fiindu-ţi mai putin frică de moarte, ţi-e mai puţin frică de orice autoritate lumească care ar putea să stăvilească, să juguleze vocaţia unui artist.
„În artă, ca şi în război, trebuie să mergi pe drumul tău ca să învingi.” - Grigore Vieru
Paul Surugiu - Fuego, care a cântat cu mult suflet pe textele lui Grigore Vieru, l-a îmbrăţişat ultimul şi pentru ultima dată pe poet.
„Grigore Vieru - spune Fuego - „a fost mai mult decât un poet, a fost un destin”, o mare conştiintă a timpului nostru. A plecat atât de dureros şi de nedrept dintre noi, mutându-se într-o stea şi cu forţa extraordinară a fiinţei plăpânde şi invincibile a strigat: „Nu am, moarte, cu tine nimic!” M-am identificat, prin muzică, cu maestrul, care m-a iubit ca şi pe propriul fiu şi prin mine el va exista. Am fost ultimul artist care l-a imbrătişat pe scenă, fiind prezent la Cahul, la invitaţia domniei-sale, la sărbatorirea Poetului nepereche Mihai Eminescu, care de ziua naşterii lui şi-a ales perechea. Adâncă şi pioasă plecăciune, maestre! Dumnezeu sa vă ridice în lumină şi să vă odihneasca sfere înalte ca spiritul dumneavoastră!'
Şi, prin muzica artistului, Grigore Vieru „va spune să-l audă şi plin de floare pomul, si din mormânt va spune mulţimii adevărul.”
Fuego este o lecţie permanentă: de ţinută morală, de demnitate şi de onoare.
Ni se spune mereu că oameni de neînlocuit nu există, aceasta fiind, probabil, o idee ce coboară dintr-o filozofie a neglijenţei faţă de uman şi umanitate. De fapt, orice om este o creaţie unică, frumoasă şi irepetabilă. Iată de ce naşterea fiecăruia trebuie să ne bucure... Credem că asta este pentru artă Fuego, un unicat dintr-o lume de unicate, fără de care, poate fără să ne dăm seama, devenim mai săraci, mai singuri şi mai vulnerabili. Pe zi ce trece, avem convingerea că, pentru noi românii, Paul Surugiu - Fuego este de neînlocuit, atât ca artist, cât şi ca român al României Mari.
Artistul deţine deja o operă vastă şi integră, care cuprinde peste 26 de albume, şi prin aceste pagini scrise, dedicate activităţii sale artistice, noi dorim să îndemnăm tânăra generaţie să o cunoască şi să o valorifice.
Pentru noi, admiratorii lui, El este Unicul, Un Om de Mare Valoare, cu adevărate repere morale, un artist care se naşte la distanţe temporale mari. Avem mare noroc să-l avem... şi pentru asta îl păstrăm şi-l preţuim.
Fuego este Muzica - „graiul astral” şi Poezia - „secretul scăpat din gura inimii”.
Dragostea şi dreptatea trebuie să triumfe...
