Sărbători luminate! În seara aceasta, în ecouri de colinde, ne facem purtători ai dărniciei
Fan Club Fuego Romania, 25 decembrie 2013
Foto: Suciu Veronica
În ţara lui lerui ler, avem orgoliul firesc de a fi un popor
creştin, care păstrează tradiţia romănească, în versuri simple şi curate, colindând
minunata poveste a nopţii vestită de Magi la Bethlehem (Betleem), venerând Steaua
călăuzitoare, cu urări de tărie, pace şi bunăstare, bucurie şi sănătate.
Legenda venirii pe lume a Pruncului Sfânt, poveştile Moşului cel bun, ne învăluie la ceasul cel sfănt, în
aromele cetinei şi-al cozonacului, ale sarmalelor şi-ale colacilor albi şi
pufoşi.
Dragii noştri dragi, astăzi, urările noastre vin spre voi,
fanii şi admiratorii acestui frumos şi simplu slujitor al cântului şi versului
românesc: Să fim români, să nu ne lepădăm de valorile profunde ale moralei
cristice, să iertăm ori de câte ori este nevoie, să facem cadouri, să împodobim
bradul, să aprindem luminiţe multicolore în inimile noastre, să ne iubim
părinţii şi dascălii şi să-i preţuim, culegând în fiecare ceas gândurile lor
bune şi frumoase, gravate în esenţa biografiei noastre!
În vremurile în care
totul se cumpără şi viaţa nu-i pe gratis, în care după „Te iubesc” nu se pune
un punct ci o virgulă, urmată de o condiţie a egoistului „Dacă”, să dovedim
iubirea, să umplem golurile, nu prin promisiuni ci prin împliniri care nu
dispar la simpla atingere! În această aglomeraţie cotidiană, în care timpul nu
ne mai ajunge, în care totul se mişcă şi se transformă cu o viteză incredibilă, în
care alergăm după nimic, în care oameni se duc şi vin grăbiţi, cu ochi goi, suflete
absente şi gânduri hoinare, orbiti şi agresaţi de grotesc, de minciuni şi
interese, să spunem STOP, să respirăm adânc, să îmbrăţişăm oamenii în uimiri solare,
să atingem cu blândeţe o floare, să privim cerul în sclipiri stelare, să
înţelegem sensul tainic al lumii în rânduieli creştine, şi să iubim..., să
iubim frumos!
Dragostea să ne întărească credinţa în cei pe care-i iubim!
S-o menţinem vie, puternică, statornică şi viguroasă, chiar dacă ea presupune şi renunţare de sine.
Cei ce iubesc, se vor întâlni mereu..., se vor regăsi la ceasul bucuriei,
într-o îngemănare de spirite frumoase, care se simt şi se recunosc fără să se
privească şi fără să-şi vorbească.
Şi-abia la timpul când vom uita durerea şi
când îi vom rămâne „lui” aproape cu gânduri de prietenie şi bineţe, eliberaţi
de micime şi frământări, fără temeri şi îndoieli, fără răspunsuri şi aşteptări,
fără să ne depărtăm şi fără să renunţăm, continuând să privim înspre’ acolo, în
bătaia vântului hulpav, abia atunci le vom primi pe toate, fără să le cerem...
Acum, în revelaţie sunetelor de „Rai” colindate, îndreptăm urările
noastre spre acela care este „unul”, cel care ne-a unit şi ne-a adunat în
simţiri de poveste: Crăciun fericit şi viaţă frumoasă, întru mulţi ani, Fuego! Să
ai sărbători luminate, cu bucurie şi sănătate, pace şi prosperitate!
Cu Dumnezeu în pragul cerului, la ceas de sărbătoare, vocea
colindătorului vestit, împletită cu magia instrumentelor, să se înalţe în
văzduhul sufletelor noastre... Şi dacă o
vom auzi, cu inima mereu, atunci casa noastră va fi luminată, într-o eternă
sărbătoare...
Buzdu și Morar împodobesc bradul cu FUEGO, live, în studio!,
Radio ZU, 24 decembrie 2013
Astăzi la Morning ZU am avut parte de o premieră. Nicio altă
zi nu ar fi fost mai potrivită pentru prima vizită a lui Fuego la ZU. În ajun
de Crăciun, el a cântat live în studio în timp ce Buzdu, Morar și Denise au
împodobit bradul ZU.
Acesta a fost ultimul “Morning ZU” din 2013. O urare de la Buzdu, una de la Mihai
și o cântare de Fuego. Sărbători fericite să ai!
EXCLUSIV! FUEGO: Moş Crăciun există! Aş vrea să ajung în Laponia să-l văd împreună cu familia şi prietenii, phon.ro, 24 decembrie 2013
In Ajunul Craciunului, indragitul artist Fuego a acordat un interviu in exclusivitate pentru phon.ro. Interpretul a facut marturisiri in premiera despre ultimul sau album, dar si despre ce i-a adus Mos Craciun de-a lungul timpului.
Phon.ro: Unde sarbatoresti Craciunul?
