ULTIMELE NOUTATI
GridList

FUEGO - "Cântecul lui Dan Spătaru, resursa continuităţii mele în slujba artei", 15 septembrie 2013

FUEGO - "Cântecul lui Dan Spătaru, resursa continuităţii mele în slujba artei"


"Există perle, bijuterii, ce fascinează prin forma lor sublimă, desăvârşită prin arta adevăraţilor maeştri. Dan Spătaru este unul dintre aceştia, un spirit care a însufleţit materia, şlefuind-o prin frumuseţea cântului şi timbrului său, o „comoară” care trăieşte şi rodeşte peren, învingând anii, ca o rădăcină împământenită în trupul acestui neam.

În căutarea acelui ideal care m-a ajutat să ating noi şi noi înălţimi, cântecul său a rezonat ca un ecou în inima mea, m-a fascinat şi m-a inspirat, regăsindu-mi, prin el, resursele continuităţii mele în slujba artei.

 Ca o bucurie în peisajul sufletului meu, printr-un algoritm al destinului, curând mă voi afla din nou pe scena Casei de Cultura a Sindicatelor “Lucian Grigorescu” din Medgidia, la cea de-a VIII-a ediţie a festivalului naţional de muzică uşoară românească "Dan Spătaru",  răspunzând, astfel, cu respect şi responsabilitate chemării maestrului. Voi susţine un recital în prima seară a festivalului, pe care vreau să-l dedic acestuia şi, binenţeles, publicului prezent.”
(Paul Surugiu - Fuego)


În perioada 4 - 6 octombrie 2013 se va desfăşura, la Casa de Cultura a Sindicatelor “Lucian Grigorescu” din Medgidia, ediţia a VIII-a a festivalului naţional de muzică uşoară românească "Dan Spătaru".

FUEGO, Silvia Dumitrescu, Lora, Stela Enache, Pavel Stratan, Aliona Moon şi Antonia sunt artiştii care vor susţine recital pe scena festivalului.

FUEGO, Silvia Dumitrescu şi Lora în prima seară de concurs (04 octombrie 2013 - începând cu ora 22.30), Stela Enache şi Pavel Stratan, în a doua seară de concurs (05 octombrie 2013), iar la seara de gală (06 octombrie 2013) vor cânta Antonia şi Aliona Moon, cea din urmă deţinătoarea unuia dintre trofeele festivalului.

Cele trei seri de festival vor fi prezentate de Octavian Ursulescu, iar concurenţii vor cânta acompaniaţi de orchestra condusă de Ionel Tudor. Organizatorii festivalului sunt Consiliul Local, Primăria Medgidia şi Casa de Cultură “Lucian Grigorescu” din localitate. 
(Sursa: Top Românesc) 


 Cântecul lui Dan Spătaru, ca un torent alb de pescăruşi…

„Cine sunt eu?
M-am întrebat adesea
În drumul către casă
Când peste focul scenei
Cortina iar se lasă?!”

 
Pe 8 septembrie 2004, Dan Spătaru a trecut, discret, în umbra inimii nemărginirii şi eternităţii, lăsând amintirea. Legendele nu se sfârşesc niciodată, doar se rescriu cu literele veşniciei atunci când ele pleacă în nevorbire şi necuprindere! A tăcut un glas nerepetabil al muzicii uşoare româneşti, dar va rămâne o permanenţă pentru memoria afectivă a românilor. Ei îl vor revedea şi auzi mereu, în torentul alb de pescăruşi de la ţărm, în vuietul mării, în foşnetul întinselor cuverturi de stuf, în răsunetul chitărilor, al alămurilor fanfarei, în chiotul şcolarilor cu flori presate în abecedare şi cu penare pline de vise, în plânsul viorilor…! Dorul, speranţa, dragostea, trădarea, uitarea, s-au aşternut în cântecele lui Dan Spătaru şi s-au dăruit, rămânând nepierdute! Ele răsună şi azi prin şirurile de vii din podgoriile dobrogene, sărută marea, Dunărea, şi sufletul românilor!



Dan Spătaru a trăit totul profund, a consumat iubirile pe loc şi total, pentru că din iubire nu se pot face provizii în cămară. Nu a gustat iubirile, dar cu sensibilitate, cu bun simţ şi cu simţul inimii! Cântecul l-a glăsuit în comuniune sufletească şi afectivă cu publicul, atât cel ascultător de melodie îmbălsămitoare, caldă, vălurită liric şi mângâietor ca o violă, cât şi cel care lipea bancnotele pe frunţile lăutarilor ce înfierbântau în cârciumi ţambalele. Dan Spătaru a găsit drumul sacru spre oameni: cântecul pentru inima lor! A pendulat continuu între raza intrasubiectivă şi oameni, predându-se statornic preferinţelor de melodie ale lor. Nu a trăit niciodată într-un univers gol, secat de pulsul dinamic al vieţii, într-un univers inafectiv, respectul şi dăruirea pentru public fiind ţinta lui asumată.


