Scrisoare de suflet pentru manifestarea “FUEGO - Un cântec, un destin”
“E muzică în suflet şi muzică în gând, de parcă lumea-ntreagă s-ar fi oprit cântând.”
Încercând să-l parafrazăm, pe un ton cu mult mai jovial, pe Cristian Lisandru, astăzi vă declarăm motto-ul fanilor aceluia care este parte din viaţa noastră, al cărui nume îl purtăm în lume, pentru a-i dărui „Un cântec” şi „Un destin”.
Vom vorbi despre tine..., dar vom vorbi şi despre noi...
Am fost, poate, nedrepţi, răutăcioşi, răzbunători şi orgolioşi, dar niciodată nu ne-a lipsit constanţa... în manifestarea acestei iubirii şi-am menţinut-o intensă, statornică şi viguroasă, pentru că am recunoscut în vocea, pasiunea şi sensibilitatea ta un tipar genetic imposibil de imitat, de uitat şi de trădat... Te-am ales, te-am păstrat şi te-am preţuit cu sufletul, pentru că de fiecare dată când te vedem pe scenă te regăsim cu aceeaşi lumină vie în ochi, cu România în suflet, cu umerii înfăşuraţi de tricolorul românesc, cu inima plină de Ştefan cel Mare şi de oameni frumoşi, cu iarba noastră de acasă şi pomii înfloriţi în braţele tale.
„Când vulcanic, ca o lavă revărsându-se peste versanţi, când lin ca o lacrimă ce curge cu tot cu cerul de deasupra şi sălciile înflorite de pe ambele maluri ale Prutului, cântul tău ne-a însoţit şi ne-a învăluit într-o dragoste veşnică.” Și ţi-o dăruim necondiţionat, pentru că ne cuprinde aşa... o stare de bine şi de frumos ascultând această voce cu har, acest timbru special, care cântă cu dor poezii de dragoste sau poezii închinate ţării şi mamei, care rosteşte cu mândrie şi conştiinţă numele neamului său, un om cu onoare şi curaj, un artist care se naşte la distanţe temporale mari.
Noi... cu tine, împreună, am învăţat şi „am înţeles...” multe, cu îngăduinţă, și ai fost demn şi demni am fost, şi „nu ne-a fost nici frică şi nici teamă, ci milă..” (Grigore Vieru) de aceia care au crezut că au acea autoritate lumească care ar putea să stăvilească un destin, oricare ar fi acela, şi să-i „mâzgălească” imaginea (cuvânt preluat din poemul „Autobiografică” scris de poetul Grigore Vieru, accentuat de laitmotivul „nu îndrăznesc”, care apare frecvent în poeziile sau declaraţiile poetului în relaţia cu mama sa sau cu Dumnezeu: „Nicicând nu îndrăznesc.../Să mă vâr să-l mâzgălesc...”).
Mulţumim că Dumnezeu „ne îngăduie să cultivăm uitarea şi iertarea, ca o măsură de consolare a existenţei noastre...” (fragment preluat parţial din scrierile lui L. Blaga).
Nu cade frunza, fără voia Domnului...
Aşa şi tu-ţi urmezi destinul, cu voia Lui...
Ne întrebăm ce se va-ntâmpla cu arta noastră dacă n-ar mai fi „semănată bine...”de voi, puţinii rămaşi...? Ce „se mai alege” din ea, „dacă se alege...”? (Grigore Vieru).
Deţii deja, la vârsta ta, o operă vastă şi integră, care cuprinde peste 25 de albume, şi prin paginile dedicate activităţii tale artistice, şi aş vrea să le-amintesc, într-o ordine firească: Fuego’s Blog, Fan Club Fuego Romania, Admiratori Paul Surugiu Fuego, Spectacole de neuitat şi alte pagini personale..., care aparţin celor mai vechi şi fidele fane (Daniela Idiceanu de la Dej, Viorela Miu şi Cristina Popa din Piteşti), noi dorim să dăruim şi să împărtăşim cântul tău oamenilor şi să-i încurajăm, chiar şi pe cei care nu te cunosc, să te asculte şi să te valorifice... aşa cum se cuvine.
Într-un interviu acordat pe un pat de spital, Grigore Vieru nu vorbea despre acea frontieră fizică, geografică, dintre cele două ţări surori, România şi Basarabia, ci despre existenţa celei spirituale, şi ne îndemna pe noi toţi, ca pe „o datorie morală, s-o ştergem şi s-o dărâmăm, ca o mare ruşine a acestui sfârşit de veac”.
Tu... cu noi, împreună, ai şters şi-ai doborât această frontieră şi ne-ai pătruns în suflet, căci spiritul ne leagă de al tău. Şi dacă n-ar fi fost aşa, atunci nici existenţa ta şi nici a noastră n-ar fi avut sens...
Iubirea noastră nu poate fi îngrădită şi, în niciun caz, nu poate fi delimitată de graniţele acestui spaţiu festiv, ea este acolo..., undeva afară..., şi nu este nici surdă şi nici mută, ci dimpotrivă, ea te cântă şi te slăveşte cu dragoste, respect şi preţuire.
Acolo unde eşti, noi suntem...
Acolo unde mergi, noi te urmăm...
Astăzi e ziua ta, dar şi a noastră, acea zi măreaţă pe care-o aşteptam ca să strălucim în ochii tăi cu bucurie...
La mulţi ani, Paul, să ne trăieşti cu muzica în suflet şi în gând, să ne priveşti cu inima mereu şi să ne iubeşti aşa cum te iubim!
Şi dacă... ne iubeşti, continuă să arzi, zidit în templul unui neam, care „nu este nevoiaş, cât are un cântec şi un grai” (Grigore Vieru).
Mulţumim!
Vălenii de Munte, 02.08.2013
Fan Club Fuego Romania
