FOTO/ N-ai să crezi cum arăta Fuego
când era copil!
Ziarul “Click”, 29 august 2014
Fuego a fost un copil carismatic și iubit de toată lumea. Îi
plăcea să recite poezii, dar cel mai mult iubea muzica. Iată câteva fotografii
de colecție din copilăria artistului!
Paul Surugiu alias Fuego s-a născut la Turda în 1976. A
absolvit Şcoala Populară de Artă, secţia canto, la Cluj-Napoca, apoi Facultatea
de Teatru-clasa la profesoara Adriana Piteşteanu. Mai are o specializare: music
hall, la clasa compozitorului Marius Ţeicu. A mai făcut cursuri de canto
cu George Grigoriu şi Petre Găluşanu, mentorii săi pirituali, cărora le poartă
o vie recunoştinţă. ”Ei m-au desluşit, m-au înţeles, au ştiut să mă lase
să cresc fără să mă umbrească, au crezut în mine”, spune Fuego.
Este: meticulos, obiectiv, perfecţionist, dar consider
că are un spirit critic exagerat. Mai multe despre artistul nostru în interviul
de mai jos, publicat pe pagina sa oficială.
”În continuarea clasicului CV, eu cred că un interviu recent
mă deconspiră şi vă oferă posibilitatea să mă citiţi ca pe o carte deschisă”, susține
artistul.
Care este ideea ta de fericire pământeană?
Să iubeşti şi să fii iubit, cu toate suferinţele ce decurg
din aceasta, luminând astfel partea cea mai frumoasă din noi.
Ce ar avea oamenii de învăţat de la tine acum?
Să înveţe să lase pe chipul lor să înflorească un zâmbet, ca
o armă împotriva răului şi urâtului din jur. Este darul pe care-l pot oferi
aproapelui meu. Să fie senini, inocenţi, în sensul purităţii
intenţiei. Candoarea să fie ţinta predilectă, mereu pusă la rană şi mereu
renăscută.
Ai ceva ce regreţi?
Se spune că “e mai bine să regreţi ceva ce ai făcut,
decât ce n-ai făcut”. Există foarte mulţi oameni care au însemnat ceva
pentru mine şi regret că nu am avut mai mult timp să-i înconjor cu afecţiune.
Regret că nu i-am spus tatălui meu, ori de câte ori aş fi avut ocazia, cât de
mult l-am iubit şi admirat. Am remuşcări că l-am pierdut prea repede.
Întotdeauna am umblat prin lume cu teama asta şi, din nefericire, l-am
pierdut.
Ce te sperie?
Penibilul, ridicolul, întunericul, viitorul României,
indiferenţa oamenilor, răutăţile gratuite, boala. Mă tem de ceea ce sfârşeşte
întotdeauna prin a ne lăsa singuri.
Ţi-e dor de...
De bunica mea Stratenia, cea mai bună bunică din lume şi de
înţeleptul meu tată. A rămas un gol care se va umple cu siguranţă într-o zi,
printr-o regăsire într-un alt timp, într-o altă dimensiune.
“Fără iubirea şi voinţa lui Dumnezeu am fi forme fără
conţinut.”
Eşti credincios?
Toţi suntem credincioşi. Empatia, condescendenţa, prietenia,
respectul cred că sunt, într-o anumită măsură, forme ale pietăţii, iar pietatea
reprezintă o mare valoare religioasă. Credinţa îţi da puterea de a merge
înainte, alături de cei la fel ca tine. Dumnezeu există în fiecare din noi, dar
uneori îl îngropăm atât de adânc, încât mergem să-l căutăm în alte locuri. “Dacă
Dumnezeu nu există si eu cred in El, nu pierd
nimic, insa dacă El există si eu nu cred, atunci am pierdut totul...”
Cât de competitivă e viaţa pe scenă? Mă refer la concurenţa
propriilor colegi… Te-ai lovit de ostilitatea cuiva?
Eu mă consider un privilegiat, ferit de confruntarea cu
orgolii şi ambiţii inutile, de invidii şi vanităţi nocive.