Dan Spătaru nu poate fi regăsit în detalii biografice. Aceasta-i o formă de analiză epuizată, dar cântecul său e o apă inepuizabilă, care se bea ca la o secetă. Studierea fragmentară a vieţii lui l-ar decupa de realitate, ar construi variante testabile, pe baza unor termeni normativi. Dar, Dan Spătaru este Dan Spătaru, prin muzicalitatea glasului său care multă vreme de acum încolo, sau poate niciodată, nu se va mai plăsmui. E greu de gândit cum ar fi fost cântecul românesc fără Dan Spătaru. E greu de căutat şi de găsit ipoteze pentru o muzică românească fără Dan Spătaru, deoarece el nu se putea să nu fie, dacă au fost marea şi Dunărea şi munţii şi câmpiile dobrogene, vântul în mlăzile sălciilor, şi scânteile soarelui pe rubinul podgoriilor, şi zăpada cernută pe ţară, ca gândurile pe fruntea lui, şi ploaia răpăind, rece şi întunecată ca supărarea, şi iubirile arse scrum, şi dorurile încenuşate de părăsire, şi dragostele mari…!



Orchestrator al propriei vieţi, Dan Spătaru şi-a trăit-o până în adânc şi de la un capăt la celălalt. I-a băut tumultul, i-a stors toate clipele, nu i-a lăsat niciuna risipită! În 1972, la Teatrul Fantasio din Constanţa a cunoscut-o pe Sida, o tânără balerină care a pus stăpânire pe inima lui. S-au căsătorit şi au fost de atunci alături, în toate clipele, până când Dan Spătaru s-a stins! Au împreună pe fiica lor Dana. Dacă vor fi existat vreodată, cele mai mici umbre, ea a fost rechemătoare a speranţei ca o oglindă care ricoşează soarele pe frunţile de gheaţă ale norilor! În toată cariera sa artistică a lansat nenumărate şlagăre, ce nu se vor uita. După o viaţă petrecută sub lumina reflectoarelor. Dan Spătaru a murit dincolo de văpaia lor, la primele ore ale unei dimineţi de 8 septembrie 2004.


Prin cântecul său, Dan Spătaru a aşternut praf de ametist pe cerul muzicii uşoare româneşti, a arătat că neîndoielnic, în talazuri de nisip sunt pulberi de diamant, că în adâncuri de crame sunt mistere, în lacrimă vise! A plecat cu un zâmbet în colţul gurii, care s-a prefăcut că tace! Fără Dan Spătaru, timpul pare să aibă ipoteze ilogice…! El a ocrotit muzica în puritatea ei, care nu poate fi cercetată diacronic, deoarece nu are metamorfoze de variante. Viaţa lui Dan Spătaru a fost şi a rămas până la ultimul ei prag, aceeaşi, iar cântecul i-a fost habitat, nu depozitar al contrafacerilor ieftine. Dan Spătaru nu a urmărit niciodată adaptarea omului cu muzica într-un raport inversat, simţind şi având credinţa că muzica a condiţionat dintotdeauna sufletul şi i-a asigurat supravieţuirea. De aceea, nu a interpretat niciodată cântece secunde, artificializate! O vizibilă aspiraţie a omului bun, iar artiştii nu sunt altfel decât buni, este aceea de a transmuta spiritul său, lumii din jur, departe de a fi un simplu „dat”, ci un testament foarte atent aspectat în profunzime. La nimeni nu s-a cristalizat cu mai multă putere şi intensitate acest sentiment, ca la Dan Spătaru. De aceea, cântecul său nu se va deconecta ci va fi regenerator şi în timpul care îi urmează existenţei sale fizice finite.

Neridicând privirea din pământ decât spre soare sau spre bolta înstelată, atunci când vorbeşte despre Dan Spătaru, pătruns de taina chemării siderale, de aspiraţia spiritului uman la întâlnirea cu steaua idolului său, Fuego mărturiseşte:„Dan Spătaru era, pur şi simplu, un miracol. Popularitatea de care se bucura i-a asigurat locul între exponenţii unei generaţii europene de artişti, alături de Adamo sau Gianni Morandi… A slujit cântecul patruzeci de ani şi a lăsat în urma lui un tezaur muzical. Îşi alegea numai piesele care deveneau ulterior şlagăre, dărâma orice zid dintre public şi scenă, dând frumuseţe vieţii prin puterea harului şi dramului de dumnezeire! Trubadurul dragostei, picurând stropi rourali de iubire şi fericire, a oferit tuturor ceasuri de rară încântare sufletească. În ce mă priveşte, spune Fuego, m-a făcut să mă regăsesc în muzica sa. Am fost onorat să îmi dea spre interpretare şlagărul „Chitara mea”. 


Cu un surâs ascuns, neironic, frumos, uşor timid, m-a avertizat că îmi încredinţează piesa doar dacă o interpretez mai bine decât el. A fost o provocare. M-am străduit să nu-l dezamăgesc. Cântecele lui Dan Spătaru sunt un crâmpei din sufletul românilor. Ele oglindesc iubirea, prietenia şi candoarea, tandreţea şi rafinamentul expresiei, simbioza elegantă şi necondiţionată între interpret, compozitor şi autorul versurilor, sunt bijuterii melodice cu lustru şi ieri, şi azi, şi mâine, pe salba neantului. Dan Spătaru a semănat cu iubire câmpia din noi şi a rodit harul său în lume. Era fermecător, cânta magic, sensibil, trăia cântecul. Scena era pentru el un templu. A fost romantic, şarmant, un lord de o eleganţă care impunea respect, un artist de incontestabilă valoare. Atrăgea publicul, ca o lumină în noapte, către care zboară fluturii, dar era blând, modest şi demn. Era un menestrel autentic, dominând scena cu personalitatea sa, cu o fantastică expresivitate, era îndrăgostit iremediabil de muzică şi de frumos. A fost un magician al şlagărelor, ce iubea adevărul, oamenii şi marea, radiind în jurul său iubire şi încredere; pentru mine, spune Fuego, a fost un profesor de cântec, un idol de la care am înţeles că la început a fost muzica şi apoi cuvântul, că poezia coboară prin cântec şi că adevăratul artist este nemuritor”.


