Fiecare clipă poate fi trăită, înţelegând-o că-i pulbere de eternitate! Pe 11 octombrie 2012, temporalitatea clipelor s-a ramificat într-o solemnitate a încununării carierei de artist a interpretului Paul Surugiu (Fuego), cu distincţia „Artist al Poporului”.
Într-o exemplară organizare de sărbătoare, lui Fuego i s-a înmânat de către preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, medalia care îi fusese conferită prin decret prezidenţial la ziua aniversară, 23 august 2012. Totodată, preşedintele moldovean a înmânat şi primei sale profesoare, Ecaterina Jeru, Ordinul „Gloria Muncii”.
În cuvântul de mulţumire, venerabila profesoară, referindu-se la primii ani şcolari ai copilului Nicolae Timofti a mărturisit: „nu-mi dădeam seama că pornesc în viaţă un preşedinte!”. Odată cu artistul Fuego şi profesoara preşedintelui au mai fost decoraţi alţi dascăli moldoveni, respectabili „apostoli ai satelor”, pentru merite didactice.
La treizeci şi şase de ani, dintre care doar puţini sunt neînchinaţi muzicii, Fuego a primit cu lacrimi o medalie, pe tărâmul drag lui, ca viaţa ! Aici îi sunt atâţia fraţi, aici a fost şi este azi în memorie, poetul Grigore Vieru, neuitatul lui mentor căruia-i perpetuează amintirea fiinţei şi flacăra spirituală, continuându-i poeziile în melodii romantice.„Ne leagă un destin incontestabil”, a rostit Fuego, „redat cu dramatism în balada «Mioriţa», picior de poveste, de epopee naţională. Şi cum «tot ce-i românesc nu piere», prin asta, prin armonia ei, artiştii, printre care mă aliniez şi eu, devin ambasadorii Mesei Rotunde, cei care determină armele să tacă”!
Interpretul a oferit preşedintelui Nicolae Timofti, din partera sa, un album pe care l-a prezentat astfel: „un album de artă înnobilat cu poeme – mi-ar plăcea să spun că e un cântec pentru cei nesinguri – într-o ediţie de lux. Este un testament cu poeziile pe care mi le-a dăruit în cei trei ani şi jumătate, «poetul luminii», cum îmi place să-i spun mentorului meu, maestrul Grigore Vieru”. Albumul are ataşată o medalie făcută de Monetăria Naţională pe care este inscripţionat epitaful poetului Vieru: „Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi !”.
Niciun cuvânt, mai mult decât însuşi decretul de conferire a decoraţiei, nu mai poate adăuga o altă elocvenţă pentru cât este preţuit Fuego în Basarabia: „În semn de înaltă apreciere a meritelor deosebite în dezvoltarea artei muzicale, pentru succese remarcabile, în activitatea de creaţie şi contribuţie la promovarea valorilor naţionale, domnului Paul Surugiu (Fuego), interpret de muzică uşoară şi populară (România) i se conferă titlul onorific «Artist al Poporului»”. Acest titlu a fost înmânat într-o splendoare a spectacolului jubiliar „Destin”, ocazionat de împlinirea a zece ani de cântec pe scenele din Basarabia, spectacol care a avut loc la Palatul Naţional „Nicolae Sulac”din Chişinău.
Dacă e să enumerăm doar pe câţiva dintre artiştii distinşi cu titlul „Artist al Poporului”, (Ion Suruceanu, Zinaida Julea, Olga Ciolacu, Nicolae Sulac, Sofia Rotaru, Nicolae Botgros, Zinaida Bolboceanu dar şi mulţi alţii), primirea lui Fuego în grădina basarabeană înflorită sub o grindină de stele ale cerului sonor al ţării surori, semnifică o oglindă şi o cunună pentru artist, brâul de aur al unei activităţi artistice splendide şi rar realizate de alţi artişti, într-un timp neîndelungat: douăzeci şi trei de albume şi un repertoriu cuprinzând peste şase sute de şlagăre, recompensate cu cinci Discuri de Aur şi un Disc de Platină. Interpretul, actorul şi regizorul propriilor spectacole a primit nu de mult timp şi distincţia de Cel mai iubit artist român, în Basarabia.
Ochii interiori ai omului acumulează atâtea scene ale durerii, pe care necontenit le spală lacrimile, într-o viaţă. Dar lacrimile lui Fuego, jucând în ochii săi la înmânarea decoraţiei au fost lacrimi de iubire şi bucurie! Pentru bucurie este un ochi interior din care curg lacrimi ce nu dor!
În toată viaţa omunlui există atâta noutate, dar puţin timp pentru a o cerceta şi mai puţin pentru a-i da elocinţă. Cum de îl are Fuego? Cum şi când poate să cânte atâtea melodii frumoase, cu multe culori?! Fuego are o voce naturalmente dotată, romantică şi fascinantă, dar care e şi lucrată. Atât de mult cât studiază Fuego este puţin ştiut şi cine ştie în ce măsură este înţeles artistul, cât de mult munceşte?! Fuego cântă în fiecare zi, Fuego iese pe scenă, spectacol de spectacol, Fuego apare la emisiuni tv, Fuego face nu rar, ci permanent, turnee de concerte prin ţară şi în străinătate. A spus-o chiar el, nu o singură dată, şi este observabil, că are o legătură sufletească înrădăcinată în Basarabia, un dor nesfîrşit de ţara Moldovei de dincolo de Prut. Există o chemare ancestrală pentru artist, către acest ţinut de poveste veche, de atâtea şi atâtea ori tristă, tatăl său având legături de origine strămoşească basarabeană.
Ceea ce face preşedintele Republicii Moldova prin a laurea pe artişti şi dascăli este exemplul cel mai bun de cum trebuie să fie un preşedinte care nu agrează ca artiştii ţării sale să nu mai rabde şi să iasă la mitinguri, ca profesorilor din ţara sa să le fie culcată la pământ onoarea iar crucile spiritualităţii duse sus de dascălii neamului să cadă pe rând!
Omul Nicolae Timofti dovedeşte, ca înţelepţii, că preşedinţii nu trebuie să pretindă că sunt foarte preşedinţi fără înlocuitori şi sfârşit de drum. Omul Nicolae Timofti, odată ajuns preşedinte, decorează pe dascălii ţării sale şi pe artiştii români de oriunde!
În toată viaţa sa artistică, Fuego a primit răspunsul de la public. Dar o recunoaştere ca aceasta pe care a primit-o de la preşedintele Timofti semnifică recunoaşterea valorii nedetaşabile de viaţă a perenităţii artei, o preţuire a celor care creează arta şi implicit respectul pentru oamenii care sunt beneficiarii artei. A răsplăti pe cei iubiţi de poporul tău înseamnă a răsplăti şi respecta poporul însuşi! Prin aceasta, preşedintele Republicii Moldova poate fi un exemplu.
Lacrimile lui Fuego, la solemnitatea decorării sale erau semnul preţuirii pentru un preşedinte care îşi respectă poporul, respectând valorile poporului său! Lacrimile lui Fuego au însemnat mulţumire şi deopotrivă asumare: „Cu toată bucuria mă simt onorat! Prin distincţia acordată de către dumneavoastră, mie, la cei treizeci şi şase de ani, în ziua aniversării acestora, 23 august sunt copleşit de greutatea şi responsabilitatea titlului de «Artist al Poporului»Moldovei”!
Autor: Aurel V. Zgheran
Sursa: Radio Romania Iaşi
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
