ULTIMELE NOUTATI

“Testamentul” lui Grigore Vieru, prezentat de Fuego - premieră, Teatrul „Al.Davila”, Sala “Liviu Ciulei”, Piteşti, 3 octombrie 2013

“Testamentul” lui Grigore Vieru, prezentat de Fuego


Arta dobândeşte aspecte măreţe atunci când e realizată cu pasiune şi profesionalism, reuşind să îmbine, într-o corelare perfectă, mai multe forme de mister, de simbol, de vocaţie.

Astfel, în ceas de toamnă instalată, sub semnul unei repetabile mirări, Fuego va realiza un spectacol extraordinar de muzică şi poezie, o alăturare între cântec şi vers, între uimirea unor sunete de portativ şi fascinanta descoperire a esenţei sufletului românesc.

Spectacolul “TESTAMENT” reprezintă un omagiu adus celui ce a îmbrăţişat lumea cu toată iubirea pe care un cuvânt o poate descrie, înălţându-i simţiri şi făurind, pentru ea, un testament al poeziei. Fuego îl prezintă pe Grigore Vieru, celebrând memoria sa, mulţumindu-i pentru sclipirile dăruite în cei trei ani de colaborare, făcând o reverenţă în faţa eternităţii şi genialităţii sale.

Premiera va avea loc joi, 3 octombrie a.c., la Teatrul “Alexandru Davila” din Piteşti, în Sala “Liviu Ciulei”, marcând astfel şi sărbătorirea a 65 de ani de existenţă a instituţiei de cultură.

În cadrul spectacolului va fi lansat volumul “Testament pentru Fuego”, editat în 2012 de către Asociaţia Culturală “Regal d’art”. Această ediţie de colecţie, dedicată bibliofililor, adună toată opera concepută de Grigore Vieru pentru Paul Surugiu, în anii de colaborare în care l-a considerat ca un fiu. Cartea beneficiază de o grafică excepţională, de un concept unic ce a fost premiat recent, la Salonul Internaţional de Carte Chişinău, 2013, cu trofeul “ARTA CĂRŢII”.

Spectacolul “Testament” va aduce o nouă interpretare a operei maestrului Vieru, îmbinând muzica, poezia, cu elemente şi efecte speciale. Iar pe lângă aceste detalii de ordin artistic, întregul concept mizează pe emoţia descoperirii unor trăiri, unor oglinzi de spirit înălţător ce au fost transpuse simplu, în cuvintele meşteşugite cu o fărâmă de suflet de român, pentru mamă, ţară, iubire, de către Grigore Vieru.


Iată ce afirma Paul Surugiu cu privire la această premieră:

“TESTAMENT este mai mult decât un spectacol de muzică şi poezie. Este felul meu de a-i mulţumi celui ce mi-a servit drept model, celui ce m-a onorat cu atenţia şi prietenia sa, celui ce a scris poezie, celui ce a aşternut o comoară incontestabilă în literatura neamului românesc.

Este felul meu de a exprima că opera acestui poet reprezintă un motiv real pentru care trebuie să ne înclinăm, aducând în atenţie memoria sa. Responsabilitatea mea este aceea de a construi, prin muzica mea şi versurile sale, lumea lui Grigore Vieru, viziunea sa despre iubire, despre mamă şi trăirile sale despre ce eşti, cine eşti şi ce ai putea fi dacă ai descoperi ce e cu adevărat în sufletul tău.


Grigore Vieru ne-a dăruit har divin, bunătate creştina, făcându-ne să ne simţim mai oameni, mai blânzi, împăcaţi oarecum cu noi înşine, în permanenţa noastră neîmpăcare.

Vă prezint un spectacol special, realizat cu devotament şi profesionalism, alături de o echipă minunată, în care vreau să descoperim împreună arta adevărată, în forma ei pură, fără artificii comerciale.
Arta numită simplu: Grigore Vieru…” 

Fan Club Fuego Romania

FUEGO – “Irina Loghin este mama sufletului meu”, 14 septembrie 2013

FUEGO – “Irina Loghin este mama sufletului meu”



Proiectul muzical “Mama şi fiul” reuneşte doi dintre cei mai iubiţi artişti ai plaiurilor mioritice.

