FUEGO - "Cântecul lui Dan Spătaru, resursa continuităţii mele în slujba artei"
"Există
perle, bijuterii, ce fascinează prin forma lor sublimă, desăvârşită
prin arta adevăraţilor maeştri. Dan Spătaru este unul dintre aceştia, un
spirit care a însufleţit materia, şlefuind-o prin frumuseţea cântului
şi timbrului său, o „comoară” care trăieşte şi rodeşte peren, învingând
anii, ca o rădăcină împământenită în trupul acestui neam.
În căutarea acelui ideal care m-a ajutat să ating noi şi noi
înălţimi, cântecul său a rezonat ca un ecou în inima mea, m-a fascinat şi m-a
inspirat, regăsindu-mi, prin el, resursele continuităţii mele în slujba
artei.
Ca o bucurie în peisajul sufletului meu, printr-un algoritm al destinului, curând mă voi afla din nou pe scena Casei de Cultura a Sindicatelor “Lucian Grigorescu” din Medgidia, la cea de-a VIII-a ediţie a festivalului naţional de muzică uşoară românească "Dan Spătaru", răspunzând, astfel, cu respect şi responsabilitate chemării maestrului. Voi susţine un recital în prima seară a festivalului, pe care vreau să-l dedic acestuia şi, binenţeles, publicului prezent.”
Ca o bucurie în peisajul sufletului meu, printr-un algoritm al destinului, curând mă voi afla din nou pe scena Casei de Cultura a Sindicatelor “Lucian Grigorescu” din Medgidia, la cea de-a VIII-a ediţie a festivalului naţional de muzică uşoară românească "Dan Spătaru", răspunzând, astfel, cu respect şi responsabilitate chemării maestrului. Voi susţine un recital în prima seară a festivalului, pe care vreau să-l dedic acestuia şi, binenţeles, publicului prezent.”
(Paul Surugiu - Fuego)
În perioada 4 - 6 octombrie 2013 se va desfăşura, la Casa de
Cultura a Sindicatelor “Lucian Grigorescu” din Medgidia, ediţia a VIII-a a
festivalului naţional de muzică uşoară românească "Dan Spătaru".
FUEGO, Silvia Dumitrescu, Lora, Stela Enache, Pavel Stratan,
Aliona Moon şi Antonia sunt artiştii care vor susţine recital pe scena
festivalului.
FUEGO, Silvia Dumitrescu şi Lora în prima seară de concurs
(04 octombrie 2013 - începând cu ora 22.30), Stela Enache şi Pavel Stratan, în
a doua seară de concurs (05 octombrie 2013), iar la seara de gală (06 octombrie
2013) vor cânta Antonia şi Aliona Moon, cea din urmă deţinătoarea unuia dintre
trofeele festivalului.
Cele trei seri de festival vor fi prezentate de Octavian
Ursulescu, iar concurenţii vor cânta acompaniaţi de orchestra condusă de Ionel
Tudor. Organizatorii festivalului sunt Consiliul Local, Primăria Medgidia şi
Casa de Cultură “Lucian Grigorescu” din localitate.
(Sursa: Top Românesc)
„Cine sunt eu?
M-am întrebat adesea
În drumul către casă
Când peste focul scenei
Cortina iar se lasă?!”
Pe 8
septembrie 2004, Dan Spătaru a trecut, discret, în umbra inimii
nemărginirii şi eternităţii, lăsând amintirea. Legendele nu se sfârşesc
niciodată, doar se rescriu cu literele veşniciei atunci când ele pleacă
în nevorbire şi necuprindere! A tăcut un glas nerepetabil al muzicii
uşoare româneşti, dar va rămâne o permanenţă pentru memoria afectivă a
românilor. Ei îl vor revedea şi auzi mereu, în torentul alb de pescăruşi
de la ţărm, în vuietul mării, în foşnetul întinselor cuverturi de stuf,
în răsunetul chitărilor, al alămurilor fanfarei, în chiotul şcolarilor
cu flori presate în abecedare şi cu penare pline de vise, în plânsul
viorilor…! Dorul, speranţa, dragostea, trădarea, uitarea, s-au aşternut
în cântecele lui Dan Spătaru şi s-au dăruit, rămânând nepierdute! Ele
răsună şi azi prin şirurile de vii din podgoriile dobrogene, sărută
marea, Dunărea, şi sufletul românilor!
Dan Spătaru a trăit totul profund, a consumat iubirile pe loc şi total, pentru că din iubire nu se pot face provizii în cămară. Nu a gustat iubirile, dar cu sensibilitate, cu bun simţ şi cu simţul inimii! Cântecul l-a glăsuit în comuniune sufletească şi afectivă cu publicul, atât cel ascultător de melodie îmbălsămitoare, caldă, vălurită liric şi mângâietor ca o violă, cât şi cel care lipea bancnotele pe frunţile lăutarilor ce înfierbântau în cârciumi ţambalele. Dan Spătaru a găsit drumul sacru spre oameni: cântecul pentru inima lor! A pendulat continuu între raza intrasubiectivă şi oameni, predându-se statornic preferinţelor de melodie ale lor. Nu a trăit niciodată într-un univers gol, secat de pulsul dinamic al vieţii, într-un univers inafectiv, respectul şi dăruirea pentru public fiind ţinta lui asumată.