Între cântecele lui Fuego, nu mai puţin consubstanţiale lumii romantice, melodia „Chitara mea” este un veritabil argument al mărturisirilor acestora. Includerea piesei lui Dan Spătaru, în repertoriul lui este o imanenţă a legendei în real, devenind în posteritate simbol al rezistenţei cântecului magic, factor de legătură şi unire a frumuseţilor adiacente de ieri, de azi, de mâine. Desigur, Fuego nu este singurul care poate face să transpară în continuitate cântecele lui Dan Spătaru. El, însă, receptează mult din valorile tonice vitalizante care, preluate de un alt glas şi un alt spirit, pot aluneca în subteranele muzicii nevrozante semnalabilă în ceea ce începe să aibă audienţă cu efect degradant, de interferenţă cu spaţiul kitsch-ului. O proliferare devenită colectivă a acestei muzici bolnave nevindecabil, nu trebuie să îşi îndrepte tirul spre cântecele lui Dan Spătaru, niciodată…! 

Aurel V. Zgheran 
Sursa: Radio Iasi 
Read more »

FUEGO - "Iubirea este cheia vocaţiei mele...", 13 septembrie 2013

FUEGO - "Iubirea este cheia vocaţiei mele..."


Publicul meu are o singură inimă, care arde întru iubire, mă cuprinde într-un suflet şi mă înalţă în taina fericirilor. Iubindu-mi publicul, mă dăruiesc pe mine, cu totul...

Iubesc muzica cu patimă şi, pentru voi, o cultiv cu trudă. Ea este calea strălucitoare prin care vă împărtăşesc minunile vieţi...


Prin vocea armonioasă a creaţiei mele, muzica devine refugiul universal al sufletelor sensibile, o vibraţie a iubirii în portativul inimii voastre... Limbajul sufletului meu e muzica, o stenografie a emoţiei, prin care deschid porţile raiului.

De-ar fi să fac un bilanţ clar al lucrurilor ce mă emoţionează zilnic, în fruntea listei s-ar afla, cu siguranţă, pe lângă muzică şi teatru, zâmbetul oamenilor, al celor dragi, bucuriile pe care aceştia mi le dăruiesc constant şi lumina din ochii celor ce îmi urmăresc şi apreciază activitatea. Pentru ei îmi port paşii în viaţă, alergându-mi destinul prin tabloul artei.


 Nu există bucurie şi împlinire mai mare decât aceea de a ştii că munca ta, că pasiunea şi intensitatea pe care le consumi în a contura fracţiuni artistice, sunt admirate, împărtăşite şi iubite de cei ce percep la adevărata valoare sunetele reale şi complexe, exprimându-se prin intermediul fascinantelor trăiri conturate de muzică.

Publicul mi-a oferit şansa de a avea acces liber la imaginaţie şi de a o folosi fără nicio restricţie. Încercând să-mi menţin echilibrul pe sârma încinsă a timpurilor, publicul mi-a dăruit libertatea de a crea şi a-mi exprima creaţia, sincer şi curat, reuşind, împreună, să legăm frumosul de absolut.


Pentru mine, publicul reprezintă totul. Pentru ei realizez fiecare proiect şi credeţi-mă, nu există o satisfacţie mai măreaţă decât aceea de a ştii că muzica ta, că visele şi idealurile tale au un scop precis. Publicul mă ajută să evoluez, iar asta mă responsabilizează.


Consider că sunt un om bogat, tocmai pentru că averea mea o reprezintă familia şi prietenii mei, cu care îmi irosesc cu folos şi plăcere clipele, mult mai mulţi şi mai devotaţi decât aş merita, deşi Grigore Vieru spunea: “să ai un prieten în familie, unul în ţară, unul în lume şi unul în cer. Mai mulţi, numai Dumnezeu poate avea. Suntem un amestec ciudat de stări şi de lucruri: trădăm plângând şi râdem trădând.


Din imensa poartă către răsărit, oamenii aplaudă arta şi o percep ca fiind o bucată din inima lor, atârnată de o voce, cuprinsă într-o filă de poem nemuritor, ce se scrie, cu litere de-o şchioapă, în tomul românesc, în lumea aceasta plină de contraste şi prejudecăţi.

Firescul, naturaleţea şi bunul simţ, decenţa, timbrul vocii şi starea pe care o transmit cântând, e o încărcătură emoţională care atinge inimi. Şi-atunci sunt fericit. Cred că sinceritatea şi respectul faţă de public constituie cheia succesului. Singurul gând este să nu îi dezamăgesc. E plăcut să ştii că ai ceva în comun cu atâţia oameni, ceva atât de sensibil cum e un cântec. Le mulţumesc tuturor. Vreau să fiu sănătos ca să mă pot dărui în continuare celor care mă iubesc şi au nevoie de mine.


Găsesc în fiecare moment câte o bucurie, câte un motiv pentru a merge efectiv mai departe, într-un spaţiu haotic, în care spiritul e perimat, iar arta ocupă un loc din ce în ce mai îndepărtat.