Doamna Irina Loghin este un adevarat simbol al muzicii populare românesti, o prezenţă remarcabilă şi o voce inegalabilă. Nascută lângă Vălenii de Munte, judeţul Prahova, Irina Loghin a fost solista ansamblurilor folclorice “Ciocârlia”, “Barbu Lăutaru” şi “Ciprian Porumbescu”.


Artista se poate mândri cu un număr impresionant de turnee, albume şi spectacole. În plus, are trei discuri de aur şi un «Premiu de excelenţă», primit din partea Televiziunii Române.

Irina Loghin - "O viaţă de cântec", cu peste 50 de ani de carieră, este cea mai îndrăgită interpretă de muzică populară din România. Longevitatea cariere sale artistice ne determină să spunem că Irina Loghin este o adevărată legendă vie.
A o cunoaşte şi evoca pe Irina Loghin înseamnă să deschizi unul dintre cele mai strălucite capitole ale muzicii populare româneşti.

Prezenţa acestei mari artiste pe cele mai distinse scene de spectacol, dar şi pe scenele unor teatre obscure ale unor cătune uitate de lume, în lungile sale turnee efectuate în întreaga ţară, a fost încununată permanent de ovaţii, flori şi cronici splendide. (Sursa: Etno Magazin)



“Irina Loghin este mama sufletului meu. Alături de ea am învăţat ce înseamnă să gestionezi succesul, cum să fructifici fiecare şansă şi, poate, cel mai important, am descoperit cu adevărat minunile şi bijuteriile muzicale ale folclorului autentic. Îi mulţumesc pentru fiecare povaţă, onorat fiind de toate sfaturile primite din partea sa şi îi mai mulţumesc, cu profundă recunoştinţă, pentru faptul că reprezintă cu cinste, cântecul popular românesc. Când spui folclor, spui involuntar Irina Loghin.



Împreună cu D.na Irina Loghin am realizat un turneu cu spectacolul “Casa părintească nu se vinde”, în memoriam Grigore Vieru. S-a dorit a fi o rugă pentru poet, o invitaţie pentru public de a-i redescoperi poezia, întru nemurirea creaţiei sale. O parte dintre fondurile încasate au fost donate pentru ridicarea Monumentului Poetului de la Chişinău, care “şi din mormânt va spune mulţimii adevărul”. (Paul Surugiu - Fuego)



Irina Loghin poate fi supranumită “regina cântecului popular”. Un destin admirabil, cu o carieră impresionantă. O instituţie de folclor ce a devenit şi principala imagine a acestuia în rândul românilor.

Irina Loghin a lansat bijuterii muzicale ce au devenit tradiţie pentru fiecare suflet de român. Nu există petrecere fără muzica sa, nu se poate să aminteşti de muzica populară autentică fără să dezvălui cine este Irina Loghin.



Interpretările în duet - Fuego şi Irina Loghin, înaintea tuturor - sunt echivalente succesului total. Duetele acestea reuşesc şă reunească o sumă de energii constante, inepuizabile, o uniformizare de fascinaţie în armonie de glasuri, de melodii tulburătoare.



"Am cunoscut-o pe doamna Irina Loghin la filmările videoclipului “Împodobeşte, mamă, bradul”. Atunci a fost momentul în care s-a legat o prietenie deosebită şi a luat naştere acest proiect.


Am avut bucuria de a învăţa de la un artist deosebit, cu o carieră impresionantă, ce însumează peste 50 de ani de cântec. Succesul acestui duet a venit firesc, ca urmare a faptului că publicul ne-a perceput ca fiind foarte adevăraţi pe scenă, doamna Irina comportându-se exact ca o mamă adoptivă, iar eu ca un copil al dânsei.


“Mama si fiul” s-a bucurat de o popularitate uriaşă, atât în ţară, cât şi în afară, atunci când am cântat pentru românii din diaspora. Sunt foarte fericit şi onorat că am avut şansa de a o cunoşte şi de a colabora cu această doamnă a muzicii populare românesti." (Paul Surugiu - Fuego)




"Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o samă,

Mi-e dor de-a ta privire,

Mi-e dor de tine, mamă.

Măicuţa mea: grădină 
Cu flori, cu nuci şi mere, 
A ochilor lumină, 
Văzduhul gurii mele! 

