FUEGO – „Când trăieşti cu pasiune, viaţa e mai frumoasă”
Celebrul Fuego, pe numele său real Paul Surugiu, ne-a acordat un interviu de suflet. Artistul ne-a vorbit despre valorile existenţei sale şi despre marile iubiri care îi încântă inima.
Sunteţi un artist iubit de români. Care credeţi că este atuul dv.?
Aprecierea din partea publicului vine ca o confirmare, ca o împlinire deplină a muncii mele. Când am ales să mă dedic în totalitate acestei profesii nobile, acum 20 de ani, la debutul meu pe scena Festivalului de la Mamaia, am ştiut că trebuie să evoluez şi să fiu într-o permanentă comunicare cu cei cărora mă adresez. Fiecare artist este unic în felul său, iar comparaţiile sunt oarecum inutile. În cazul meu, cred că este vorba, în primul rând, de genul abordat. Cânt piese de suflet, continui ce au început marii noştrii artişti în urmă cu 30-40 de ani în muzica românească. Totodată, am vrut întotdeauna ca publicul meu să fie în prim-plan, căci, crede-mă, fără el nu aş fi avut puterea şi voinţa de a ajunge până în acest prag. Oamenii care te ascultă, care vin în sala de spectacol au aşteptări mari de la tine şi tocmai de asta nu trebuie să abdici de la valorile tale şi să îi dezamăgeşti. Peste toate, nu mi-am dezamăgit niciodată admiratorii.
Noul dv. album de colinde va fi urmat şi de concerte în ţară?
Într-adevăr, lansez la începutul lunii decembrie un nou album de colinde şi cântece de Crăciun, ce vine ca o încununare a unui timp sfânt, a unor sentimente pe care mi-am propus să le însufleţesc cu muzica-mi umilă. Albumul se numeşte „Din lumina unui crăciun” şi va fi lansat în cadrul turneului care poartă aceeaşi denumire şi care va debuta pe 7 decembrie la Târgovişte, urmând să poposească în 16 oraşe, pentru a se încheia, pe 23 decembrie, în Bucureşti. După acest turneu, voi merge în Israel, în cadrul festivalului dedicat românilor de pretutindeni – „Romaniada”, împreună cu buna mea prietenă Mirabela Dauer. Voi fi alături de românii care simt şi trăiesc asemenea nouă, cu acelaşi patos. Nu vă imaginaţi câtă bucurie stă în ochii acestor oameni care, deşi au plecat de mulţi ani din România, sunt poate mai naţionalişti şi mai patrioţi decât mulţi dintre noi.
Acordaţi rar interviuri. De ce?
Acord interviuri atunci când am ceva de spus, de arătat lumii întregi, fie că e un proiect ori vreun cântec, atunci când ştiu că publicul meu este interesat de ceea ce am de declarat. Chiar şi aşa, îmi menţin legătura cu admiratorii prin intermediul fan-cluburilor administrate de nişte oameni minunaţi, devotaţi, unde transmit mesaje, unde pot fi găsite toate informaţiile cu privire la activitatea mea, la parcursul meu, la plăcerile şi aprecierile mele.
Când aveţi câteva zile libere, ce vă place să faceţi?
Nu îmi doresc să epatez, dar chiar am foarte puţin timp în care sunt pe deplin liber. Nu mă deranjează, pentru că am ales singur să fac asta, pentru că în fiecare moment găsesc ceva de făcut. Totuşi, când am câteva clipe de respiro, mă bucur, savurez liniştea căminului meu, mă bucur de răsăritul privit de acasă, nu de pe drumuri, citesc, îmi cultiv pasiunea pentru muzică şi film, scriu, compun sau merg la teatru. De asemenea, întâlnirile cu prietenii dragi şi cu familia mea sunt momente în care mă simt împlinit.
Vă vedeţi des cu familia?