Cu ajutorul vostru, al admiratorilor mei, şi pentru voi efectiv, mă străduiesc să mă menţin aşa cum mă perceţi voi şi să fiu cu fiecare reprezentaţie şi proiect, mai bun, mai performant.


Vă mulţumesc, aşadar, pentru susţinere şi pentru gândurile voastre pozitive, pentru apreciere, pentru toate mesajele şi urările şi pentru faptul că sunteți cu mine în fiecare clipă, împlinindu-mi armonios misiunea şi implicit pe mine, căci doar pentru voi, publicul meu, construiesc fiecare filă a parcursului meu.

 Cântecul meu fie-vă alinare!

Paul Ciprian Surugiu - FUEGO
13 septembrie 2013



Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!...
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!...
( Ion Minulescu - „A XI-a poruncă”)
Fantezia muzicală şi magia, create de Fuego pe scenă, în cânt, grai şi vers de dor, completate prin inspiraţie şi romantism, nu fac decât să îmbogaţească şi să împlinească, pe deplin, actul artistic al aceluia care este pentru noi dragoste şi alinare.
Contopindu-ne cu muzica şi versul interpretului, ne resfrângem în trăiri şi sentimente, lacrimi şi emoţii, zâmbete şi nostalgii, trecut, prezent şi noi începuturi. (Fan Club Fuego Romania)


Fan Club Fuego Romania
Read more »

FUEGO – Recital la Festivalul International de Muzica Usoara “Dan Spataru”, Editia a VIII-a, 04 Octombrie 2013, ora 22.30, Medgidia

Au fost stabiliţi artiştii care vor susţine recital pe scena Festivalului Internaţional de Muzică Uşoară “Dan Spătaru”, Ediţia a VIII-a, 04-06 octombrie 2013


Au fost stabilite recitalurile la Festivalul Internaţional de Muzică Uşoară “Dan Spătaru”, care va avea loc anul acesta în perioada 04-06 octombrie. FUEGO, Silvia Dumitrescu, Lora, Stela Enache, Pavel Stratan, Aliona Moon şi Antona sunt artiştii care vor susţine recital pe scena festivalului.

FUEGO, Silvia Dumitrescu şi Lora în prima seară de concurs (04 octombrie 2013 - începând cu ora 22.30), Stela Enache şi Pavel Stratan, în a doua seară de concurs (05 octombrie 2013), iar la seara de gală (06 octombrie 2013) vor cânta Antonia şi Aliona Moon, cea din urmă deţinătoarea unuia dintre trofeele festivalului.


Cele trei seri de festival vor fi prezentate de Octavian Ursulescu, iar concurenţii vor cânta acompaniaţi de orchestra condusă de Ionel Tudor. Organizatorii festivalului sunt Consiliul Local, Primăria Medgidia şi Casa de Cultură “Lucian Grigorescu” din localitate.

Sursa “Top Romanesc”
09 Septembrie 2013

Fan Club Fuego Romania
Read more »

Fuego, premiat la “Salonul Internaţional de Carte”, Chişinău, 2013

Fuego, premiat la “Salonul Internaţional de Carte”, Chişinău, 2013

Diploma primită de Fuego la "Salonul Internaţional de Carte", Chişinău 2013

Se potriveşte ca muzica să aibă o tainica legătură cu versul, iar emoţia unui cântec special reprezintă contopirea acestor două mirări. Nu putem însa omite că mesajul este conferit de cuvânt. Acel cuvânt care transmite, care completează şi desăvârşeşte muzica.

O astfel de legatură s-a creat şi între maestrul Grigore Vieru şi artistul Fuego. Creaţiile celui dintâi au conferit sens şi substanţă muzicii atât de sensibile promovate de cel din urmă. Trei ani de colaborare au existat între cei doi, iar rezultatul acestora se regăseşte în volumul “TESTAMENT”, o carte mărturie, cu o prezentare şi un concept complex, într-un regal al poeziei şi excelenţei.

Fuego şi Grigore Vieru

La începutul acestei săptămâni, în cadrul “Salonului Internaţional de Carte 2013”, ediţia a-XXII-a,  desfăşurat la Chişinău, volumul “TESTAMENT” a primit unul dintre cele mai importante premii, fiind în competiţie cu alte cărţi speciale din cele 18 ţări participante.

Este vorba despre distincţia “ARTA CĂRŢII”, aceasta fiindu-i acordată lui Fuego pentru iniţiativa sa admirabilă, precum şi Asociaţiei Culturale “REGAL D’ART” pentru conceptul unic, pentru prezentare, calitatea execuţiei, conţinut şi aspect. Premiul a încununat şi a confirmat valoarea culturală a colecţiei, reuşind să demonstreze că opera maestrului Grigore Vieru este vie, militează pentru frumos şi pentru înalt.

Lucia Olaru Nenati, prezentând volumul "TESTAMENT", ridicând diploma "ARTA CĂRŢII" în cadrul manifestării de premiere a tuturor volumelor lansate la târg

Diploma a fost înmânată scriitoarei Lucia Olaru Nenati, un spirit artistic desăvârşit, prietenă a poetului Grigore Vieru, precum şi a lui Fuego. Ea a rostit câteva cuvinte emoţionante cu privire la relaţia sa cu maestrul, la simplitatea şi genialitatea acestuia, precum şi impresii apreciative despre cartea “Testament”.