Măicuţo, tu: vecie, 
Nemuritoare carte 
De dor şi omenie 
Şi cîntec fără moarte! 

Vînt hulpav pom cuprinde 
Şi frunza o destramă. 
Mi-e dor de-a tale braţe, 
Mi-e dor de tine, mamă. 

Tot cască leul iernii 
Cu vifore în coamă. 
Mi-e dor de vorba-ţi caldă, 
Mi-e dor de tine, mamă. 

O stea mi-atinge faţa 
Ori poate-a ta năframă. 
Sunt alb, bătrîn aproape, 
Mi-e dor de tine, mamă." 

FUEGO - "Cântecul lui Dan Spătaru, resursa continuităţii mele în slujba artei", 15 septembrie 2013

FUEGO - "Cântecul lui Dan Spătaru, resursa continuităţii mele în slujba artei"


"Există perle, bijuterii, ce fascinează prin forma lor sublimă, desăvârşită prin arta adevăraţilor maeştri. Dan Spătaru este unul dintre aceştia, un spirit care a însufleţit materia, şlefuind-o prin frumuseţea cântului şi timbrului său, o „comoară” care trăieşte şi rodeşte peren, învingând anii, ca o rădăcină împământenită în trupul acestui neam.

În căutarea acelui ideal care m-a ajutat să ating noi şi noi înălţimi, cântecul său a rezonat ca un ecou în inima mea, m-a fascinat şi m-a inspirat, regăsindu-mi, prin el, resursele continuităţii mele în slujba artei.

Ca o bucurie în peisajul sufletului meu, printr-un algoritm al destinului, curând mă voi afla din nou pe scena Casei de Cultura a Sindicatelor “Lucian Grigorescu” din Medgidia, la cea de-a VIII-a ediţie a festivalului naţional de muzică uşoară românească "Dan Spătaru",  răspunzând, astfel, cu respect şi responsabilitate chemării maestrului. Voi susţine un recital în prima seară a festivalului, pe care vreau să-l dedic acestuia şi, binenţeles, publicului prezent.”
(Paul Surugiu - Fuego)


În perioada 4 - 6 octombrie 2013 se va desfăşura, la Casa de Cultura a Sindicatelor “Lucian Grigorescu” din Medgidia, ediţia a VIII-a a festivalului naţional de muzică uşoară românească "Dan Spătaru".

FUEGO, Silvia Dumitrescu, Lora, Stela Enache, Pavel Stratan, Aliona Moon şi Antonia sunt artiştii care vor susţine recital pe scena festivalului.

FUEGO, Silvia Dumitrescu şi Lora în prima seară de concurs (04 octombrie 2013 - începând cu ora 22.30), Stela Enache şi Pavel Stratan, în a doua seară de concurs (05 octombrie 2013), iar la seara de gală (06 octombrie 2013) vor cânta Antonia şi Aliona Moon, cea din urmă deţinătoarea unuia dintre trofeele festivalului.

Cele trei seri de festival vor fi prezentate de Octavian Ursulescu, iar concurenţii vor cânta acompaniaţi de orchestra condusă de Ionel Tudor. Organizatorii festivalului sunt Consiliul Local, Primăria Medgidia şi Casa de Cultură “Lucian Grigorescu” din localitate. 
(Sursa: Top Românesc) 


 Cântecul lui Dan Spătaru, ca un torent alb de pescăruşi…

„Cine sunt eu?
M-am întrebat adesea
În drumul către casă
Când peste focul scenei
Cortina iar se lasă?!”

 
Pe 8 septembrie 2004, Dan Spătaru a trecut, discret, în umbra inimii nemărginirii şi eternităţii, lăsând amintirea. Legendele nu se sfârşesc niciodată, doar se rescriu cu literele veşniciei atunci când ele pleacă în nevorbire şi necuprindere! A tăcut un glas nerepetabil al muzicii uşoare româneşti, dar va rămâne o permanenţă pentru memoria afectivă a românilor. Ei îl vor revedea şi auzi mereu, în torentul alb de pescăruşi de la ţărm, în vuietul mării, în foşnetul întinselor cuverturi de stuf, în răsunetul chitărilor, al alămurilor fanfarei, în chiotul şcolarilor cu flori presate în abecedare şi cu penare pline de vise, în plânsul viorilor…! Dorul, speranţa, dragostea, trădarea, uitarea, s-au aşternut în cântecele lui Dan Spătaru şi s-au dăruit, rămânând nepierdute! Ele răsună şi azi prin şirurile de vii din podgoriile dobrogene, sărută marea, Dunărea, şi sufletul românilor!



