Angela Moldovan - o altă ambasadoare a României s-a stins.(n. 19 septembrie 1927, Chișinău, d. 13 octombrie 2013, Bucuresti)
Un drum printre vise, succese şi bucurii.
Un OM mic la stat - „atât de mică că mă băgau în faţă şi uite aşa m-am lansat” (Angela Moldovan), dar MARE la port şi la sfat.
Lacrimile sunt cuvintele sufletului, cuvintele se pierd în tăcerea dispariţiei unei "Doamne a folclorului românesc", un nume care şi-a asigurat, cu onoare, un loc de merit în cartea de aur a artei româneşti, şi care, prin conştiinţă, talent, frumuseţe, iubire, simplitate şi un zâmbet "cuceritor", ne-a lăsat testamentul vieţii ei - muzica populara, opera, teatrul şi filmul.
Privind retrospectiv imaginile, difuzate de echipa "Familia Favorit" în 28.08.2010 şi redifuzate în 19.10.2013 într-o ediţie specială: In Memoriam Angela Moldovan, ne cuprinde bucuria, pentru ca aşa am îndrăgit-o, simplu..., privind-o şi ascultând-o.
Să ne amintim...
Angela Moldovan: „Muzica populară este o muzică atât de frumoasă, care place tuturor...”
Fuego: „Vă iubesc din toată inima, Doamna Angela Moldovan.”
Angela Moldovan: „Bine faci, că altfel nu veneam. Am simţit că ţii la mine...”
Enumerând toate premiile primite de Angela Moldovan pe parcursul carierei, Fuego spunea glumind: „Doamnă Angela, dacă noi v-am vinde pe dumneavoastră am scăpa ţara de datorii.”
În spiritul jovial al momentului, replica Angelei Moldovan nu a întârziat să vină: „Doamne, fereşte, ce-ţi veni! Să ştii că eu îmi iubesc ţara extraordinar de mult şi dacă aş şti că prin vânzarea mea am scăpa-o de datorii m-aş duce...”
Iată ce scria într-o confesiune marele Grigore Vieru despre Angela Moldovan: „Strălucitei Doamnă a cântecului popular românesc prin care mi-am auzit ţara înainte s-o văd. Îţi mulţumesc, fratele dumitale, Grigore Vieru.”. (poeme din „Acum şi în veac”, 17.11.1988, Bucureşti)
"Times of India" scria: „Angela Moldovan, are o voce fină, cu care urcă şi coboară, de la registrul înalt până la notele joase, cu uşurinţa cu care o pasăre se lasă din zbor pe o crenguţă fără să-i tremure frunzele. ”
„Le Figaro”, în 1964, scria aşa: „Trebuie să facem o menţiune specială pentru Angela Moldovan, care asigură partea vocală. Angela Moldovan, cu ochi strălucitori, o face cu atâta gentileţe, cu ingenuitate, cu veselie şi comunicare, încât a fost răsplătită cu un succes personal, care a obligat-o să dea nu mai puţin de trei bis-uri.”
Un ziar din Anglia, în 1967, scria: „Vreau să menţionez că mi-a fost dat să văd cel mai captivant zâmbet apărut până acum în sala pavilionului. El aparţine unei soliste micuţe, pe nume Angela Moldovan, care a cântat imitând un bucium, un instrument muzical păstoresc specific românilor. Am înţeles că România doreşte să fie binecunoscută în lume, ori acest ansamblu este cel mai fericit Ambasador al ţării sale.”
Angela Moldovan: „Asta trebuie să i-o trimit Preşedintelui statului nostru ca să vadă că noi, artiştii, suntem Ambasadorii României, poate mai preţioşi decât Ambasadorii de acum.”
Un ziar din Mexic, în 1962, scria: „Deşi nu am înţeles cuvintele cântecelor interpretate de Angela Moldovan, am înţeles, totuşi, că arta pe care o prezintă exprimă viaţa unui popor plin de optimism şi de sănătate morală.”