Manualul de poezie “TESTAMENT”, editat şi lansat de Asociaţia Culturală “Regal d’art” cuprinde toată opera lui Grigore Vieru, scrisă în ultimii trei ani de viaţă pentru cel căruia i-a fost mentor şi formator, Fuego.

Coperta cărţii "Testament pentru Fuego"

Întreaga comoară, de cântec şi uimire, de vers pasionant şi idei ce incendiază constant conştinţa, aduce în prim plan creaţiile din ultimele clipe de jertfă pentru artă ale poetului, dedicate cu nobleţe şi sinceritate celui care i-a descoperit, asimilat şi apoi împărtăşit, cel mai elocvent, atingerea de geniu, celui pe care la considerat ca pe fiul său, Paul Surugiu. Această ediţie a fost editată în colecţia „Regal de poezie” şi este dedicată bibliofililor, cuprinzând înlăuntrul său un mănunchi de artă şi esenţă, de frumuseţe şi poezie.

Fuego la festivitatea de lansare a cărţii în cadrul 
''Festivalului Grigore Vieru 2012", desfăşurat la Iaşi

Cartea a fost prezentată pentru prima dată public anul trecut, în cadrul manifestarii de decernare a “Titlului de Artist al Poporului Republicii Moldova” lui FUEGO, pentru meritele sale aduse culturii, artei şi valorilor româneşti. Atunci, artistul a prezentat şi oferit cartea preşedintelui Basarabiei, Nicolae Timofti.

Iată ce afirma Fuego cu privire la decernarea acestei distincţii:
“Sunt onorat să primesc un astfel de premiu, cu atât mai mult cu cât el este destinat unui volum de cinste pentru memoria şi opera mentorului meu, nenea Grig, o lucrare de artă înnobilată cu poeme de lumină, un cântec pentru cei nesinguri, dezvăluind “Taina care mă apără”, poezia muzicii şi muzica poeziei.

Fuego dând autografe

Meritele nu îmi aparţin, ele îndreptandu-se către cei ce au realizat cartea, în schimb sunt fericit să ştiu că misiunea mea, aceea de a promova în continuare idealul, gândurile şi minunile maestrului, are ecouri puternice. Am făcut legământ pentru a duce mai departe opera sa, iar acum pregătesc tuturor o surpriză.

Fuego la  Festivalul Internaţional de Poezie "Grigore Vieru", ediţia a IV a, 
unde a primit "Premiul pentru interpretare" pentru cea mai 
sensibilă interpretare a versurilor maestrului Grigore Vieru

Voi realiza un spectacol de muzică şi poezie, denumit sugestiv “TESTAMENT”, în Sala Mică a Teatrului “Alexandru Davila” din Piteşti, în care imaginea va fuziona cu emoţia, cântecul va fi împletit cu versul, iar opera lui Grigore Vieru va fi readusă pe locul pe care îl merită în inima iubitorilor de poezie.”

Articol apărut şi în:
"Jurnalul de Drajna"
http://jurnaluldedrajna.ro/fuego-premiat-la-salonul-international-de-carte-chisinau-2013/

"Moldpres"
http://www.moldpres.md/News.aspx?NewsType=cul

"Libertatea"
http://www.libertatea.ro//detalii/articol/fuego-premiu-salon-de-carte-chisinau-462779.html

"National"
http://www.enational.ro/showbizmonden/monden/salonul-international-de-carte-2013-fuego-premiat-la-chisinau-331679.html/

Fan Club Fuego Romania
Read more »

Incredibil! Fuego a cantat pe un scaun inconjurat de 1.000 de oameni! Indragitul cantaret nu a mai ajuns la scena din cauza multimii si a fost nevoit sa improvizeze pe loc! - Cornelia Ionescu, Wowbiz.ro, 7 septembrie 2013

Incredibil! Fuego a cantat pe un scaun inconjurat de 1.000 de oameni! Indragitul cantaret nu  a mai ajuns la scena din cauza multimii si a fost nevoit sa improvizeze pe loc!

Fuego, în mulţime

Paul Surugiu, alias Fuego, este un cântăreţ foarte îndrăgit de români! Tocmai de aceea, acolo unde vine să susţină un recital se strânge o mulţime de oameni! Uneori, de atâta înghesuială, artistul nu mai ajunge la scena şi improvizează ceva ca să poata fi auzit de fanii lui! La fel s-a întâmplat şi săptămâna trecută, când interpretul a fost nevoit să îşi facă show-ul de pe un scaun, întrucât nu a mai putut ajunge în locul în care ar fi trebuit să-şi ţină recitalul.

Cântăreţul interpretează din mulţime

“Weekend-ul trecut am trăit un lucru inedit. Prezent fiind la o manifestare publică dedicată unei zile de oraş, a trebuit să ajung la scenă prin mulţime. Numai că socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea de acolo. Am fost înconjurat de peste 1000 de oameni, care au venit să cânte şi să se distreze împreună cu mine. Şi pentru că nu puteam înainta, am fost nevoit să rămân în mijlocul lor. Dar asta m-a făcut fericit. Am descoperit ce înseamnă să fii alaturi de cei ce te iubesc şi văd în tine un motiv de fericire. Mai mult, a trebuit la un moment dat să urc pe un scaun şi să cânt, pentru a-i putea vedea pe toţi cei care m-au înconjurat şi mi-au dăruit flori, s-au prins în hore, dansând pe acordurile muzicii mele”, a declarat Fuego pentru WOWbiz.ro!