Dan Spătaru a trăit totul profund, a consumat iubirile pe loc şi total, pentru că din iubire nu se pot face provizii în cămară. Nu a gustat iubirile, dar cu sensibilitate, cu bun simţ şi cu simţul inimii! Cântecul l-a glăsuit în comuniune sufletească şi afectivă cu publicul, atât cel ascultător de melodie îmbălsămitoare, caldă, vălurită liric şi mângâietor ca o violă, cât şi cel care lipea bancnotele pe frunţile lăutarilor ce înfierbântau în cârciumi ţambalele. Dan Spătaru a găsit drumul sacru spre oameni: cântecul pentru inima lor! A pendulat continuu între raza intrasubiectivă şi oameni, predându-se statornic preferinţelor de melodie ale lor. Nu a trăit niciodată într-un univers gol, secat de pulsul dinamic al vieţii, într-un univers inafectiv, respectul şi dăruirea pentru public fiind ţinta lui asumată.


Dan Spătaru nu poate fi regăsit în detalii biografice. Aceasta-i o formă de analiză epuizată, dar cântecul său e o apă inepuizabilă, care se bea ca la o secetă. Studierea fragmentară a vieţii lui l-ar decupa de realitate, ar construi variante testabile, pe baza unor termeni normativi. Dar, Dan Spătaru este Dan Spătaru, prin muzicalitatea glasului său care multă vreme de acum încolo, sau poate niciodată, nu se va mai plăsmui. E greu de gândit cum ar fi fost cântecul românesc fără Dan Spătaru. E greu de căutat şi de găsit ipoteze pentru o muzică românească fără Dan Spătaru, deoarece el nu se putea să nu fie, dacă au fost marea şi Dunărea şi munţii şi câmpiile dobrogene, vântul în mlăzile sălciilor, şi scânteile soarelui pe rubinul podgoriilor, şi zăpada cernută pe ţară, ca gândurile pe fruntea lui, şi ploaia răpăind, rece şi întunecată ca supărarea, şi iubirile arse scrum, şi dorurile încenuşate de părăsire, şi dragostele mari…!



Orchestrator al propriei vieţi, Dan Spătaru şi-a trăit-o până în adânc şi de la un capăt la celălalt. I-a băut tumultul, i-a stors toate clipele, nu i-a lăsat niciuna risipită! În 1972, la Teatrul Fantasio din Constanţa a cunoscut-o pe Sida, o tânără balerină care a pus stăpânire pe inima lui. S-au căsătorit şi au fost de atunci alături, în toate clipele, până când Dan Spătaru s-a stins! Au împreună pe fiica lor Dana. Dacă vor fi existat vreodată, cele mai mici umbre, ea a fost rechemătoare a speranţei ca o oglindă care ricoşează soarele pe frunţile de gheaţă ale norilor! În toată cariera sa artistică a lansat nenumărate şlagăre, ce nu se vor uita. După o viaţă petrecută sub lumina reflectoarelor. Dan Spătaru a murit dincolo de văpaia lor, la primele ore ale unei dimineţi de 8 septembrie 2004.



Prin cântecul său, Dan Spătaru a aşternut praf de ametist pe cerul muzicii uşoare româneşti, a arătat că neîndoielnic, în talazuri de nisip sunt pulberi de diamant, că în adâncuri de crame sunt mistere, în lacrimă vise! A plecat cu un zâmbet în colţul gurii, care s-a prefăcut că tace! Fără Dan Spătaru, timpul pare să aibă ipoteze ilogice…! El a ocrotit muzica în puritatea ei, care nu poate fi cercetată diacronic, deoarece nu are metamorfoze de variante. Viaţa lui Dan Spătaru a fost şi a rămas până la ultimul ei prag, aceeaşi, iar cântecul i-a fost habitat, nu depozitar al contrafacerilor ieftine. Dan Spătaru nu a urmărit niciodată adaptarea omului cu muzica într-un raport inversat, simţind şi având credinţa că muzica a condiţionat dintotdeauna sufletul şi i-a asigurat supravieţuirea. De aceea, nu a interpretat niciodată cântece secunde, artificializate! O vizibilă aspiraţie a omului bun, iar artiştii nu sunt altfel decât buni, este aceea de a transmuta spiritul său, lumii din jur, departe de a fi un simplu „dat”, ci un testament foarte atent aspectat în profunzime. La nimeni nu s-a cristalizat cu mai multă putere şi intensitate acest sentiment, ca la Dan Spătaru. De aceea, cântecul său nu se va deconecta ci va fi regenerator şi în timpul care îi urmează existenţei sale fizice finite.

