FUEGO: "Mulţi îmi plâng pe umăr, muzica mea le aduce
alinare!",
cugetliber.ro, 25 aprilie 2015
Săptămâna aceasta, Fuego (Paul Surugiu) a lansat, la Constanţa, cel de-al
30-lea album realizat împreună cu compozitorul Jolt Kerestely, prestigiosul
dirijor al orchestrei Radiodifuziunii Române şi apreciat compozitor. Prilej cu
care constănţenii au avut şansa să asculte cele mai îndrăgite piese ale
artistului lansate de-a lungul celor 20 de ani de carieră, dintr-un repertoriu
ce numără peste 500 de cântece.
Două ore de spectacol live pe scena Casei de Cultură a Sindica-telor din
Constanţa, Fuego fiind acompaniat de orchestra condusă de pianistul Vicenţiu
Perniu, de la Teatrul „Alexandru Davilla” din Piteşti, unde Paul Surugiu este
angajat cu carte de muncă.
- Prin ce se detaşează repertoriul tău de tot ceea ce se întâmplă în muzica
românească?
- Am cântat tot timpul muzică romantică, iar oamenii, vrem sau nu vrem să
credem, rămân nişte romantici toată viaţa. Atunci când le este mai greu, când
au probleme, când cred că sunt pe marginea prăpastiei, muzica îi ajută să se
schimbe, să-şi schimbe sentimentele. Eu asta încerc, să-i fac pe oameni mai
buni, mai generoşi şi cred că reuşesc, dovadă fiind prezenţa lor în sălile de
spectacol. De data aceasta, am venit la Constanţa după Paşti, pentru că am fost
plecat şi într-o scurtă vacanţă în Israel cu familia mea, dar m-am şi pregătit
intens pentru acest turneu, intitulat „Trăiesc”. Eu fără muzică nu aş exista.
Dacă nu urc măcar o dată pe săptămână pe scenă, pentru a-mi încărca bateriile
de la publicul meu, cred că nu aş putea să trăiesc.
- Te provoc să comentezi melodiile ce se fredonează de ceva ani încoace.
- Ce aş putea să spun decât că ceea ce înseamnă muzica noastră românească, şi
mă refer la muzica cu melodie, s-a cam pierdut. Se scrie acum muzică de-o vară,
muzică ce se ascultă pe moment, care după aceea se uită. Dar când suntem între
patru pereţi, ne întoarcem la CD-ul acela în care ne regăsim. Spre exemplu, eu
îi ascult pe Dan Spătaru şi Gică Petrescu. Prin spectacolul meu, încerc să aduc
o tânără generaţie - eu şi orchestra mea - şi să reînviem o generaţie de aur:
Jolt Kerestely, Marius Ţeicu, Cornel Fugaru, Horia Moculescu, Marcel Dragomir.
Tare mi-aş dori ca şi melodiile care se compun astăzi să se asculte şi peste 50
de ani, dar nu cred. Fiecare alege ce vrea să facă pe scenă, fiecare cântă
ce-şi doreşte şi tot timpul am spus că există o sită care cerne corect.
- Eşti în competiţie cu Loredana, Horia Brenciu, Ştefan Bănică Jr., artişti
care mai umplu sălile de spectacol?
- În niciun caz, pentru că eu cânt alt gen. Loredana este o mare artistă,
Brenciu este un show-man total, la fel şi Bănică. Tocmai de aceea şi vând la
sală, pentru că oferă un show şi au voci, cântă, sunt extraordinar de
talentaţi. Deci, nu mă simt în competiţie cu nimeni, pentru că eu abordez un
gen unic, care nu prea se cântă. Muzica aceasta romantică, de suflet, cu un aer
boem. Sunt colegi care mai cântă acest gen şi pe care îi preţuiesc, cum ar fi
Mirabela Dauer, Corina Chiriac. Şi văd oamenii care vin la sală şi care apreciază
acest gen de muzică. Eu sunt artistul care rămâne după spectacol şi câte o oră
să ofere autografe şi să vorbească cu fanii. Mulţi îmi plâng pe umăr pentru că
au copiii plecaţi şi muzica mea le aduce alinare.
- În ciuda acestor efuziuni la care chiar am asistat, Fuego este şi subiect de
bancuri şi poante.
- Şi astea au rolul lor. Dacă „Împodobeşte mamă bradul” nu ar fi devenit
subiect de glume, nu adunam trei milioane de vizualizări pe youtube. N-am
crezut vreodată că această piesă se va bucura de un aşa succes. Pentru că a
fost o piesă foarte simplă, cu un text simplu. Chiar şi când l-au asociat pe
Jean Claude Van Dame în şpagat pe două camioane cu mine, punându-mă între doi
brazi, consider că a fost o glumă foarte bună. Cei care nu cunoşteau muzica mea
şi au văzut poanta aceea au intrat să vadă ce face omu’ ăsta şi chiar au venit
în sala de spectacol. La Cluj, am fost impresionat de o trupă de rockeri care a
venit să mă felicite după concert pentru simplul motiv că merg înainte şi îmi
văd de drumul meu.
- Înseamnă că şi Tudor Chirilă se numără printre fanii tăi?
- Nu ştiu, dar pot să spun că este un băiat foarte talentat. Am fost la
spectacolele pe care le-a regizat mama lui, o foarte bună actriţă a Teatrului
de Comedie - Iarina Demian. Cea mai dragă amintire dintre mine şi familia lui
Tudor este legată de memoria tatălui său. Invitat fiind la emisiunea „Ceaiul de
la ora 5", Ioan Chirilă, un jurnalist de excepţie şi comentator sportiv,
m-a chemat alături de el în acea emisiune, chiar la debutul meu. Important este
să rămânem oameni şi să fim buni, pentru că numai astfel trecem toate
obstacolele vieţii.
Sursa: cugetliber.ro
25 aprilie 2015
Postat de:
Fan Club Fuego Romania
25 aprilie 2015