Artistul s-a urcat pe un scaun ca să poată vedea mulţimea

Paul Surugiu nu a mai putut înainta la scenă din cauza mulţimii

Artistul spune că au mai fost cazuri în care a trebuit să improvizeze pe loc. “Nu sunt însă la prima experienţă de acest fel.  Deseori mi se întâmplă să cânt în locuri atipice, pentru a fi cât mai aproape de cei ce mă inspiră,  mă determină şi mă ajută să merg mai departe. În urmă cu ceva timp, la o manifestare similară, am cântat pe o scenă improvizată din cărămizi de BCA. Acest lucru nu mă deranjează. Cel mai important pentru mine este să transmit publicului toată căldura, respectul şi apreciererea mea. Nu este un detaliu locul în care cânţi, atâta timp cât cei prezenţi sunt acolo pentru tine. Fără public, artiştii nu ar exista. Este o bucurie imensă să vezi cum oamenii trăiesc împreună cu tine fiecare ritm, fiecare notă. Să-i observi că îţi cunosc versurile, cântă cu tine, având o lumina pe chip în momentul în care te văd. Pentru mine, aceasta reprezintă esenţa evoluţiei mele. Probabil că nu aş fi reuşit să mă menţin şi să sărbătoresc, luna aceasta, 20 de ani de activitate dacă nu existau suflete care să vibreze la muzica mea, care să mă asculte, să vină periodic la spectacolele mele, dovedindu-mi, astfel, că mesajele mele nu sunt în zadar!“, a conchis artistul.

Autor:  Cornelia Ionescu
Sursa: Wowbiz.ro

Fan Club Fuego Romania
Read more »

FUEGO şi GRIGORE VIERU - "Două lacrimi gemene ale aceluiaşi destin”, "Limba română, oastea noastră naţională", 03 septembrie 2013

Limba Româna, oastea noastră naţională...
Grigore Vieru: “Lacrimă a limbii române, poezia rourată de lacrimi, în care respiră Limba Română”



"Am răsărit ca poet din frumuseţea, bogăţia şi tainele Limbii Române, careia îi voi rămâne îndatorat până la capătul vieţii...

Limba Română a fost singurul meu mod de a vieţui în Ţara de care am fost despărţiţi.
Limba este comoara cea mai de preţ a poporului şi veghea asupra strălucirii ei nu trebuie să pirotească nicicând.

Tot ce este frumos poartă în sine sămânţa suferinţei şi a jertfei. Vorbesc şi de istorie deoarece ea este strâns legată de Limba Româna. Suferinţelor noastre însă li se adaugă cele ale Limbii, ale istoriei propriului neam şi ale credinţei strămoşeşti, comori falsificate ori şterse, în general, de pe faţa pământului.

Am scris aproape întotdeauna din disperare. Din teama de a nu fi părăsit de „steaua care ne păstrează”: de Limba Română. 

A te lepăda de limba de acasă este ca şi cum te-ai lăsa de harul pe care ţi l-a dat Dumnezeu. 
Mi-am pierdut somnul tot căutând cuvîntul potrivit. Plec zilnic după câştig în minele de aur ale graului matern. Îmi place să declar că mă prenumăr printre cei care se frământă, se zbat în căutarea cuvîntului potrivit, printre cei care tind să lege sănătos verbul în frază, înţelegînd că a vorbi sănătos limba mamei... este o datorie - una dintre cele mai patriotice. Eu nu caut cu tot dinadinsul să aduc ceva nou în cântarea limbii, eu caut să amintesc copiilor, omului şi mie însumi că avem o comoară fără de preţ. 
Este adevărat că există un grai moldovenesc, care mi-e atât de drag, aşa cum există unul muntenesc, bănăţean sau oltenesc. Dar Limba este una singură şi ea se numeşte Română. Să lăsăm mai bine să vorbească cititorii Limbii Române care sunt marii cărturari, scriitori clasici şi moderni, paznici de nădejde la curăţenia Limbii noastre. 

Teza existenţei unei limbi moldoveneşti diferite de limba română este, atunci când e de bună credinţă, o iluzie şi o greşeală, cel puţin extrem de naivă; iar când e de rea credinţă, e o fraudă ştiinţifică. 
Mă puteţi întreba ce legatură are Limba Română cu moldovenii pierduţi în furnicarul global. Are, şi încă una foarte strânsă! Dacă vom fi nevoiţi să părăsim pământul natal cu acelaşi ritm, peste vreo 50 de ani s-ar putea să nu se mai vorbească româneşte pe la noi. 
Ori, tocmai Limba şi religia au ţinut vie fiinţa noastră naţională de-a lungul veacurilor. Gândindu-mă la asta, am uneori clipe de prăbuşire sufletească. 

