FUEGO - “Iubiţi-l pe Grigore Vieru”
Poetul Grigore Vieru ar fi împlinit, astăzi, 79 de
ani
“Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.”
("A fi simplu nu este o treabă uşoară. A fi simplu
înseamnă să mori câte puţin în fiecare zi, în numele celor mulţi, până când te
preschimbi în iarbă. Iar mai simplu ca iarba, ce poate fi?" - Grigore
Vieru)
Legendă vie a românilor de pretutindeni, Maestrul Grigore
Vieru ar fi împlinit, la 14 februarie 2014, 79 de ani.
Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, în
satul Pererâta, raionul Briceni. Poetul s-a stins din viaţă pe 18 ianuarie
2009, în urma unui stop cardiac, după ce a fost victima unui accident rutier.
Grigore Vieru fost
mai mult decât un poet, a fost un destin, o mare conştiinţă a timpului nostru,
care a trăit în spiritul dreptăţii si al iubirii ce poate birui totul.
Proiectele lui Grigore Vieru sunt continuate, acum, de cei
care i-au fost aproape.
Fuego îşi aduce foarte bine aminte momentul în care a
început relaţia specială de prietenie cu Grigore Vieru.
„Tocmai luasem hotărârea de a realiza un nou material
muzical şi eram cufundat în lectură, în căutarea unor versuri sensibile,
profunde, care să reprezinte muzica mea. La un moment dat a sunat telefonul. Mi
s-a spus că un poet din Basarabia vrea să-mi dăruiască nişte versuri. Eram de
ani buni impresionat şi intimidat de Grigore Vieru, de cărţile sale, ca şi de
ieşirile sale în spaţiul public, întotdeauna memorabile prin greutatea şi
tonalitatea cuvintelor rostite. Acest intelectual strălucit avea darul de a restitui
cuvântului valoarea lui interioară, scriind cu lacrimi şi sporind lumea, aflând
în limba română un adăpost al fiinţei. Aproape fiecare propoziţie scrisă ori
rostită se întipărea în memorie şi în conştiinţă, făcându-te să meditezi.
Adevărul, binele, dreptatea, frumosul, le-a căutat şi le-a câştigat prin lungi
deliberări. Un proces moral intelectual ce a fost marca inconfundabilă a
întregii sale creaţii.”
Izvor nesecat, opera lui Grigore Vieru este promovată şi
scoasă la lumină în diverse moduri, fie că este vorba de carte, spectacol de
poezie sau de muzică.
“Îmbrăţişându-l pe Vieru, Fuego a îmbrăţişat Basarabia”
Un tablou plăsmuit din mărturiile „poetului luminii” care
întregeşte personalitatea artistului Paul Surugiu - Fuego, prin trăsăturile
care definesc un simplu slujitor al cântului şi versului românesc, un apostol
al neamului, în spiritul cuvântului, al adevărului, al credinţei, al dreptăţii
şi al iubirii.
O „taină care te va apăra” veşnic... (Grigore Vieru)
Prin versurile şi cântecele lor, Grigore Vieru şi Fuego
dovedesc harul şi măiestria cu care au fost înzestraţi, dar şi tăria de
caracter, pe care o au de a apăra limba noastră românească şi de a păstra
tradiţiile româneşti.
Prin vers, poetul Grigore Vieru şi-a deschis sufletul, prin
cântec, artistul Fuego şi-a deschis sufletul şi acum, lumea poate să umble
slobodă prin ele.
Ceea ce face Grigore Vieru în poeziile sale şi Fuego în
cântecele sale nu constituie decât restituiri ale memoriei lor, ale trăirilor
peste care nu se va aşterne niciodată uitarea.
Grigore Vieru l-a iubit pe Fuego ca pe un fiu.
Fuego l-a iubit pe Grigore Vieru ca pe un tată.
S-au întâlnit la mijloc de drum porniţi parcă de la naşterea
fiecăruia unul în întâmpinarea celuilalt acolo unde s-a întâlnit poezia cu
muzica pentru ca aceasta să devină o singură Respiraţie, un singur Cântec, un
singur Dor.
Colaborarea dintre cei doi mari artişti a fost ca cea dintre
firul de rouă şi floare, ca cea dintre raza de soare şi mugurele în care frunza
stă îngenuncheată ca într-o catedrală menită să aducă împliniri şi să
fructifice bucurii.
În mai multe interviuri Grigore Vieru mărturisise că atunci
când îşi compunea poemele, le auzea şi melodiile. Unele - mai sugerase poetul –
aproape aceleaşi pe care le auzise ulterior şi Fuego atunci când rămânea de
unul singur cu textele lui Vieru în faţă. Cine i le dictase?! Oare nu chiar
Acela care-i dictase şi lui versurile?!
Îmbrăţişându-l pe Vieru, Fuego a îmbrăţişat Basarabia, cea
care după plecarea poetului la stele, l-a înfiat, la rându-i, cu tot cu
cântecele sale, în care ea îşi regăseşte tot mai mult sufletul, cu toată
largheţea şi plinătatea, aşa cum i l-a dăruit Dumnezeu. Cântecele lui Fuego, pe
versurile lui Vieru, lasă pe chipul ei o dâră luminoasă ca o lacrimă de
copil.