Fuego: De Craciun sunt pe drum, termin tot ce inseamna turneul meu national abia pe 27 de decembrie. Asa ca voi sarbatori Craciunul undeva intr-un oras, in spectacol, daca nu ma insel chiar in Prahova, la Comarnic, deci petrec Craciunul in zona voastra.
Phon.ro: Va doriti un cadou special de Craciun?
Fuego: Eu primesc foarte multe cadouri, mai ales in spectacolele mele, de la fel de fel de mascote de plus pana la felicitari si scrisorele de la fanele mele care vin la concerte. Marturisesc ca toate darurile primite le pastrez. Cel mai nostim cadou a fost o pereche de pantofi. Am intrebat-o pe doamna care mi i-a daruit: De unde ati stiut ce numar port? Iar ea mi-a zis : “Maica, te-am vazut pe scena si mi-am facut o idee.” Eu port 41 la pantofi, iar cei adusi de dansa erau numarul 43. Asta a fost cel mai nostim dar primit vreodata. Am mai primit si trei borcane de gem de gutui, pate pentru ca fanii mei stiau ca-mi place gemul de gutui. A fost un gest frumos. Oamenii vin cu sufletul la concertele mele si se intereseaza ce anume imi place. Am primit lucruri foarte frumoase, foarte interesante. Si in Israel mi-au fost facute cadouri , de la romanii de acolo, ma refer la inconite si cruci.
Phon.ro: Exista Mos Craciun?
Fuego: Da, Mos Craciun exista si as vrea sa ajung in Laponia sa vad tara lui, alaturi de prieteni si de familie. Vreau sa ma simt ca un copil implinit. In copilarie imi doream mereu sa-l vad pe Mos Craciun si de fiecare data adormeam si nu reuseam sa-l vad.
Phon.ro: Detalii despre noul album…
Fuego: Albumul se cheama “Din lumina unui Craciun”. Este un album cu cantece de Craciun, nu cu colinde. Cantecele sunt compuse de mine si de orchestratorul meu. Calatorim de foarte multi ani, lucram strict pentru materialele de Craciun. Albumul acesta e cu totul si cu totul special, e mai diferit, e un album de atmosfera, de ascultat in masina sau acasa impodobind bradul.
Phon.ro: Care e povestea piesei “Impodobeste mama bradul”
Fuego: Veneam de la Piatra Neamt spre Bucuresti, ningea si coduceam foarte incet. Eram cu doua prietene in masina, adica cu impresara mea si cu o doamna pe care o duceam la Bucuresti. Ningea foarte incet si pe la Buzau am inceput sa cant si asa s-a nascut aceasta poveste. Ma gandeam la parintii mei, pentru ca atunci traia si tata. Eram tare fericit ca sunt bine , sanatosi. Mai tarziu cantecul s-a trasformat in glumele unor oameni care nu au inteles ca, mai tarziu, vor ajunge si ei parinti. Nu am pus la suflet nimic. Nu exista insa concert la care piesa asta sa nu fie ceruta. Cantecul nu se cheama “Impodobeste mama bradul” ci “Seara de Craciun”. E scris pe muzica mea, fiind unul dintre primele mele cantece de Craciun. Are, cred, 15 ani de cand a fost compusa. Discul mi-a adus si o distinctie, respectiv “Discul de tur” pentru aceasta melodie si sunt mandru de asta.
Phon.ro: Ai buletin de Prahova?
Fuego: Eu sunt prahovean din 2002. M-am mutat la Valenii de Munte si, iubind acest oras, pe pamantul lui Nicolae Iorga, am zis sa-mi fac si buletin de Valenii de Munte. Ma duc mai rar la Valeni, dar de fiecare data ma simt ca acasa. Si am ales sa fiu prahovean pentru ca aici oamenii ma iubesc, ma respecta, imi apreciaza munca, iar publicul prahovean si in special cel ploiestean e poate cel mai frumos din tara. Oamenii sunt generosi, canta cu mine, ma aplauda si nu ai cum sa nu te simti artist in tara lui Caragiale.
FUEGO, la “Acces Direct” - Recital de senzație, alături de
Mirabela Dauer, Antena 1, 24 decembrie 2013
Nu există Crăciun fără el, fără muzica lui. De ani de zile,
de sărbători, glasul lui Fuego aduce în casele românilor atmosfera de
sărbătoare.
Invitat în emisiunea Simonei Gherghe acesta a făcut și câteva dezvăluiri. A
spus că nu-i place să vorbească despre tatăl său la trecut, deoarece a fost
persoana care l-a învățat să fie sincer și i-a oferit o educație aleasă.
Totuși, chiar dacă sărbatoarea de Crăciun este mai tristă de
când și-a pierdut tatăl, el continuă să cânte.
Astăzi, a oferit un recital de senzație, alături de buna sa prietenă, Mirabela Dauer.
FUEGO împodobeşte bradul cu altcineva! Iată cine i-a luat locul "mamei", SpyNews, 24 decembrie 2013
Colinda lui Fuego despre împodobitul bradului alături de mama sa a devenit celebră şi multe glume se fac, încă, pe seama ei.