Mă ridic însă. Altfel, n-aş mai putea scrie. Ştiu că Limba Română la noi nu este altceva decât o candelă plăpândă. Dar marele Shakespeare zicea: “Nu este destul întuneric în tot universul ca să stingă lumina unei plăpânde candele.” Am spus-o de nenumărate ori: sârma ghimpată din fundul grădinii noastre mi-a zgâriat şi îmi zgârie inima. O suport, însă, cu îngăduinţă ştiind că, aidoma Zidului Berlinului, va cădea şi ea atunci când vor dori organismele internaţionale, marile puteri şi, bineînteles, atunci când va vroi poporul să o dărâme. Zidul, însă, dintre noi şi Limba Română trebuie să cadă azi. Nu am nicio îndoială că va cădea în curând. Lacrimi asteaptă la rând, aşteaptă la coadă să strălucească de bucurie în ochii noştri în acea măreaţă zi, când vom fi şi noi în rând cu lumea, cu alte cuvinte, în Europa. Nu poţi intra în Europa cu graniţa în spate.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!" 
(Grigore Vieru) 



În ziua aniversării limbii române, Fuego, singurul interpret din România care a celebrat acest moment, printr-o scrisoare deschisă oferită publicului său, vorbind despre poet, mărturisea emoţionat:

„Mesajul versurilor Maestrului mi-a lăsat drum deschis liniei melodice şi imaginaţiei creative, m-a provocat, mi-a dat aripi... şi aşa s-au născut multe cântece îndrăgite de public, ce au unit armonios valenţele literare cu melosul şlagărului. Volumul „Testament pentru Fuego”, care cuprinde toate poemele Maestrului Grigore Vieru dedicate mie, elaborat cu o prezentare grafică originală de Asociaţia Culturală „Regal d’art”, va fi lansat la "Salonul de Carte" de la Chişinău şi reprezintă un modest omagiu adus părintelui meu spiritual, celui care care m-a considerat ca un fiu, pe care îl regăsesc alături de sufletul meu, plenar, aspaţial, atemporal. Materialul muzical de la sfârşitul cărţii, având imprimată şi vocea Poetului, am ţinut să-l dăruiesc tuturor celor care au înţeles că suntem două lacrimi gemene ale aceluiaşi destin”.

„Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi” - e mărturisirea de pe urmă a Poetului, înveşnicită în piatra funerară.


„Limba este cea mai mare dreptate pe care poporul şi-a făcut-o sieşi.”

„Un poet care şi-a asumat greul unui grai, trecându-l prin inima sa, şi, încărcat de răbdare, înţelepciune şi nouă frumuseţe, îl întoarce semenilor săi... un asemenea poet rămîne-va „suflet în sufletul neamului său” (Ioan Alexandru)”.

Numele lui Grigore Vieru nu va fi înghiţit de uitare. 
El este Limba Română, pentru că i-a scris istoria, apărând-o, prin har şi jertfă, remodelând-o, dându-i o desăvarşire deplină, aşezând-o în rândul celor mai frumoase limbi ale lumii. 
Grigore Vieru este şi va fi atâta timp cât suntem şi vom fi români… 

"Pe ramul verde tace 
O pasăre măiastră, 
Cu drag şi cu mirare 
Ascultă limba noastră. 
De-ar spune şi cuvinte 
Când cântă la fereastră, 
Ea le-ar lua, ştiu bine, 
Din, sfînta, limba noastră." 
(Grigore Vieru) 


Read more »

Monumentul poetului Grigore Vieru a fost inaugurat, “Literatura si arta”, 05 septembrie 2013

Monumentul poetului Grigore Vieru a fost inaugurat


Nu putea fi ales un moment mai potrivit pentru inaugurarea monumentului poetului Grigore Vieru, îndrăgit atât de către micii cititori, cât şi de către adolescenţi şi oameni cu pleata ninsă, decât doar de Ziua Limbii Române, sărbătoare la al cărei drept la existenţă a contribuit considerabil, prin discursuri înflăcărate, prin luare de atitudine în plin regim comunist, dar şi elogiind-o în vers şi dedicându-i ode şi imnuri. Numele lui Grigore Vieru se identifică cu sărbătoarea Limba Noastră cea Română, la care dacă n-ar răsuna versurile sale dedicate limbii, scrisului, neamului, interpretate de Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, în mod sigur ar pierde din farmec, din strălucire. Prin cântecele pe care le-a dedicat Limbii, Scrisului, Neamului Grigore Vieru şi-a durat un monument care răsare în fiecare casă unde acestea răsună, în fiecare suflet îndrăgostit de creaţia sa.

De acum înainte, oricine va intra, din Strada Armenească, în Cimitirul Ortodox Central, va fi întâmpinat de către autorul inegalabilelor versuri dedicate Mamei, Limbii, Neamului, îmbrăcat în haină de bronz prin strădania familiei, care i-a ridicat, în semn de omagiu şi dragoste, un somptuos monument.
Cu ocazia Zilei Limbii Române, dar şi cu ocazia dezvelirii monumentului, la locul de veşnică odihnă al poetului, în dimineaţa zilei de 31 august curent, s-au adunat admiratorii versului vierean, cugetărilor sale profunde, izvorâte dintr-o înţelepciune acumulată de-a lungul vieţii, vastei publicistici, în care pleda pentru adevăr, apărând interesele poporului etc., pentru a-i aduce un omagiu, dar şi pentru a fi martori la eveniment.