Neridicând privirea din pământ decât spre soare sau spre bolta înstelată, atunci când vorbeşte despre Dan Spătaru, pătruns de taina chemării siderale, de aspiraţia spiritului uman la întâlnirea cu steaua idolului său, Fuego mărturiseşte:„Dan Spătaru era, pur şi simplu, un miracol. Popularitatea de care se bucura i-a asigurat locul între exponenţii unei generaţii europene de artişti, alături de Adamo sau Gianni Morandi… A slujit cântecul patruzeci de ani şi a lăsat în urma lui un tezaur muzical. Îşi alegea numai piesele care deveneau ulterior şlagăre, dărâma orice zid dintre public şi scenă, dând frumuseţe vieţii prin puterea harului şi dramului de dumnezeire! Trubadurul dragostei, picurând stropi rourali de iubire şi fericire, a oferit tuturor ceasuri de rară încântare sufletească. În ce mă priveşte, spune Fuego, m-a făcut să mă regăsesc în muzica sa. Am fost onorat să îmi dea spre interpretare şlagărul „Chitara mea”. 


Cu un surâs ascuns, neironic, frumos, uşor timid, m-a avertizat că îmi încredinţează piesa doar dacă o interpretez mai bine decât el. A fost o provocare. M-am străduit să nu-l dezamăgesc. Cântecele lui Dan Spătaru sunt un crâmpei din sufletul românilor. Ele oglindesc iubirea, prietenia şi candoarea, tandreţea şi rafinamentul expresiei, simbioza elegantă şi necondiţionată între interpret, compozitor şi autorul versurilor, sunt bijuterii melodice cu lustru şi ieri, şi azi, şi mâine, pe salba neantului. Dan Spătaru a semănat cu iubire câmpia din noi şi a rodit harul său în lume. Era fermecător, cânta magic, sensibil, trăia cântecul. Scena era pentru el un templu. A fost romantic, şarmant, un lord de o eleganţă care impunea respect, un artist de incontestabilă valoare. Atrăgea publicul, ca o lumină în noapte, către care zboară fluturii, dar era blând, modest şi demn. Era un menestrel autentic, dominând scena cu personalitatea sa, cu o fantastică expresivitate, era îndrăgostit iremediabil de muzică şi de frumos. A fost un magician al şlagărelor, ce iubea adevărul, oamenii şi marea, radiind în jurul său iubire şi încredere; pentru mine, spune Fuego, a fost un profesor de cântec, un idol de la care am înţeles că la început a fost muzica şi apoi cuvântul, că poezia coboară prin cântec şi că adevăratul artist este nemuritor”.


Între cântecele lui Fuego, nu mai puţin consubstanţiale lumii romantice, melodia „Chitara mea” este un veritabil argument al mărturisirilor acestora. Includerea piesei lui Dan Spătaru, în repertoriul lui este o imanenţă a legendei în real, devenind în posteritate simbol al rezistenţei cântecului magic, factor de legătură şi unire a frumuseţilor adiacente de ieri, de azi, de mâine. Desigur, Fuego nu este singurul care poate face să transpară în continuitate cântecele lui Dan Spătaru. El, însă, receptează mult din valorile tonice vitalizante care, preluate de un alt glas şi un alt spirit, pot aluneca în subteranele muzicii nevrozante semnalabilă în ceea ce începe să aibă audienţă cu efect degradant, de interferenţă cu spaţiul kitsch-ului. O proliferare devenită colectivă a acestei muzici bolnave nevindecabil, nu trebuie să îşi îndrepte tirul spre cântecele lui Dan Spătaru, niciodată…! 