O vedetă pare că trăieşte într-o lume specială, însă ştim cu
toţii că până şi o persoană publică, aparent răsfăţată de soartă, are zile
proaste. Ce anume îţi poate strica o zi?
Tristeţea cuiva drag, când nu reuşesc să mă fac înţeles,
când dispare, măcar şi secvenţial, motivaţia de a continua, când mă simt minţit
şi nu pot reacţiona.
Dacă ai mai avea doar o zi de trăit….
Mi-aş cere iertare de la toţi cei cărora le-am greşit c-un
strop de tristeţe, m-aş pierde în Disneyland, aş cânta în duet cu Alla
Pugaciova pe o scenă grandioasă, într-o sală neîncăpătoare pentru fericirea
mea… Să… dar asta chiar nu e posibil. Dar totuşi, nu încă, mai am atâtea de
făcut şi de spus…
Ce anotimp iubeşti mai mult?
Iarna, pentru că e mai aproape de ideea de om, pentru
puritatea zăpezilor.
Ce nu ai putea ierta niciodată unei femei?
Nesinceritatea, duplicitatea, infidelitatea, deoarece
răneşte demnitatea, devastează, distruge încrederea şi stima de sine. Şi atunci
se face trist şi zadarnic în jur şi în noi. A face compromisuri înseamnă “a
muri puţin, înseamnă a fi condamnaţi pe vecie la irevocabile tristeţi şi
însingurări fără de apel.”
Dar unui bărbat?
Violenţa fizică şi verbală, insensibilitatea, orgoliul
exacerbat.
Care este parfumul tău preferat?
Cartier - Declaration.
Dacă ai câştiga la loto, ce ai face cu banii?
Aş călători. Oriunde în lumea asta. Sunt atât de multe
locuri şi lucruri de văzut, încât nu-ţi ajunge o viaţă.
Aş construi, în memoria bunicii mele care mi-a insuflat
credinţa, o biserică mică, albă, inundată de flori, pe o colină însorită,
mirosind a tămâie şi busuioc. Poate într-o astfel de biserică mi-ar fi plăcut
să slujesc, dacă opţiunea mea finală ar fi fost teologia.
Ce pasiuni ai? Ce alte domenii te-ar interesa?
Lectura, teatrul, filmul, călătoriile.
Psihologia – ar însemna o mai bună cunoaştere de sine,
încercând, fără a deveni obsedat de autocontrol, să mă desluşesc spiritual.
Ce dorinţă neîmplinită ai?
Să salvez lumea. Dar nu abandonez proiectul.
Pe cine dispreţuieşti cel mai mult?
Pe Paul atunci când e urâcios, intolerant, cârcotaş, egoist.
Şi mai ales atunci când o face pe-a vedeta. Dar mă tratez.
Cel mai prost obicei pe care-l ai?
Devastatul frigiderului la ore târzii din noapte, cu lumina
stinsă, ca să nu mă simt vinovat, lipsa efortului fizic, nopţile pierdute în
faţa calculatorului.
Sub ce formă ai reveni pe Pământ într-o viaţă viitoare?
Sub forma unui porumbel de un alb imaculat, bland şi
aducător de pace. Am acasă nişte porumbei superbi, care au fost vedetele
spectacolelor din turneul naţional "Până la lacrimi mi-e dragă
viaţa".
De ce obiect nu te desparţi?
Din păcate, de telefonul mobil. Este un rău necesar, deşi ar
fi şi primul obiect pe care, uneori, l-aş arunca.
Ai tabieturi sau superstiţii?
Am destule ciudăţenii, ca orice om. Involuntar, se creează
anumite reflexe, condiţionări, care pot deveni uneori manii, alteori obişnuinţă
şi atunci încep să ne caracterizeze.
Eşti frumos şi celebru. Bogat eşti?