Familia mea este la Cluj. Acolo locuiesc mama şi bunica mea. Încerc, pe cât se poate, să mă bucur de momentele în care bunica mă răsfaţă, uitând parcă ce vârstă am, că nu mai sunt copilul de-odinioară pe care îl alinta cu dulciuri, căruia îi dădea poveţe şi pe care îl învăţa că viaţa este cel mai de preţ avut pe care omul îl deţine. Când stau cu familia mea îmi aduc aminte de copilărie, de malul Arieşului, de momentele în care priveam cu încredere şi speranţe către viitor, în Turda mea natală, oraş din inima Ardealului. Mă văd cum eram în perioada în care nu aveam nicio grijă şi eram oarecum ferit de nedreptăţile şi nuanţele închise ale vieţii. Îmi amintesc, de asemenea, şi de cel ce mi-a fost sprijin, sfătuitor, mentor şi bun părinte, care va rămâne pentru vecie, alături de mama mea, cea mai mare bogăţie de pe pământ, tatăl meu.
Cine este cea mai apropiată persoană de sufletul dv.?
Sunt norocos că am în jurul meu persoane care ţin la mine dezinteresat, care mă iubesc şi care mă fac în fiecare zi să descopăr ceva nou, să văd cum e să fii bun, darnic, iubitor, cald, raţional ori visător. Totuşi, cel mai aproape de inima mea va rămâne, pentru totdeauna, publicul. El îmi arată cu adevărat cine sunt, când greşesc, când am realizat ceva, fiind în permanenţă cu mine. Iar doamna Irina Loghin este mentorul din sufletul meu. De la ea am învăţat foarte multe lucruri, dar probabil cel mai important a fost acela că trebuie să iubesc, să cunosc şi să preţuiesc valorile şi tradiţiile folclorului nostru. Tot ea mi-a arătat cum trebuie să gestionezi succesul şi cum poţi exploata o şansă care ţi se oferă într-un moment prielnic. Şi împreună cu domna Irina Loghin vă pregătim noi surprize muzicale pentru începutul anului viitor, un album-eveniment cu şi despre România.
Artiştii sunt sensibili, visători. Pe dv. ce vă caracterizează?
Sunt o persoană echilibrată. Lăsând visarea şi romantismul în plan secund, cel mai important pentru mine este să îmi păstrez echilibrul. Sunt un om raţional, optimist şi poate că ce mă caracterizează cel mai bine, spre disperarea celor din jurul meu, e că sunt perfecţionist. Atât în profesie, cât şi în viaţă, realizez totul cu dăruire şi profesionalism, căci atunci când naşti arta din pasiune, întraga-ţi existenţă e mai frumoasă, mai împlinită.
V-aţi dori să vă extindeţi familia? Să fiţi tătic?
Am o familie numeroasă din care fac parte toţi prietenii mei. Pe zi ce trece simt cum ea se extinde şi devine mai puternică, prin cei ce găsesc în mine şi în muzica mea un motiv de alinare, de speranţă, de împăcare. Iar tătic sunt deja, am doi câini superbi, Ada şi Corso, doi lupi inteligenţi a căror privire mă emoţionează de fiecare dată.
Vă simţiţi un om fericit?
Sunt un om fericit şi împlinit cu mine însumi, în primul rând. Credeţi-mă, nu există fericire mai supremă decât aceea că munca ta, realizată cu trudă, cu nopţi nedormite, cu stres, ajunge să fie apreciată de cei pentru care ai plămădit-o. Sunt fericit că pot cânta şi că, prin cântecul meu, aduc fericire şi altora.
Nu pot trăi fără...
... MUZICĂ
„Este cea mai frumoasă formă de magie şi sensul vieţii mele. Dacă ar fi să trăiesc din nou această viaţă, aş face acelaşi lucru, fără să-mi pară rău vreo clipă. Grigore Vieru îmi spunea: ~ Am două vieţi: în vene-i una, cealaltă în muzica înaltă. Întâia într-o zi muri-va, în cântec va trăi cealaltă.~”
... PUBLIC
„Dacă publicul meu nu ar exista, tot ce aş face ar fi în zadar. ~ Dacă vrei să ştii ce-am în suflet şi în gând/Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt. ~”
... PRIETENI
„Prietenia este ceva ce nu poate fi descris în cuvinte. Aceasta se simte, se trăieşte şi, mai cu seamă, se aplică pentru oamenii dragi. Octavian Paler consemna, în ultimele-i mărturisiri, că cea mai de preţ avuţie ce se poate îndrepta către eternitate e dăruită de cei pe care îi păstrezi lângă inima ta. Zilnic, simt, tot mai puternic, că avuţia mea se măreşte cu fiecare notă umană ce se adaugă în portativul meu, completând astfel partitura.”
Sursa: „Libertatea pentru femei”
1 decembrie 2013