Aurel V. Zgheran 
Sursa: Radio Iasi 

FUEGO - "Iubirea este cheia vocaţiei mele...", 13 septembrie 2013

FUEGO - "Iubirea este cheia vocaţiei mele..."


Publicul meu are o singură inimă, care arde întru iubire, mă cuprinde într-un suflet şi mă înalţă în taina fericirilor. Iubindu-mi publicul, mă dăruiesc pe mine, cu totul...

Iubesc muzica cu patimă şi, pentru voi, o cultiv cu trudă. Ea este calea strălucitoare prin care vă împărtăşesc minunile vieţi...


Prin vocea armonioasă a creaţiei mele, muzica devine refugiul universal al sufletelor sensibile, o vibraţie a iubirii în portativul inimii voastre... Limbajul sufletului meu e muzica, o stenografie a emoţiei, prin care deschid porţile raiului.

De-ar fi să fac un bilanţ clar al lucrurilor ce mă emoţionează zilnic, în fruntea listei s-ar afla, cu siguranţă, pe lângă muzică şi teatru, zâmbetul oamenilor, al celor dragi, bucuriile pe care aceştia mi le dăruiesc constant şi lumina din ochii celor ce îmi urmăresc şi apreciază activitatea. Pentru ei îmi port paşii în viaţă, alergându-mi destinul prin tabloul artei.


 Nu există bucurie şi împlinire mai mare decât aceea de a ştii că munca ta, că pasiunea şi intensitatea pe care le consumi în a contura fracţiuni artistice, sunt admirate, împărtăşite şi iubite de cei ce percep la adevărata valoare sunetele reale şi complexe, exprimându-se prin intermediul fascinantelor trăiri conturate de muzică.

Publicul mi-a oferit şansa de a avea acces liber la imaginaţie şi de a o folosi fără nicio restricţie. Încercând să-mi menţin echilibrul pe sârma încinsă a timpurilor, publicul mi-a dăruit libertatea de a crea şi a-mi exprima creaţia, sincer şi curat, reuşind, împreună, să legăm frumosul de absolut.


Pentru mine, publicul reprezintă totul. Pentru ei realizez fiecare proiect şi credeţi-mă, nu există o satisfacţie mai măreaţă decât aceea de a ştii că muzica ta, că visele şi idealurile tale au un scop precis. Publicul mă ajută să evoluez, iar asta mă responsabilizează.


Consider că sunt un om bogat, tocmai pentru că averea mea o reprezintă familia şi prietenii mei, cu care îmi irosesc cu folos şi plăcere clipele, mult mai mulţi şi mai devotaţi decât aş merita, deşi Grigore Vieru spunea: “să ai un prieten în familie, unul în ţară, unul în lume şi unul în cer. Mai mulţi, numai Dumnezeu poate avea. Suntem un amestec ciudat de stări şi de lucruri: trădăm plângând şi râdem trădând.


Din imensa poartă către răsărit, oamenii aplaudă arta şi o percep ca fiind o bucată din inima lor, atârnată de o voce, cuprinsă într-o filă de poem nemuritor, ce se scrie, cu litere de-o şchioapă, în tomul românesc, în lumea aceasta plină de contraste şi prejudecăţi.

Firescul, naturaleţea şi bunul simţ, decenţa, timbrul vocii şi starea pe care o transmit cântând, e o încărcătură emoţională care atinge inimi. Şi-atunci sunt fericit. Cred că sinceritatea şi respectul faţă de public constituie cheia succesului. Singurul gând este să nu îi dezamăgesc. E plăcut să ştii că ai ceva în comun cu atâţia oameni, ceva atât de sensibil cum e un cântec. Le mulţumesc tuturor. Vreau să fiu sănătos ca să mă pot dărui în continuare celor care mă iubesc şi au nevoie de mine.


Găsesc în fiecare moment câte o bucurie, câte un motiv pentru a merge efectiv mai departe, într-un spaţiu haotic, în care spiritul e perimat, iar arta ocupă un loc din ce în ce mai îndepărtat.