Dan
Spătaru nu poate fi regăsit în detalii biografice. Aceasta-i o formă de
analiză epuizată, dar cântecul său e o apă inepuizabilă, care se bea ca
la o secetă. Studierea fragmentară a vieţii lui l-ar decupa de
realitate, ar construi variante testabile, pe baza unor termeni
normativi. Dar, Dan Spătaru este Dan Spătaru, prin muzicalitatea
glasului său care multă vreme de acum încolo, sau poate niciodată, nu se
va mai plăsmui. E greu de gândit cum ar fi fost cântecul românesc fără
Dan Spătaru. E greu de căutat şi de găsit ipoteze pentru o muzică
românească fără Dan Spătaru, deoarece el nu se putea să nu fie, dacă au
fost marea şi Dunărea şi munţii şi câmpiile dobrogene, vântul în mlăzile
sălciilor, şi scânteile soarelui pe rubinul podgoriilor, şi zăpada
cernută pe ţară, ca gândurile pe fruntea lui, şi ploaia răpăind, rece şi
întunecată ca supărarea, şi iubirile arse scrum, şi dorurile încenuşate
de părăsire, şi dragostele mari…!
Orchestrator al propriei vieţi, Dan Spătaru şi-a trăit-o până în adânc şi de la un capăt la celălalt. I-a băut tumultul, i-a stors toate clipele, nu i-a lăsat niciuna risipită! În 1972, la Teatrul Fantasio din Constanţa a cunoscut-o pe Sida, o tânără balerină care a pus stăpânire pe inima lui. S-au căsătorit şi au fost de atunci alături, în toate clipele, până când Dan Spătaru s-a stins! Au împreună pe fiica lor Dana. Dacă vor fi existat vreodată, cele mai mici umbre, ea a fost rechemătoare a speranţei ca o oglindă care ricoşează soarele pe frunţile de gheaţă ale norilor! În toată cariera sa artistică a lansat nenumărate şlagăre, ce nu se vor uita. După o viaţă petrecută sub lumina reflectoarelor. Dan Spătaru a murit dincolo de văpaia lor, la primele ore ale unei dimineţi de 8 septembrie 2004.
Orchestrator al propriei vieţi, Dan Spătaru şi-a trăit-o până în adânc şi de la un capăt la celălalt. I-a băut tumultul, i-a stors toate clipele, nu i-a lăsat niciuna risipită! În 1972, la Teatrul Fantasio din Constanţa a cunoscut-o pe Sida, o tânără balerină care a pus stăpânire pe inima lui. S-au căsătorit şi au fost de atunci alături, în toate clipele, până când Dan Spătaru s-a stins! Au împreună pe fiica lor Dana. Dacă vor fi existat vreodată, cele mai mici umbre, ea a fost rechemătoare a speranţei ca o oglindă care ricoşează soarele pe frunţile de gheaţă ale norilor! În toată cariera sa artistică a lansat nenumărate şlagăre, ce nu se vor uita. După o viaţă petrecută sub lumina reflectoarelor. Dan Spătaru a murit dincolo de văpaia lor, la primele ore ale unei dimineţi de 8 septembrie 2004.
Prin
cântecul său, Dan Spătaru a aşternut praf de ametist pe cerul muzicii
uşoare româneşti, a arătat că neîndoielnic, în talazuri de nisip sunt
pulberi de diamant, că în adâncuri de crame sunt mistere, în lacrimă
vise! A plecat cu un zâmbet în colţul gurii, care s-a prefăcut că tace!
Fără Dan Spătaru, timpul pare să aibă ipoteze ilogice…! El a ocrotit
muzica în puritatea ei, care nu poate fi cercetată diacronic, deoarece
nu are metamorfoze de variante. Viaţa lui Dan Spătaru a fost şi a rămas
până la ultimul ei prag, aceeaşi, iar cântecul i-a fost habitat, nu
depozitar al contrafacerilor ieftine. Dan Spătaru nu a urmărit niciodată
adaptarea omului cu muzica într-un raport inversat, simţind şi având
credinţa că muzica a condiţionat dintotdeauna sufletul şi i-a asigurat
supravieţuirea. De aceea, nu a interpretat niciodată cântece secunde,
artificializate! O vizibilă aspiraţie a omului bun, iar artiştii nu sunt
altfel decât buni, este aceea de a transmuta spiritul său, lumii din
jur, departe de a fi un simplu „dat”, ci un testament foarte atent
aspectat în profunzime. La nimeni nu s-a cristalizat cu mai multă putere
şi intensitate acest sentiment, ca la Dan Spătaru. De aceea, cântecul
său nu se va deconecta ci va fi regenerator şi în timpul care îi urmează
existenţei sale fizice finite.