Nu pun preţ pe partea exterioară. Am considerat că trebuie
să cultiv frumuseţea şi să o îngrijesc înăuntrul meu. Ce se vede în exterior e
tributar trecerii anilor. Celebritatea este un prieten fals. Consider că sunt
un om bogat. Averea mea o reprezintă familia şi prietenii mei, mult mai mulţi
şi mai devotaţi decât aş merita, deşi Grigore Vieru spunea “să ai un
prieten în familie, unul în ţară, unul în lume şi unul în cer. Mai mulţi numai
Dumnezeu poate avea. Suntem un amestec ciudat de stări şi de lucruri: trădăm
plângând şi râdem trădând”.
Ce emisiune ţi-ar plăcea să prezinţi?
Remember - valori ale scenei româneşti.
Care au fost cele mai fericite momente ale vieţii de până
azi?
Câteva călătorii pe care le-aş fi continuat, în aceeaşi
companie, până la capătul lumii.
Dacă ai rămâne pe o insulă pustie, care ar fi cele cinci
cărţi, cinci filme şi cinci oameni pe care i-ai dori lângă tine?
Biblia, Taina care mă apară (Grigore Vieru), Cartea Cărţilor
(Adrian Păunescu), orice volum din Paler, Jules Verne (ajutându-mă să-mi
păstrez inocenţa).
Albă ca Zăpada, Pianistul 1900, Campionul, Conferinţele lui
Radu Beligan, Conferinţele lui Dan Puric.
Alegerea cu privire la oameni ar fi mai grea. Fiecare are
ceva de arătat, ceva ce poţi admira, ceva ce te poate marca şi modela. Şi-apoi,
dacă am fi cinci oameni, insula n-ar mai fi pustie.
Care este secretul succesului?
Cred că este o combinaţie între multă muncă, consecvenţă,
răbdare şi noroc. Odată ce ai şansa, nu poţi rămâne în urmă, trebuie să dai
totul şi să profiţi din plin. Trebuie să ai încredere în talentul tău şi în
tine şi să nu încerci să intri într-o competiţie în care nimeni nu câştigă.
Vreau să fiu cea mai bună versiune a mea.
Ce tablouri s-ar putea asorta muzicii tale?
Pentru genul pop-Sabin Balaşa, iar pentru cel etno-Nicolae
Grigorescu.
Care este lucrul care îţi face cea mai mare plăcere în
timpul liber?
Să gătesc. Am învăţat asta de la tata. Îmi place să-mi
surprind prietenii cu tot felul de reţete inedite. Şi poate de aceea obiectivul
meu de a-mi păstra silueta nu poate fi o prioritate.
Ce şotii făceai în copilărie?
Cu siguranţă, pictam pereţii.
Memoria ta mai păstrează jocurile copilăriei?
Marile mele distracţii erau poveştile dramatizate ascultate
la pick-up sau la teatrul radiofonic. Mai târziu, acestea s-au transformat în
piese de teatru pe care le regizam şi ai căror actori erau copiii din cartier.
În curtea blocului aveau loc adevărate spectacole. M-a fascinat şi lego pentru
că puteai să creezi şi să recreezi la infinit.
Dacă ai fi un sportiv de performanţă, cine ai dori să fii?
Poate Nadia Comăneci, pentru că este primul nume românesc
care a rămas în memoria lumii şi primul sportiv care a bulversat afişajul la
Olimpiadă. Poate Lucian Bute, a cărui modestie e o emblemă. Respect şi admir
toţi sportivii, pentru că fiecare medalie pe care o primesc înseamnă o bătălie
câştigată în lupta lor permanentă cu condiţia umană.
Ce personalitate istorică admiri?
Ştefan cel Mare şi Sfânt căruia îi datorăm o statuie în
fiecare oraş al Moldovei şi Nicolae Iorga, un patriarh al culturii române. Nu
întâmplător, ci în semn de preţuire, am filmat dvd-ul pe versurile maestrului
Grigore Vieru, "Mi-e dor de tine, mamă" la Casa Memorială "Nicolae
Iorga" de la Vălenii de Munte.
Postat de:
Fan Club Fuego Romania
29 august 2014