Cu ajutorul vostru, al admiratorilor mei, şi pentru voi efectiv, mă străduiesc să mă menţin aşa cum mă perceţi voi şi să fiu cu fiecare reprezentaţie şi proiect, mai bun, mai performant.


Vă mulţumesc, aşadar, pentru susţinere şi pentru gândurile voastre pozitive, pentru apreciere, pentru toate mesajele şi urările şi pentru faptul că sunteți cu mine în fiecare clipă, împlinindu-mi armonios misiunea şi implicit pe mine, căci doar pentru voi, publicul meu, construiesc fiecare filă a parcursului meu.

Cântecul meu fie-vă alinare!

Paul Ciprian Surugiu - FUEGO
13 septembrie 2013



Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!...
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!...
( Ion Minulescu - „A XI-a poruncă”)


Fantezia muzicală şi magia, create de Fuego pe scenă, în cânt, grai şi vers de dor, completate prin inspiraţie şi romantism, nu fac decât să îmbogaţească şi să împlinească, pe deplin, actul artistic al aceluia care este pentru noi dragoste şi alinare.
Contopindu-ne cu muzica şi versul interpretului, ne resfrângem în trăiri şi sentimente, lacrimi şi emoţii, zâmbete şi nostalgii, trecut, prezent şi noi începuturi. (Fan Club Fuego Romania)


Fan Club Fuego Romania

FUEGO – Recital la Festivalul International de Muzica Usoara “Dan Spataru”, Editia a VIII-a, 04 Octombrie 2013, ora 22.30, Medgidia

Au fost stabiliţi artiştii care vor susţine recital pe scena Festivalului Internaţional de Muzică Uşoară “Dan Spătaru”, Ediţia a VIII-a, 04-06 octombrie 2013


Au fost stabilite recitalurile la Festivalul Internaţional de Muzică Uşoară “Dan Spătaru”, care va avea loc anul acesta în perioada 04-06 octombrie. FUEGO, Silvia Dumitrescu, Lora, Stela Enache, Pavel Stratan, Aliona Moon şi Antona sunt artiştii care vor susţine recital pe scena festivalului.

FUEGO, Silvia Dumitrescu şi Lora în prima seară de concurs (04 octombrie 2013 - începând cu ora 22.30), Stela Enache şi Pavel Stratan, în a doua seară de concurs (05 octombrie 2013), iar la seara de gală (06 octombrie 2013) vor cânta Antonia şi Aliona Moon, cea din urmă deţinătoarea unuia dintre trofeele festivalului.


Cele trei seri de festival vor fi prezentate de Octavian Ursulescu, iar concurenţii vor cânta acompaniaţi de orchestra condusă de Ionel Tudor. Organizatorii festivalului sunt Consiliul Local, Primăria Medgidia şi Casa de Cultură “Lucian Grigorescu” din localitate.

Sursa “Top Romanesc”
09 Septembrie 2013


Fan Club Fuego Romania

Fuego, premiat la “Salonul Internaţional de Carte”, Chişinău, 2013

Fuego, premiat la “Salonul Internaţional de Carte”, Chişinău, 2013

Diploma primită de Fuego la "Salonul Internaţional de Carte", Chişinău 2013

Se potriveşte ca muzica să aibă o tainica legătură cu versul, iar emoţia unui cântec special reprezintă contopirea acestor două mirări. Nu putem însa omite că mesajul este conferit de cuvânt. Acel cuvânt care transmite, care completează şi desăvârşeşte muzica.

O astfel de legatură s-a creat şi între maestrul Grigore Vieru şi artistul Fuego. Creaţiile celui dintâi au conferit sens şi substanţă muzicii atât de sensibile promovate de cel din urmă. Trei ani de colaborare au existat între cei doi, iar rezultatul acestora se regăseşte în volumul “TESTAMENT”, o carte mărturie, cu o prezentare şi un concept complex, într-un regal al poeziei şi excelenţei.

Fuego şi Grigore Vieru

La începutul acestei săptămâni, în cadrul “Salonului Internaţional de Carte 2013”, ediţia a-XXII-a,  desfăşurat la Chişinău, volumul “TESTAMENT” a primit unul dintre cele mai importante premii, fiind în competiţie cu alte cărţi speciale din cele 18 ţări participante.