Anul ăsta, însă, cântăreţul nu va mai împodobi bradul nici cu mama sa, nici cu Irina Loghin. Pentru că sunt prieteni de mulţi ani, Fuego a invitat-o pe Mirabela Dauer să pune ornamente împreună în pomul de Crăciun. Mai mult decât atât, artistul a mărturisit că a împodobit bradul mult mai devreme, la 1 decembrie. Nu ca să-l poată admira mai mult, ci din cauză că ştia că în perioada asta va fi ocupat cu concertele, a spus el, la "Acces Direct".
Ce surpriză uriaşă i-au făcut fanii lui FUEGO la ultimul său spectacol! Artistul a plâns şi a rămas fără grai!, “WowBiz”, 24 decembrie 2013
Aseară, la Palatul Copiilor din Capitală, Fuego a susţinut ultimul său spectacol de colinde din turneul naţional început pe 3 decembrie.
Conform obiceiului, Paul Surugiu a susţinut un spectacol de vis, care i-a introdus pe cei prezenţi la faţa locului în atmosfera Sărbătorilor de Iarnă. Şi dacă artistul nu a rămas dator faţă de fanii lui, ei bine, nici aceştia nu s-au lăsat mai prejos.
Spre marea surprindere a cântăreţului, cei 3.000 de spectatori au aprins, la cea de a doua colindă interpretată de el, nişte candele micuţe cu luminiţe, făcute special pentru acea seară de fanclubul său din Bucureşti şi distribuite tuturor la intrare.
"Am rămas mut de uimire când am văzut toată sala plină de beculeţe! M-au impulsionat să dau totul din mine! Vă spun sincer, am fost atât de impresionat, încât mi-au dat lacrimile pe scenă! Să vezi atât de multă iubire pentru tine, e ceva de nedescris", a declarat artistul pentru WOWbiz.ro.
VIDEO de senzaţie! Incredibil! FUEGO a uitat să cânte "Împodobeşte, mamă, bradul"! Vezi ce explicaţie halucinantă le-a dat artistul spectatorilor care l-au aplaudat în picioare la Palatul Copiilor!, „WowBiz”, 23 decembrie 2013
În această seară, la Palatul Copiilor din Bucureşti, Fuego şi-a încheiat turneul de colinde cu un spectacol fabulos!
În faţa a 3000 de oameni, artistul a cântat ca nimeni altul cele mai frumoase piese de Crăciun şi a ridicat, pur şi simplu, sala în picioare, primind ropote de aplauze la scenă deschisă!
Timp de două ore, Fuego a introdus atmosfera de sărbătoare, interpretand live melodii ca "Leru-i ler", "În seara minunată", "La mulţi ani, creştine" sau "Să fim români"! Culmea însă, celebrul artist nu a cântat..."Împodobeşte, mamă, bradul", cel mai cunoscut colind al său!
La finalul show-ului, Paul Surugiu nu a fost lăsat să plece de pe scenă şi s-a cerut bis. Ba mai mult, în picioare, toată lumea a început să scandeze "bradul,bradul", moment în care, cântareţul şi-a pus mâinile la faţă şi a avut o reacţie incredibilă. "Doamne, vă vine să credeţi că am uitat să cânt "Împodobeşte, mamă, bradul"! Nu-mi vine să cred! L-am interpretat de atâtea ori, încât, în ultima vreme, l-am mai scos din spectacolele mele! Însă, atitudinea voastră este extraordinară! Am să îl cânt acapela şi vi-l dăruiesc din tot sufletul!", a spus artistul care a fost ovaţionat minute întregi.
Apoi, cu publicul în picioare, Fuego a cântat melodia lui de suflet şi le-a mulţumit celor două mame ale sale, Irina Loghin, aflată în sală, şi doamna Surugiu de la Turda, cea care i-a dat viaţă!
Mesaj de sărbători din partea lui FUEGO! Uite ce spune artistul, Ziarul „Libertatea”, 23 decembrie 2013
Fuego este unul dintre cei mai apreciaţi artişti de la noi. artistul, care se bucură de mare succes la public, a transmis un mesaj emoţionat de sărbători.
De sărbători, Fuego şi-a găsit timp să transmită un mesaj plin de încărcătură emoţională celor care au fost alături de el.
"Şi iată că a venit din nou Crăciunul. Urări se fac cu duiumul în această perioadă, în care, după părerea mea simplă, nu trebuie să fim mai buni, jucând un rol, trebuie să fim doar noi, aşa cum simţim.
Până la urmă, asta înseamnă Crăciun: să te bucuri de clipe, să fii natural şi să ai undeva, pe o gaură de cheie îndepartată, un răgaz de a o deschide şi de a pătrunde în ea cu tot ce-i mai curat şi mai pur în lumea asta: frumuseţea oamenilor apropiaţi, colinda, sinceritatea, gândul bun.