Angela Moldovan: „Ai văzut. Asta înseamnă politică de promovare a României. Poporul ne iubeşte, niciodată nu ne trădează. Nu ştiu de ce nu ne mai iubesc „cei care”... ar trebui să ne iubească.”
Un alt ziar scria: „Partea de virtuozitate a programului prezentat de români a stat în mâinile orchestrei, a soliştilor instrumentişti şi, mai cu seamă, a solistei vocale Angela Moldovan, care pur şi simplu a zguduit sala.”
Fuego: „Vedeţi, privindu-vă pe dumneavoastră şi ascultându-vă, nu ai cum să nu te simţi bucuros, fericit că eşti român. Tot timpul aţi cântat în limba română, tot timpul aţi cântat ţara, patria, şi chiar dacă aţi fost plecată peste graniţele ei, atât de departe, în colţuri de lume, nu aţi uitat să vă întoarceţi acasă. Alţii... au ales să rămână acolo.”
Angela Moldovan: „Da, ştiu... Şi mie mi s-au propus tot felul de soluţii strălucitoare, dar nu m-au impresionat, n-aş fi putut să rămân acolo... niciodată.”
Fuego: „De ce?”
Angela Moldovan: „Pentru că am un suflet păcătos. Îmi iubesc vecinii, prietenii, rudele, ţara asta - cât e ea de frumoasă, nu mai este alta ca ea... Sunt multe ţări frumoase. Îţi spuneam la începutul emisiunii: Fiecare are ceva frumos, dar ţara asta are totul... frumos, şi peisaje, şi râuri, şi marea noastră superbă, şi câmpii frumoase, şi fete frumoase, o istorie frumoasă, toate sunt frumoase... Nu exagerez. Nu-mi plac oamenii care fac paradă de sentimente patriotice, dar vă spun, cu toată sinceritatea, că după două luni de zile m-apucă dorul de casă. Eu să rămân acolo, de ce, ca să plâng... Mai bine râd în ţara mea.”
La finalul emisiunii, înmânându-i o distincţie, pe care era inscripţionat mesajul „Distinsă Doamnă Angela Moldovan, sufletul să vă fie plin de bucurie. Să măsuraţi timpul în clipe petrecute alături de cei dragi şi să luaţi din fiecare zi o amintire. Familia Favorit”, Fuego îi spunea: În această seară, rămâneţi, cred, cu o amintire frumoasă de la malul mării, pe care nu l-aţi văzut de foarte mult timp. ”
Copleşită de moment şi retrăind emoţiile dintr-un spectacol desfăşurat în zona dobrogeană, la care participase cu ani în urmă, Angela Moldovan i-a răspuns: „Într-adevăr... Sunt legată de un spectacol, la care am avut foarte, foarte mare succes, cu nişte parteneri de scenă, foarte mari artişti... şi am venit cu inima cât un purice. Şi-mi ziceam: Poate că m-a uitat Dobrogea, m-a uitat Mamaia, m-au uitat oamenii! Şi am călcat aşa cu frică, ca-n biserică, mergeam în vârful degetelor. Doamne, ce se va-ntâmpla? Şi a urmat un tunet de aplauze...”
Ce om frumos, ce suflet frumos, ce artist frumos!
Aplauze pentru acest MARE OM, mare la port şi la sfat!
Aplauze pentru acest MARE OM, mare la port şi la sfat!
Sufletul ei să-şi găsească locul şi tihna în „steaua” marilor artişti ai României!
Dumnezeu, să-i lumineze calea!
Artista a ales să-şi graveze pe piatra funerara câteva versuri inspirate din renumitul cîntec: “Mi-am cântat bundiţa nouă/Amintirea-i v-o las vouă”.
Noi o veşnicim prin neuitare.... păstrându-i vie amintirea.
Mulţumim, mulţumim, mulţumim!
(Fan Club Fuego Romania, 21 septembrie 2013)
Fan Club Fuego Romania