(Nicolae Dabija)
„Prin mine, Grigore Vieru va exista”
Fuego, artistul din România care a urcat cu poetul pe multe
scene, a scris un motto în memoria celui care i-a fost ca un părinte:
„Iubiţi-l pe Vieru oştean al limbii mamei,
Nu rugineşte fierul în vâlvătaia dramei.
Iubiţi-l pe Vieru topit în nemurire,
Învăluit în gerul ce n-are contenire.
Iubiţi-l pe Vieru plecat la Dumnezeu ,
Ce s-a-ndurat de dânsul în ceasul cel mai greu.
Iubiţi-l pe Vieru, basarabean român
El a fost mesagerul moldav, atunci şi-acum”.
„Dacă n-ar fi iubirea, m-aş teme de viaţă!” - Grigore
Vieru
“Am învăţat de la Grigore Vieru , pe lângă ce înseamnă să fii simplu
şi să dăruieşti, cum trebuie să îţi iubeşti limba. Tocmai de asta am ales să
îmi preţuiesc limba, să îi dau o altă formă prin cântul meu şi să-i descopar
noi înţelesuri.
Prin poezia sa am renăscut şi am descoperit valorile
primordiale, elementele din care se compune patria: mama, casa, iubita, graiul.
Voi „reaprinde candela”, rugându-mă pentru sufletul său ales, îngenunchind în
faţa măreţiei sale. A plecat atât de dureros si nedrept dintre noi, mutându-se
într-o stea şi cu forţa extraordinară a fiinţei invincibile a strigat: „Nu am,
moarte, cu tine nimic!”. Am fost ultimul artist care l-a îmbrăţişat pe scenă,
la sărbătorirea Poetului nepereche Mihai Eminescu, deasupra cărţilor căruia i
s-au stins ochii şi care de ziua naşterii lui şi-a ales perechea. Ziua
despărţirii de poet a fost cea mai tristă şi sfâşietoare zi din viaţa mea. Să
fim mândri că am fost contemporani cu el. Mândri, dar şi demni de el. Dumnezeu
ne-a hărăzit acest Apostol al Cuvântului şi al Adevărului ca să ne poată vedea
sufletul. Şi poate nu întâmplător, în ultima poezia pe care mi-a dedicat-o,
poetul, ostenind la „ocna cuvintelor”, a îngăduit „căznitului suflet” o
apropiere de Dumnezeire”
(Paul Surugiu – Fuego)
De la trecerea în veşnicie a poetului, biroul lui Fuego a
devenit un templu al poeziei în care, alături de icoana făcătoare de minuni de la Mănăstirea Nicula ,
tronează tabloul cu portretul lui Grigore Vieru, tablou ce i-a fost înmânat de
un talentat artist plastic, pe scena teatrului din Iaşi, cu ocazia
spectacolului „Casa părintească nu se vinde”, organizat în cadrul turneului „In
memoriam Grigore Vieru”.
O parte din fondurile încasate în urma concertului au fost
donate pentru ridicarea Monumentului Poetului de la Chişinău.
Artistul Paul-Ciprian Surugiu, cunoscut de publicul larg cu
numele de Fuego, împreună cu Asociaţia Culturală Regal D’art, au sprijinit un
proiect editorial de excepţie dedicat poetului Grigore Vieru.
Aşa a apărut
volumul «Testament pentru Fuego», rod al colaborării dintre artistul Paul
Surugiu - Fuego şi poetul Grigore Vieru, o carte mărturie, cu o prezentare şi
un concept complex, un regal al poeziei care beneficiază de o grafică excepţională,
ce a fost premiată cu trofeul Arta Cărţii la Salonul Internaţional
de Carte Chişinau 2013.
În luna decembrie, în cadrul unui concert susţinut la Focşani , artistul a dorit
să ofere cititorilor focşăneni volumul «Testament pentru Fuego», pe care l-a
donat personal Bibliotecii Judeţene «Duiliu Zamfirescu» Vrancea. Volumul poate
fi consultat la Sala
de lectură, în colecţia cărţi cu autograf.
Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, a fost un
destin, o mare conştiinţă a timpului nostru, care a trăit în spiritul dreptăţii
şi al iubirii ce poate birui totul. Un simbol al redeşteptării inimilor şi
sufletelor noastre, un port drapel al generaţiei sale.
Numele lui Grigore Vieru nu va fi înghiţit de uitare.
El este Limba Română, pentru că i-a scris istoria,
apărând-o, prin har, conştiinţă şi jertfă, remodelând-o, dându-i o desăvarşire
deplină, aşezând-o în rândul celor mai frumoase limbi ale lumii.
Grigore Vieru este şi va fi atâta timp cât va exista şi
limba română…
"Pe ramul verde tace
O pasăre măiastră,
Cu drag şi cu mirare
Ascultă limba noastră.
De-ar spune şi cuvinte
Când cântă la fereastră,
Ea le-ar lua, ştiu bine,
Din, sfînta, limba noastră."
(Grigore Vieru)
(n. 14 feb. 1935 - d. 18 ian. 2009)
Comemorarea poetului în presă şi în lume:
Iaşul Cultural
Monitorul de Vrancea
Presa Online
Timpul.md
Publika.md
Postat de:
Fan Club Fuego Romania
14 februarie 2014