Am încheiat un turneu dificil, cu drumuri lungi, cu obstacole, oboseală şi stres, dar care mi-a adus satisfacţii enorme pe plan emoţional. Să stai pitit după cortină şi să priveşti cum oamenii intră în sală pentru tine, pentru bucuria pe care le-o pricinuieşti şi pentru muzica făurita de tine, în nopti făr’de somn, e o împlinire ce nu poate fi descrisă prea uşor în cuvinte.
Să intri apoi pe scenă şi să fii răsfăţat cu ropote de aplauze, cu surprize, flori, cadouri, mesaje, spectatorii cântând împreună cu tine, ridicându-se în picioare, e un vis împlinit. Cel puţin pentru mine. Poate că cel mai frumos cadou pe care mi l-am putut dori vreodată, de sărbători. În copilărie, în Turda natală, visam să cânt în faţa publicului, să fiu pe scenă, să strălucească reflectorul şi să pot dărui lumii o mică parte din sufletul meu.
Astfel, le mulţumesc tuturor celor care au venit în sala de spectacol, unii lăsând la uţă probleme şi dramele din viaţa de zi cu zi, alţii făcând sacrificii, alţii dorind să primescă spiritual sărbătorii din cântec, să descopere astfel, ceea ce vine “ Din lumina unui Crăciun “: pacea, liniştea, bucuria, gândul bun şi împăcarea cu sine şi cu cei din jur. Şi pe lângă toate acestea, albumul meu de colinde şi cântece de Crăciun, pe care l-am lansat în fiecare oraş şi care sper că s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor voastre.
I-am avut alături de mine în turneu pe membrii orchestrei de cameră, formată special pentru acest tur de forţă, toţi solişti la Filarmonica din Piteşti, conduşi de concert-maestrul Mădălin Sandu.
Le mulţumesc aşadar, lui Iulian, Isabelei, Ginei, lui Marian, Cristi şi Ilie, pentru că au fost alături de mine şi de echipa mea, impresarul Ioan Munteanu, sunetistul Costin Lungoci, departamentul tehnic Radu Dima şi Gheorghe Dosaru, aducând cu toţii, în toată luna decembrie, în ţinute create pentru noi toţi de imaginea modei românesti, Doina Levintza, Crăciunul mai aproape de sufletul tuturor celor ce simt şi trăiesc româneşte, iubind arta, cultura şi valorile acestui popor cu adevărat ales de Dumnezeu.
De acest Crăciun, mă simt un om împlinit. Îi am aproape pe cei ce mă învaţă cum să fiu cumpătat şi liniştit, dăruindu-mi prietenia dezinteresată, am o vârstă în care am acumulat, pe parcurs, experienţe şi imagini, poveşti şi zâmbete. Dar povestea nu ar fi completă daca nu aş avea publicul alături de mine.
Naşterea Domnului să o celebrăm aşa cum ştim noi românii cel mai bine, cu bunătăţi pe masă, cu bradul împodobit, cu cântece în surdină şi cu multă veselie. Iar pentru cei ce nu au măicuţe care să le împodobească bradul, să asculte în continuare melodia ce şi în acest an, după vreo 11 ani de la lansare, se aude în difuzoare, la televizor, pe oriunde, aşa simplă şi sensibilă cum e!
Dragii mei, Crăciunul să ne fie românesc, cu ce-i mai bun pe masă, cu cei dragi împreună, dar cel mai important, cu cei mai bun în suflete, cu muzică, veselie şi liniste. Poveşti să invocăm, mai calzi să fim şi să încercăm să păstrăm minunile ce ne-au fost date special pentru aceasta vreme, pe parcursul întregului an.
Îmi doresc pentru voi, sărbători în care să trăiţi clipa, să uitaţi pentru câteva zile de griji, să fiţi împăcaţi şi iubiţi de zâmbete, blânzi, cu sufletul deschis, primitori de colindă.
Interviu în exclusivitate cu FUEGO, pentru toţi românii din
diaspora, la RADIO ROMÂNIA INTERNAŢIONAL
De sărbători transmitem urări pentru cei dragi, pentru cei
ce ne sunt aproape pe parcursul anului şi pentru cei care, deşi îi cunoaştem
ori nu, sunt alături de noi prin orice formă.
Artistul ce a colindat ţara în lung şi-n lat, vestind Crăciunul,
înregistrând succes dupa succes în toată ţara, având spectacole ce s-au jucat
cu casa închisă, Fuego transmite un mesaj tuturor românilor pe calea undelor.
Astfel, artistul a acordat un interviu, în exclusivitate,
realizatorului şi producătorului Radio Romania, Marian Stere, un prieten şi un
colaborator drag lui, alături de care concepe, în continuare, unul dintre cele
mai frumoase albume ale carierei sale, împreună cu maestrul Jolt Kerestely.
Interviul va fi difuzat pe Radio România Internaţional,
pentru toţi cei aflaţi în diaspora ce simt şi trăiesc româneşte!
INTERVIU de CRĂCIUN cu FUEGO: „Împodobeşte, Moldovă,
bradul!”