Cuvinte calde la adresa poetului au rostit preşedintele AŞM, Gheorghe Duca, Ambasadorul României la Chişinău, Marius Lazurca, poetul Nicolae Dabija şi ex-ministrul Culturii Ion Ungureanu. Excelenţa Sa Marius Lazurca a dat citire mesajul Înalt Preasfinţitului Patriarh al României Daniel, expediat cu ocazia sărbătorii „Limba Noastră cea Română”. De asemenea, soţia poetului, doamna Raisa Vieru, a ţinut să vorbească despre calea pe care a parcurs-o monumentul până a ajuns să-şi ocupe locul acolo care-i este predestinat. Iar soborul de preoţi de la Biserica „Sfânta Teodora de la Sihla”, după ce a oficiat un tedeum pentru toţi oamenii de cultură, care acum sălăşluiesc în ceruri, a sfinţit monumentul. Tot aici au răsunat cântece pe versurile poetului, au fost recitate versuri nemuritoare prin vraja pe care o au asupra celor care gustă, care se înfruptă, care se adapă din inestimabila-i operă.

Florile care au acoperit în întregime locul de veşnică odihnă al poetului exprimă dragostea pe care continuă să i-o poarte poporul, semn că nu este uitat, că Grigore Vieru continuă să trăiască în gândurile noastre, în inimile noastre, în conştiinţa noastră.

Articol semnat de Raisa CIOBANU

SĂ NU ŞTERGEM MEMORIA!...

Plecarea subită a poetului Grigore Vieru la cele veşnice a lăsat în inima noastră, a familiei, o durere adâncă, fără urmă de alinare. Acest sentiment de durere l-au simţit şi cei care îl iubesc şi îi apreciază opera – toţi cei ce gândesc şi îşi petrec clipa în spirit românesc, pentru că şi poetul i-a iubit cu toată fiinţa sa, iar în poeziile sale sunt reflectate toate durerile conaţionalilor săi.

Poetul era un liric, însă în vremurile acelea vitrege a scris şi poezii sociale, apărând astfel lucrurile sfinte ale neamului nostru: limba română, independenţa, alfabetul latin, tricolorul… Prin asemenea poezii a devenit în timpul acela un tribun pe baricade.

Nu se uită nici Marea Adunare Naţională la care se cântau „Pentru ea” (limba română), „Răsai” (alfabetul), „Trei culori” interpretate superb de Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. Poetul a lăsat un adevărat tezaur pentru copii: „Albinuţa”, Abecedarul pentru cl. I şi multe poezii pentru cei mici.
În palmaresul său literar se înscriu şi versurile închinate mamei, versuri lirice, aforisme, publicistica ş.a.

Familia, cu pietate, în semn de iubire şi respect i-a ridicat un monument la locul său de veci de la Cimitirul Central de pe Strada Armenească din Chişinău. Autorul acestei opere este sculptorul C. Constantinov, fiul cunoscutului actor Constantin Constantinov. Schiţa monumentului ne-a plăcut, am încheiat un contract ca sculptorul să execute lucrarea în bronz în termenul fixat, însă când urma să-l instalăm, au apărut piedici neaşteptate. 

Imediat după înmormântarea poetului, mi s-a spus că tot ce ţine de îngrijirea, de aranjarea mormântului este „treaba familiei”, şi atunci noi am crezut că suntem liberi în ceea ce ne dorim să facem. Dovadă erau şi mormintele din cimitir care arătau fiecare în felul său… Fiece mormânt este aranjat aşa cum şi-au dorit cei care deţin locurile de veci.

Însă în ceea ce ne priveşte pe noi, am înţeles că nu mai era „treaba noastră”, cum n-i s-a spus la început. Spre regret odiseea monumentului a ţinut aproape doi ani. Într-un final monumentul a fost instalat la mormânt, însă nu după schiţa sculptorului.
Prin acest monument familia şi-a propus să-şi exprime cu pietate iubirea şi respectul faţă de poetul scump şi drag.

Suntem întrebaţi cât costă monumentul. Costă mult: lucrările în interiorul cavoului au fost plătite de Primăria municipiului Chişinău.

Granitul reprezintă o altă sumă, aşezarea granitului pe mormânt – altă plată. Şi fiindcă am vorbit de plată, suma cheltuită va ajunge aproape la două milioane de lei.


Vreau să dau şi numele celor care au contribuit financiar la adunarea sumei respective şi ţin să le mulţumesc din suflet pentru acest gest generos:  

Din România:

Paul Fuego – o mie de euro;
Paul Fuego şi Irina Loghin au colectat de la trei concerte două mii euro;
O româncă din Italia, poeta Geta Tofan de la o biserică din Torino, a donat o mie de euro;

Din SUA – New York: domnii Mărăndici, Caty ş.a.  au donat o mie de dolari.

Din Republica Moldova:
Aparatul preşedintelui raionului Cimişlia;
Banca de Economii din or. Glodeni;
Consiliul Raional Hânceşti;
Consiliul Raional Râşcani;
Consiliul Raional Ialoveni;
Firma Angro-impex;
Primăria or. Soroca;
Orange Moldova.

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „N . Testemiţeanu” din Chişinău, Dl Ion Buga.



În total s-au adunat 57. 837 de lei.

Exprimăm recunoştinţa noastră tuturor!

Raisa VIERU

Articol semnat de „Literatura şi arta”, săptămânal al scriitorilor din Republica Moldova, nr.36 (3549), 05 septembrie 2013 


Fan Club Fuego Romania

Read more »
 
FUEGO - NOUTATI - FAN CLUB FUEGO ROMANIA - Creating Website | Johny Template | Mas Template
Copyright © 2011. FUEGO - "Familia Favorit" - All Rights Reserved
Template Created by Creating Website Published by Mas Template
Proudly powered by Blogger