Neridicând privirea din pământ decât spre soare sau spre bolta înstelată, atunci când vorbeşte despre Dan Spătaru, pătruns de taina chemării siderale, de aspiraţia spiritului uman la întâlnirea cu steaua idolului său, Fuego mărturiseşte:„Dan Spătaru era, pur şi simplu, un miracol. Popularitatea de care se bucura i-a asigurat locul între exponenţii unei generaţii europene de artişti, alături de Adamo sau Gianni Morandi… A slujit cântecul patruzeci de ani şi a lăsat în urma lui un tezaur muzical. Îşi alegea numai piesele care deveneau ulterior şlagăre, dărâma orice zid dintre public şi scenă, dând frumuseţe vieţii prin puterea harului şi dramului de dumnezeire! Trubadurul dragostei, picurând stropi rourali de iubire şi fericire, a oferit tuturor ceasuri de rară încântare sufletească. În ce mă priveşte, spune Fuego, m-a făcut să mă regăsesc în muzica sa. Am fost onorat să îmi dea spre interpretare şlagărul „Chitara mea”.
Neridicând privirea din pământ decât spre soare sau spre bolta înstelată, atunci când vorbeşte despre Dan Spătaru, pătruns de taina chemării siderale, de aspiraţia spiritului uman la întâlnirea cu steaua idolului său, Fuego mărturiseşte:„Dan Spătaru era, pur şi simplu, un miracol. Popularitatea de care se bucura i-a asigurat locul între exponenţii unei generaţii europene de artişti, alături de Adamo sau Gianni Morandi… A slujit cântecul patruzeci de ani şi a lăsat în urma lui un tezaur muzical. Îşi alegea numai piesele care deveneau ulterior şlagăre, dărâma orice zid dintre public şi scenă, dând frumuseţe vieţii prin puterea harului şi dramului de dumnezeire! Trubadurul dragostei, picurând stropi rourali de iubire şi fericire, a oferit tuturor ceasuri de rară încântare sufletească. În ce mă priveşte, spune Fuego, m-a făcut să mă regăsesc în muzica sa. Am fost onorat să îmi dea spre interpretare şlagărul „Chitara mea”.
Cu
un surâs ascuns, neironic, frumos, uşor timid, m-a avertizat că îmi
încredinţează piesa doar dacă o interpretez mai bine decât el. A fost o
provocare. M-am străduit să nu-l dezamăgesc. Cântecele lui Dan Spătaru
sunt un crâmpei din sufletul românilor. Ele oglindesc iubirea, prietenia
şi candoarea, tandreţea şi rafinamentul expresiei, simbioza elegantă şi
necondiţionată între interpret, compozitor şi autorul versurilor, sunt
bijuterii melodice cu lustru şi ieri, şi azi, şi mâine, pe salba
neantului. Dan Spătaru a semănat cu iubire câmpia din noi şi a rodit
harul său în lume. Era fermecător, cânta magic, sensibil, trăia
cântecul. Scena era pentru el un templu. A fost romantic, şarmant, un
lord de o eleganţă care impunea respect, un artist de incontestabilă
valoare. Atrăgea publicul, ca o lumină în noapte, către care zboară
fluturii, dar era blând, modest şi demn. Era un menestrel autentic,
dominând scena cu personalitatea sa, cu o fantastică expresivitate, era
îndrăgostit iremediabil de muzică şi de frumos. A fost un magician al
şlagărelor, ce iubea adevărul, oamenii şi marea, radiind în jurul său
iubire şi încredere; pentru mine, spune Fuego, a fost un profesor de
cântec, un idol de la care am înţeles că la început a fost muzica şi
apoi cuvântul, că poezia coboară prin cântec şi că adevăratul artist
este nemuritor”.
Între
cântecele lui Fuego, nu mai puţin consubstanţiale lumii romantice,
melodia „Chitara mea” este un veritabil argument al mărturisirilor
acestora. Includerea piesei lui Dan Spătaru, în repertoriul lui este o
imanenţă a legendei în real, devenind în posteritate simbol al
rezistenţei cântecului magic, factor de legătură şi unire a frumuseţilor
adiacente de ieri, de azi, de mâine. Desigur, Fuego nu este singurul
care poate face să transpară în continuitate cântecele lui Dan Spătaru.
El, însă, receptează mult din valorile tonice vitalizante care, preluate
de un alt glas şi un alt spirit, pot aluneca în subteranele muzicii
nevrozante semnalabilă în ceea ce începe să aibă audienţă cu efect
degradant, de interferenţă cu spaţiul kitsch-ului. O proliferare
devenită colectivă a acestei muzici bolnave nevindecabil, nu trebuie să
îşi îndrepte tirul spre cântecele lui Dan Spătaru, niciodată…!
Aurel V. Zgheran
Sursa: Radio Iasi
10 septembrie 2011