Solistul Paul Surugiu, pe numele său de scenă Fuego, a
acceptat să acorde un interviu în exclusivitate pentru Evenimentul zilei-ediţia
de Chişinău. „Pentru mine, Chişinău şi România sunt acelaşi lucru, două lacrimi
gemene, în care mă simt confortabil. Aş sta oriunde în România, ori în
Republica Moldova, căci eu sunt mândru că-s român, până în măduva oaselor!”,
spune Fuego. Solistul întăreşte această mărturisire de credinţă, vorbind despre
ce înseamnă Basarabia pentru el, ce înseamnă să fii român adevărat, despre
însemnătatea Sărbătorii Crăciunului, şi lucrurile importante din viaţa sa.
- Ai spus la un moment dat că pentru tine publicul
reprezintă totul. Ce reprezintă publicul din Republica Moldova pentru tine?
- Mă ghidez după un singur principiu în activitatea mea :
construiesc, cânt, mă înfăţişez aşa cum sunt, cu sinceritate , pentru cei ce,
de 20 de ani, mi-au fost alături, în toate etapele prin care am trecut.
Într-adevar, fără ei nu m-aş putea concepe, n-aş gândi drumul meu.
De vrei să mă cunoşti aşa cum mă înfăţişez pe altarul
muzicii, întreabă-i pe ei. Tot de la ei poţi afla cine sunt, ce cred şi, mai
presus de mirări, ce simt. Sunt un om fericit. Şi împlinit, cu mine însumi în
primul rând. Cred că pofta de viaţă cheamă viaţa, şi credeţi-mă, nu există
fericire mai supremă decât aceea de a şti că munca ta, realizată cu trudă, cu
nopţi nedormite, cu stres, ajunge să fie apreciată de cei pentru care ai
plămădit-o.
Sunt fericit că pot cânta şi că, prin cântecul meu, aduc
fericire si altora. Nu am găsit încă definiţia fericirii, dar atunci când ai
parte de zâmbete, când faci ceea ce îţi place, când iubeşti tot ce te
înconjoară, cred că i-ai atins scopul. De nu aş avea cui să mă adresez, m-aş
simţi neputincios. Muzica se transmite, cu emoţie şi căldură, oamenilor.
Publicul basarabean e unul deosebit, dornic, avid după
calitate, după romantism, după muzica cu mesaj, după muzica râmanească, uşoară,
pură. E un public pretenţios, pe care nu îl poţi păcăli, care a dezvoltat în
timp un cult al personalităţilor din zona artistică, care iubesc, preţuiesc şi
respectă arta, ridicand-o la rang de virtute.
Nicaieri nu m-am simtit mai împlinit ca atunci când, pe
scena Palatului Naţional “Nicolae Şulac”, spectatorii au inundat scena cu flori
şi cadouri. În esenţă, publicul basarabean e cel pe care şi l-ar dori orice
artist, iar faptul că ma aflu printre privilegiaţii ce sunt aproape de
preferinţele acestui public elevat, e pentru mine o onoare.
- Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti te-a
decorat în anul 2012 cu ordinul „Artist al poporului”. Ce ai simţit când s-a
întâmplat acest lucru şi totodată ce însemnătate are acest lucru pentru tine?
- E o onoare şi o responsabilitate în acelaşi timp.
Confraţii basarabeni m-au răsplatit cu emblema simbolică de ambasador, de
exponent al valorilor româneşti, prin muzica mea. Misiunea mea este una clară:
aceea de a promova limba română, limba strămoşilor noştri, limba în care ne-am
format şi individualizat.
Am primit ordinul de „Artist al Poporului al Republicii
Moldova” într-o zi specială, ziua mea de naştere, urmând ca distincţia să îmi
fie oferită într-un cadru festiv, de către preşedintele Nicolae Timofti, în
acelaşi timp în care au fost decoraţi 30 de dascăli, maeştri ai literelor,
susţinători ai limbii române şi a promovării acesteia în şcoli.
Am fost emoţionat, copleşit de greutatea şi obligaţiile pe
care le implică titlul de “Artist al Poporului Republicii Moldova”. Dar mi-am
spus, fără menajamente, cu sufletul deschis şi inima de român ardelean, că voi
milita cu arma cuvântului şi muzicii, cu toată fiinţa mea, pentru aducerea şi
menținerea frumosului prin artă, pe
marea scenă a lumii!
Este o misiune nobilă pe care mi-am asumat-o, de cum am
trecut pentru prima dată, în urmă cu un deceniu, Prutul! În aceşti 10 ani, am
încercat, indiferent în ce colţ de lume m-am aflat, să fac cunoscută spectatorilor
mei, puternica legătură de conştiinţă, limbă şi sânge dintre românii neamului
meu.
- Dintre artiştii din Romania, tu pari să fii cel mai
apreciat în Moldova, fiind lider la vânzări. Cum explici acest lucru?