Este vorba despre distincţia “ARTA CĂRŢII”, aceasta fiindu-i acordată lui Fuego pentru iniţiativa sa admirabilă, precum şi Asociaţiei Culturale “REGAL D’ART” pentru conceptul unic, pentru prezentare, calitatea execuţiei, conţinut şi aspect. Premiul a încununat şi a confirmat valoarea culturală a colecţiei, reuşind să demonstreze că opera maestrului Grigore Vieru este vie, militează pentru frumos şi pentru înalt.

Lucia Olaru Nenati, prezentând volumul "TESTAMENT", ridicând diploma "ARTA CĂRŢII" în cadrul manifestării de premiere a tuturor volumelor lansate la târg

Diploma a fost înmânată scriitoarei Lucia Olaru Nenati, un spirit artistic desăvârşit, prietenă a poetului Grigore Vieru, precum şi a lui Fuego. Ea a rostit câteva cuvinte emoţionante cu privire la relaţia sa cu maestrul, la simplitatea şi genialitatea acestuia, precum şi impresii apreciative despre cartea “Testament”.

Manualul de poezie “TESTAMENT”, editat şi lansat de Asociaţia Culturală “Regal d’art” cuprinde toată opera lui Grigore Vieru, scrisă în ultimii trei ani de viaţă pentru cel căruia i-a fost mentor şi formator, Fuego.

Coperta cărţii "Testament pentru Fuego"

Întreaga comoară, de cântec şi uimire, de vers pasionant şi idei ce incendiază constant conştinţa, aduce în prim plan creaţiile din ultimele clipe de jertfă pentru artă ale poetului, dedicate cu nobleţe şi sinceritate celui care i-a descoperit, asimilat şi apoi împărtăşit, cel mai elocvent, atingerea de geniu, celui pe care la considerat ca pe fiul său, Paul Surugiu. Această ediţie a fost editată în colecţia „Regal de poezie” şi este dedicată bibliofililor, cuprinzând înlăuntrul său un mănunchi de artă şi esenţă, de frumuseţe şi poezie.

Fuego la festivitatea de lansare a cărţii în cadrul 
''Festivalului Grigore Vieru 2012", desfăşurat la Iaşi

Cartea a fost prezentată pentru prima dată public anul trecut, în cadrul manifestarii de decernare a “Titlului de Artist al Poporului Republicii Moldova” lui FUEGO, pentru meritele sale aduse culturii, artei şi valorilor româneşti. Atunci, artistul a prezentat şi oferit cartea preşedintelui Basarabiei, Nicolae Timofti.

Iată ce afirma Fuego cu privire la decernarea acestei distincţii:
“Sunt onorat să primesc un astfel de premiu, cu atât mai mult cu cât el este destinat unui volum de cinste pentru memoria şi opera mentorului meu, nenea Grig, o lucrare de artă înnobilată cu poeme de lumină, un cântec pentru cei nesinguri, dezvăluind “Taina care mă apără”, poezia muzicii şi muzica poeziei.

Fuego dând autografe

Meritele nu îmi aparţin, ele îndreptandu-se către cei ce au realizat cartea, în schimb sunt fericit să ştiu că misiunea mea, aceea de a promova în continuare idealul, gândurile şi minunile maestrului, are ecouri puternice. Am făcut legământ pentru a duce mai departe opera sa, iar acum pregătesc tuturor o surpriză.

Fuego la  Festivalul Internaţional de Poezie "Grigore Vieru", ediţia a IV a, 
unde a primit "Premiul pentru interpretare" pentru cea mai 
sensibilă interpretare a versurilor maestrului Grigore Vieru

Voi realiza un spectacol de muzică şi poezie, denumit sugestiv “TESTAMENT”, în Sala Mică a Teatrului “Alexandru Davila” din Piteşti, în care imaginea va fuziona cu emoţia, cântecul va fi împletit cu versul, iar opera lui Grigore Vieru va fi readusă pe locul pe care îl merită în inima iubitorilor de poezie.”
Fan Club Fuego Romania
 
FUEGO - NOUTATI - FAN CLUB FUEGO ROMANIA - Creating Website | Johny Template | Mas Template
Copyright © 2011. FUEGO - "Familia Favorit" - All Rights Reserved
Template Created by Creating Website Published by Mas Template
Proudly powered by Blogger