- Artiştii români au fost întotdeuna primiţi cu braţele
deschise, cu ropote de aplauze şi multitudine de flori. De la Dan Spătaru la
Mirabela Dauer, de la Irina Loghin la Benone Sinulescu, toţi s-au apropiat de
publicul basarabean. În cazul meu, s-a potrivit ca genul muzical pe care eu îl
abordez să fie apropiat ca stil de ceea ce se interpreta acum 10 ani în
Republica Moldova.
Muzica mea e una sensibilă, romantică, cu mesaj, o muzică
uşoară ce nu are decât un singur scop: acela de a intra în sufletele oamenilor,
de a bate la poartă şi de a deschide ferestre dintre cele ascunse. Sunt bucuros
să ştiu că melodiile mele se aud în casele basarabenilor şi că versurile lui
Grigore Vieru, cel care mi-a fost mentor, continuă sa răzbată, să strălucească
pentru poporul al cărui crez a fost faurit de nenea Grig.
Relaţia mea cu Basarabia s-a dezvoltat atunci când poetul
luminii, cel pentru care au cântat Carpaţii şi codrii, şi dorul neamului, m-a
ales să-i fiu glas al cuvântului atât de măreţ. Sunt apreciat în Basarabia
pentru simplul fapt că transmit simplitatea complexităţii cuvântului, în piese
calde, în muzica de calitate.
- Anul trecut presa nota că ai luat o decizie importantă în
ceea ce priveşte viitorul tău. Şi anume că ai decis să întrerupi legătura cu
showbiz-ul autohton. „Fuego a luat decizia de a se muta în Chişinău pentru că
oricum are mai multe spectacole aici decât în România”. Ai de gând să te muţi
la Chişinău, să devii cetăţean moldovean?
- Am tot povestit că această ştire a fost eronată. Nu m-am
mutat la Chişinău pentru că familia mea este în România, iar prietenii dragi,
cei ce mă susţin şi mă încurajează cu fiecare proiect pe care îl întreprind,
sunt aici. Pentru mine Chişinau şi România sunt acelaşi lucru, două lacrimi
gemene, în care mă simt confortabil. Aş sta oriunde în România ori în Republica
Moldova căci eu sunt mândru că-s român, până în măduva oaselor.
E atât de mandră şi frumoasă Ţara Românească încât dorul său
păleşte în faţa furtunilor şi luna, soarele, marea săruta inima acestui pământ
de foc.
Îmi place să descopăr noi şi noi locuri şi sensuri în ţara
mea. Casa sufletului meu este România, cu Basarabia şi Cernăuţiul, cu horele-i
alegorice, cu pământul împovărat de lacrimi, de glas şi iubire, de vers şi joc,
asupra căruia timpul şi-a aşezat duios amprenta, cu Eminescu şi Vieru, cu Ion şi
Doina Aldea Teodorovici şi Păunescu, cu Zenaida Julea şi Irina Loghin. Iubesc
tărâmul românesc, cu văile şi codrii parfumaţi, cu ai săi Carpaţi semeţi,
răsfiraţi printe nori, ce servesc drept acoperiş al unei lumi fascinate de
poezia neamului, de arta autentică, de valorile nealterate.
- Am înţeles că îţi plac sarmalele moldoveneşti. Aşa este?
- Eu sunt un gurmand prin excelenţă, fiind ardelean,
crescând într-un mediu în care gastronomia stă la loc de cinste în activităţile
zilnice şi în pasiunile noastre. Şi pentru mine e o pasiune, atât din rol de
consumator, cât şi de bucătar. Gătesc ori de câte ori am ocazia, relaxându-mă
prin asta.
Iar atunci când ajung în Basarabia sunt fascinat de
sarmalele moldoveneşti, pe care am învăţat să le prepar, cu toate aromele, de
la o prietenă din Chişinău. Bucătăria are ceva în comun cu muzica, fiind de
asemenea, o artă. Atunci când pui suflet, când uiţi de reguli şi concepte, în
tot ce întreprinzi, pasiunea trece la un alt nivel, iar asta se simte.
- Ai afirmat cândva că tatăl tău era mare cunoscător de
reţete speciale. Ne poţi dezvălui o reţetă de-a tatălui tău?
- Într-adevăr, tata era, la fel ca şi mine, un împătimit al
gătitului. De la el am învăţat multe reţete, dar cred că cel mai important „
preparat ” a fost cel al respectului. Tata m-a învăţat că cea mai de preţ
avuţie a omului, cea care îl recomandă în lume, este cea reprezentată de
respectul pe care îl impune, de felul în care se preţuieşte pe sine, munca sa
şi pe cei din jurul său.
Şi pentru că tot m-ai întrebat de tata, recunosc că atunci
când vin Sărbatorile îmi aduc aminte, cu drag şi regret, de el, de bucuria pe
care o trăiam împreună în copilarie, atunci când împodobeam împreună bradul,
atunci când mergeam la colindat ori când petrecem cu masa îmbelşugată şi miros
de vin fiert cu scorţişoară.
Căci suntem ce suntem, aliaje de sentimente, pentru că ei,
misterioşii ochii ai umbrelor noastre, ne-au vegheat, pecetluit si pritocit
existenţa, ne-au dojenit şi sprijinit. De nu ne-ar fi luminat paşii, negura ne-ar
fi invadat. Părinţii sunt icoana noastră, aşa cum noi, la rându-ne, suntem
imaginea lor. Personal, mi-am clădit un sistem de valori, mi-am format şi urmat
parcursul, având părinţii alături de mine, pe drumul vieţii, pe potecile bătute
de vise şi dorinţe, cu dragostea şi armonia pe care ei mi le-au oferit.
Prin ei mi-am dezvoltat harul și
tot ei m-au alinat atunci când poate căile păreau să capete limite. Tocmai de
aceea, cu ardoare, cu sentimentul că cele mai importante figuri ale destinului
uman sunt părinţii, vă îndemn să vă iubiţi şi să vă respectaţi părinţii,
comorile fără de troc, un bun veritabil, ce ne însoţeşte de la începutul suprem
până la final. Preţuiţi-vă comorile, atât timp cât vă pot îmbogăţi sufletul cu
prezenţa, cu umbra, cu vorba, sfatul şi vocea.
- Ai scos recent albumul „Din lumina unui Craciun”, pornind
la colindat, prin toata România, cu un turneu special, având alături de tine o
orchestră de cameră formata din instrumentişti virtuozi. Ce vine din lumina
Crăciunului?
- „Din lumina unui Crăciun” vin acele lucruri cu adevărat
esenţiale în această perioadă, pacea, bucuria, minunile de-o viaţă, iubirea
pentru semeni, pentru nevoiaşi, pentru cei dragi şi pentru noi. Am colindat şi
colind, de pe 7 până pe 23 decembrie, în toată România, cu piesele mele,
bucuros fiind să văd săli pline şi răsfăţat în acelaşi timp cu aplauze şi
flori. Albumul lansat în acest turneu vine ca o încununare a Sarbătorilor, a
unor sentimente pe care mi-am propus să le însufleţesc cu muzica-mi umilă,
fiind un album de atmosferă, o veritabilă radiografie sonoră a iernii si a
Naşterii Mântuitorului.
Cea care realizează, de fiecare dată, o legătură între
oameni şi esenţele artei. Îmi doresc ca această colecţie să ajungă în cât mai
multe case, iar cei ce îl primesc să îl dea mai departe, să-l dăruiască, adunând
într-o existenţă de colindă, darul cântecului meu, din lumina unui Crăciun!”
- Pe album se regăseşte şi piesa „Să fim români”, care
îndeamnă la conştientizarea condiţiei de român în vreme de Sărbătoare, când
cele mai importante valori sunt cele autentice.
- Exact. Piesa “Să fim români” este reprezentativă pentru
materialul prospăt lansat. Mizând pe emoţie, îmi doresc ca de Sărbatori să fim
români, să avem parte de Crăciunul tradiţional, cu masa plină de bucate, cu cei
dragi alături, cu zâmbetele lor împlinite, cu inima caldă şi împăcată oarecum
ca muzica bună din fundal, colinda romaneasca îi alină, şi în aceste vremi,
uimirile.
Să fim români de Sărbători! Nu vine ca un îndemn, ci ca o
stare. Una simplă, pe care, cu toata sinceritatea, am oferit-o în spectacolele
“ Din lumina unui Crăciun”. O stare a bunului gust şi a bunului simţ, pe ritm
de colinde şi cântece de iarnă, cu premiere şi surprize. Să fim români de
Crăciun!
- De multe ori ai afirmat că Sărbătoarea Crăciunului este o
Sărbătoare a inimii tale. De ce? Ce te apropie de Crăciun şi, mai ales, de ce
îţi aminteşte?
- Dintre toate perioadele, sărbătorile, minunile ori
motivele pentru a mă împovăra cu dulcele gând al amintirii, cea mai aproape de
ceea ce însemn eu este vremea Crăciunului.
Da! Această Sărbătoare comercială, cu reţetă neschimbată an
de an, mă înfiorează cu-ale ei tresăriri, pentru că e de fiecare dată altfel.
Spiritul Crăciunului, mirosul vinului fiert şi al
scorţişoarei, masa îndestulată, aceleaşi chipuri vechi şi totuşi noi,
preschimbă un timp banal, într-un festin al bucuriei, al păcii, al împăcării cu
noi înşine, în permanenta noastră neîmpăcare.
Cuvintele nu pot descrie farmecul, în schimb cel din urmă
stă ancorat în vremi, peste ani, în amintiri, în Crăciunul din copilărie, din
tinereţe, de anul trecut, de acum doi ani. Tocmai de aceea Craciunul e
Sărbătoarea inimii mele. E de fiecare dată altfel, cu aceeaşi oameni dragi, cu
amintiri ce vin şi pleacă, cu figuri noi şi vechi, sunt sentimente puternice.
Vorba unui cântec: „ Eu iarna mă simt … pe val”!
- Cum defineşti tu dragostea de ţară, din prisma unui român
adevărat, prin fapte, prin muncă, prin tot ce a construit?
- Iubirea de ţară, de limba în care ai crescut, în leagănul
căreia îţi cânţi destinul, nu poate fi definită şi nu poate căpăta concepte
teoretice. Ce se simte, se simte, se transmite si mai mult ca oricând, se
promovează. A-ţi iubi ţara, slujind-o şi slăvind-o, cu toate posibilităţile
tale, nu e un moft, ori vreo atitudine demnă de a fi notată şi trâmbiţată.
Patriotismul, simţămintele autentice, a gândi şi a trăi cu
limba ta, cu valorile neamului şi ale spaţiului în care te-ai format şi care
te-a desăvârşit, aducându-te în pragul în care semeţ te situezi, e o binecuvântare,
o necesitate, un fapt banal ce ar trebui să fie specific tuturor.
Tărâmul plin de mister al României mă uimeşte de fiecare
dată atunci când descopăr locuri ce au asupra lor praful istoriei şi-al
amintirilor, al doinei populare, al înţelepciunii din bătrâni. Pentru mine,
ţara reprezintă leagănul formării mele, casa mea, familia mea, iar limba română
e cea care mi-a descoperit, în cei 20 de ani de activitate, noi orizonturi, o
şansă de a mă exprima aşa cum simt, aşa cum e corect, aşa cum sunt.
România este spaţiul mirific în care s-au îngemănat, sub
acelaşi cântec, în aceeaşi simţire, cu aceeaşi limpezime, Carpaţii şi Dunărea,
Marea şi Delta, istoria şi cultura, Basarabia şi Cernăuţi, Eminescu şi Vieru,
Putna şi Căpriana. Poate că uneori nu o preţuim aşa cum ar fi firesc, ori
poate, din nepăsare, ajungem să ii creionăm un portret mult prea ambiguu şi
lipsit de relevanţă, pierzându-ne printre sensuri şi argumente. Ţara, cu toate
faţetele ei, este lăcaşul din noi, suntem chiar noi!
- Ştiu că mai nou ai revenit la prima dragoste, la „meseria”
pentru care te-ai format, fiind absolvent de teatru. Realizezi, la teatrul „Al.
Davila” din Piteşti un spectacol eveniment, o lecţie de patriotism, un omagiu
adus celui ce ţi-a fost ca un tată, Grigore Vieru. Spectacolul este realizat pe
versurile maestrului, iar regia artistică aparţine celei ce ţi-a fost formator,
dascăl de profesie, Adriana Piteşteanu, cea care i-a şlefuit şi pe Olga Delia
Mateescu, Corina Chiriac, Emil Hossu ori Florin Zamfirescu. Ce reprezintă acest
spectacol pentru tine?
- Cu profundă recunoştinţă, aduc un omagiu poeziei şi
muzicii, dezvăluind o parte din “Testamentul” pe care Grigore Vieru l-a sădit
în sufletul românesc, în cultura acestui popor ales. “Testament“ este mai mult
decât un spectacol de teatru. Este felul meu de a-i mulţumi celui ce mi-a
servit drept model, celui ce m-a onorat cu atenţia şi prietenia sa, celui ce a
scris poezie, celui ce a definit, prin simplitatea cuvântului, străluciri ale
emoției, dăruind nume unor trăiri
înălţătoare.
Este felul meu de a exprima că opera acestui poet reprezintă
un motiv real pentru care trebuie să ne înclinăm, aducând în atenţie memoria
sa.
Simbol pentru tabloul cultural autohton, Grigore Vieru ne-a
dăruit har divin, bunătate creştină, făcându-ne să ne simțim mai oameni, mai blânzi, împăcaţi oarecum
cu noi înşine, în permanenta noastră neîmpăcare. Responsabilitatea mea este
aceea de a construi, prin muzica mea şi versurile sale, lumea lui Grigore
Vieru, viziunea sa despre iubire, despre mamă şi trăirile sale despre ce eşti,
cine eşti şi ce ai putea fi dacă ai afla ce e cu adevărat în sufletul tău.
Alături de mine în perpetuarea acestei misiuni nobile au
fost soţia poetului, Raisa Vieru, precum şi cei doi fii ai săi. De asemenea,
poate că versurile sale nu ar fi avut aceeaşi substanţă complexă dacă nu ar fi
existat compozitorii ce au înveşmântat cuvântul prin sunetele lor: Ilie
Gorincioi, Laurenţiu Palade, Alexandru Malschi . E un spectacol în care vreau
să redescoperim împreună arta adevărată, în forma ei pură, fără artificii
comerciale. Arta numită simplu: Grigore Vieru!”
MESAJ PENTRU BASARABENI
„Dragi mei basarabeni, românii mei adevăraţi, Crăciunul să
ne fie românesc, cu ce-i mai bun pe masă, dar cel mai important, cu ce-i mai
bun în suflete, cu muzică, veselie şi linişte.
Îmi doresc pentru voi, Sărbători în care să vă simţiţi cu
adevărat voi, români, iubiţi de zâmbete, blânzi, cu sufletul deschis, primitori
de colindă, într-un Rai luminat”.
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
